74,167 matches
-
semnificativ față de situația medie din Europa de est), ajunge, în decursul unei jumătăți de secol, la același nivel cu Europa de sud și de est, detașându-se ulterior prin depășirea acestora după Marea Unire. Iar până în pragul celui de-al Doilea Război Mondial, România se apropia de media statelor din Europe nord-vestică. Până în momentul revoluționar de la 1848, atât în Transilvania, sub impulsul reformativ inițiat de Curtea vieneză, cât și în principatele danubiene, s-au pus bazele unei infrastructuri educaționale sub jurisdicția statului. Autoritățile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1874, p. 130). Sfârșitul României, apocalipsa românismului, vin prin alterarea spiritualității ortodoxe, prin coruperea purității etnice, și se desăvârșește prin înstrăinarea pământului strămoșesc românesc. Sub biciul evenimentelor succedate pe scena geopolitică a Europei, care au constituit amorsa pentru prima conflagrație mondială, discursul naționalist și-a accelerat evoluția pe calea patetizării sale graduale. Din mijlocul unui cazan de fierbere, care erau societatea și cultura românească în anii neutralității (1914- 1916), Barbu Ștefănescu Delavrancea clocotea oratoric despre necesitatea fatală de a intra în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pătimaș, a cărui expresie sublimă este tocmai jerfirea propriei existențe individuale întru ființarea națiunii. Țăranii români, naționalizați ideologic și înregimentați militar în Marele Război, aveau să întărească cu propriile oase pământul strămoșesc. Tranșeele în care s-a purtat Primul Război Mondial, marea inovație în materie de tehnică militară, le-au servit ca tombe colective, osuare anonime înghițite de pământul strămoșesc, aflat încă în proprietatea marii moșierimi 13, care și-a mai primit încă o dată jerta telurică. Noua filosofie pedagogică a românismului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
guverneze decât pentru 44 de zile) și a instituit dictatura regală. Prin acest "inaugural", politica românească intra sub lunga zodie a dictaturii. Însă dictatura carlistă nu a fost una trainică. În 1940, pe fondul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, al Pactului Ribbentrop-Molotov și a amputărilor teritoriale (Basarabia și nordul Bucovinei de către URSS, nordul Transilvaniei de către Ungaria horthystă în urma Dictatului de la Viena și Cadrilaterul de către Bulgaria), Carol al II-lea este silit să abdice tocmai de către omul pe care îl
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
îmboldit glisarea societății românești înspre epoca dictaturilor, a cărei uvertură politică a fost regimul autoritar al lui Carol al II-lea, inaugurată în 1938. A urmat scurtul, dar tragicul prin anvergura pierderilor umane provocate de cel de-al Doilea Război Mondial act al dictaturii militare a lui Ion Antonescu. Aceste efemere experimente autoritare care au testat empiric conceptul politicii dictatoriale au fost înlocuite cu totalitarismul comunist care a durat jumătate de secol. Într-un seducător limbaj metaforic, care avea și funcția
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
antropologice se întemeia pe o nouă concepție despre naționalitate, adversă și chiar iconoclastă la adresa identității naționale românești constituită în decursul secolului precedent. 3.4.3. Concepția despre naționalitate Istoria românească, din 1848 și până după cel de-al Doilea Război Mondial, a evoluat sub semnul ideii naționale. Înrădăcinată în mișcarea revoluționară inițiată de cultura pașoptistă, doctrina naționalistă a asigurat forța de propulsie ideologică din spatele construirii statului național unitar român. Am urmărit, în capitolele anterioare, cum, pe durata secolului naționalist al istoriei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
puternice accente xenofobice. Expresia supremă a acestui "fanaticism naționalistic" îl reprezintă, desigur, antisemitismul devenit ideologie oficială a "Statului Național-Legionar" (1940-1941). Cariera seculară a ideii naționale românești va fi terminată abrupt odată cu instaurarea regimului comunist în anii de după al Doilea Război Mondial. Principiul ideal care solicita cetățenilor să se identifice spiritual cu națiunea a fost înlocuit cu principiul material care dicta identificarea clasială cu categoria socială. Conștiința națională, a apartenței la o comunitate organică transistorică înzestrată cu un destin propriu, a lăsat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este în același timp și un prooroc al postnaționalismului. Națiunea este continuu săpată la temelii de forțele de producție care nu mai respectă barierele politice. Revoluția industrială, descătușând forțe nebănuite ale producției, angrenează piețele naționale, anterior autarhice, în cadrul sistemului economic mondial. Antinaționalismul principial este totuși temperat prin adăugarea unei componente inspirate de Realpolitik: ținând cont de starea de fact, a existenței cadrelor naționale, lupta proletariatului pentru acapararea puterii politice trebuie să ia notă de aceste realități. Tocmai de aceea, chiar dacă muncitorii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ulterior reabilitat prin enunțarea tezei "socialismului într-o singură țară" care a pavat drumul către naționalismul bolșevic din anii '30. Povestea acestei tranziții îl are ca protagonist central pe cel ce avea să devină liderul de necontestat al unei superputeri mondiale. Curios, cariera politică a pupilului lui Lenin a debutat printr-o misiune intelectuală. Delegat de Lenin în Viena cu sarcina de a elabora poziția Partidului asupra subiectului, Stalin (1913) a redactat opusculul Marxismul și chestiunea națională în care combate doctrina
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
federalismul regional, organizat pe bazele principiului solidarității internaționale a proletarilor, este postulată de Stalin ca soluția problemei naționale. De la această poziție teoretică ortodox marxistă, Stalin avea să se abată considerabil sub presiunea evenimentelor concrete. Pierzându-și speranța într-o revoluție mondială a comunismului (spre deosebire de rivalul său L. Troțki), Stalin a enunțat teza "socialismului într-o singură țară" în 1924, în contextul eșecurilor revoluțiilor proletare în statele Europei centrale și apusene. Or această mișcare autarhică, de claustrare în cadrele propriului sistem socialist
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au fost singurii care s-au dovedit a fi, prin fapte de arme și curaj, "apărătorii neînduplecați, credincioși și plini de abnegație ai libertății și independenței țărilor lor" (Baltiiski, 1945, nr. 253, p. 1). Experiența celui de-al Doilea Război Mondial este, deci, verificarea istorică irecuzabilă cum că "comunismul este poziția patriotismului consecvent, activ și plin de abnegație" (ibidem, p. 2). Consecința logică a acestei concluzii, subliniată în forță, este că patriotismul naționalist agitat intens ca mobilizare pentru război de către forțele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
își aveau corespondentul românesc în cele 3 ore săptămânale ale urii administrate în cadrul cursului de istorie. Logica sovietică de periodizare a trecutului românesc. Preluarea puterii politice și guvernamentale de către Partidul Comunist din România (PCdR) în urma celui de-al Doilea Război Mondial a rupt vraja naționalismului etnic românesc. Imaginea trecutului, ca resursă simbolică de legitimare și contrafort al ordinii consacrate, nu putea rămâne nealterată. Una dintre cele mai presante preocupări ale noului regim în procesul de consolidare a puterii a fost aceea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Roller, 1952, p. 428). Rezultatul unirii, departe de a fi o împlinire preliminară a Statului național român, este formarea "Statului național burghez" (Roller, 1952, p. 363). Antinaționalismul comunist se exprimă plenar și în privința Unirii din 1918 și în interpretarea războiului mondial care a ocazionat-o. În optica naționalistă distorsionată în favoarea ideii de unitate, cel de-al Doilea Război Mondial a fost conceput drept "Războiul Sfânt de Reîntregire a Neamului". Din perspectiva comunistă, România participa la "războiul imperialist", ale cărui tranșee au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
formarea "Statului național burghez" (Roller, 1952, p. 363). Antinaționalismul comunist se exprimă plenar și în privința Unirii din 1918 și în interpretarea războiului mondial care a ocazionat-o. În optica naționalistă distorsionată în favoarea ideii de unitate, cel de-al Doilea Război Mondial a fost conceput drept "Războiul Sfânt de Reîntregire a Neamului". Din perspectiva comunistă, România participa la "războiul imperialist", ale cărui tranșee au reprezentat "un uriaș abator pentru soldații care trebuiau să-și verse sângele numai pentrucă așa cereau interesele imperialiștilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Antantă [îl] flutură în fața opiniei publice în mod demagogic" (Roller, 1952, p. 509). Rostul principal al războiului, după cum s-a pronunțat Lenin, a fost "desbinarea și înșelarea naționalistă a muncitorilor și exterminarea avantgărzii lor" (Roller, 1952, p. 507). Dacă războiul mondial este supus unei convertiri semantice din "război pentru întregirea neamului românesc" în "război imperialist", Unirea din 1918, evenimentul epocal în viziunea naționalistă, nici măcar nu este menționat în manualul de Istoria RPR! Aceeași lucru se petrece și în celelalte două manuale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
manuale unice de istorie a românilor (de clasa a IV-a, respectiv, pentru clasa a VII-a). Singura aluzie care lasă să se înțeleagă printre rânduri că teritoriul României s-a mărit în urma Marelui Război se face în paragraful: "Războiul mondial a luat sfârșit în anul 1918. În urma tratatelor de pace, România a căpătat Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul și Sudul Dobrogei" (Istoria și geografia RPR, 1950, p. 103). Despre "Unire" însă, niciun cuvânt. În fapt, istoriografia comunistă operează o revizie majoră
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ordini mnemonice instalează comemorarea "masacrului dela 13 Decembrie 1918", când guvernul burghezo-moșieresc "caută prin mijloace teroriste să înnăbușe lupta revoluționară a poporului" (Roller, 1952, p. 52). Aservită puterilor imperialiste, guvernarea și-a asumat "misiunea [...] de jandarm și unealtă a reacțiunii mondiale împotriva revoluției socialiste" (Roller, 1952, p. 546). Prin această comutare, calendaristica simbolică națională este substituită cu o calendaristică proletară. Nu doar ziua de 1 decembrie, ci și anul 1918 este descentrat din memoria națională românească, printr-o dublă dislocare: i
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de proletarizare a zilei naționale merita menționat întrucât deschide o fereastră prin care pot fi examinate operațiile desfășurate în laboratorul ideologic de re-semantizare a trecutului românesc. Cazuistica proletarizării unirii naționale nu se oprește aici. Finalul celui de-al Doilea Război Mondial, sfârșit prin "eliberarea națională a României de către glorioasa armată sovietică", a ocazionat două evenimente cu valențe simbolice divergente, naționale, respectiv sociale: i) unificarea național-teritorială, prin redobândirea Transilvaniei de Nord, atribuită Ungariei prin Dictatul de la Viena din 1940, în urma Tratatului de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și cea naționalistă. Am văzut cum sub presiunea circumstanțelor, Lenin a formulat teza dreptului de autodeterminare națională ca premisă a tranziției la socialism. Aceasta a fost o concesie tactică și provizorie, nicidecum o finalitate politică. Mai apoi, după ce revoluționarismul comunist mondial și-a pierdut avântul, Stalin a îmbrățișat doctrina lui N. Bukharin a "socialismului într-o singură țară" ca politică de stat. Prin aceste repoziționări ideologice și concesii tactice s-au așezat bazele pentru naționalizarea socialismului. În faza inițială a socialismului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
literară teoria relativității a lui Einstein (Tomiță, 2007, p. 111); Ion Creangă l-a anticipat pe Freud prin profundele sale analize psihanalitice, totul culminând cu actele de pionierat înfăptuite în politică de către Nicolae Ceaușescu (p. 123). De fapt, întreaga cultură mondială se poate regăsi prefigurată avant la lettre în cultura română! Dezvoltat ca reacție radicală la teza sincronismului elaborată de E. Lovinescu în Istoria civilizației române moderne (1924-1925), care argumenta cum întreaga cultură română este produsul imitației culturii occidentale, protocronismul inversa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1980, cu ocazia comemorării a "2050 de ani de la făurirea de către Burebista a primului stat independent și centralizat al geto-dacilor". Evenimentul a fost celebrat în fața a peste 3.000 de participanți, majoritatea străini, pe stadionul 23 August sub egida Congresului Mondial de Istorie din 1980 organizat la București (Petre, 2010). Monumentalitatea festivismului comemorativ desfășurat în deceniul al șaptelea al secolului trecut evidențiază cele trei semne distinctive identificate de V. Georgescu (2008, pp. 118-120) drept caracterististice ale întregului discurs istoric propagat în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
surprinzător ca faptul că și Unirea din 1918 este tratată în spiritul determinist al necesității istorice de unificare a statului național. Istoriografia rolleriană a obscurizat complet orice motivație naționalistă (de "reîntregire a unității naționale") a participării României la Primul Război Mondial, catalogat după indicațiile leniniste drept "război imperialist". În plin național-comunism, se revine la versiunea prevalentă în perioada interbelică, a Războiului de Reîntregire Națională. Iată cum este raționalizată pe criterii naționale participarea României în război, păstrându-se în același timp retorica
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
În plin național-comunism, se revine la versiunea prevalentă în perioada interbelică, a Războiului de Reîntregire Națională. Iată cum este raționalizată pe criterii naționale participarea României în război, păstrându-se în același timp retorica războiului imperialist: Intrarea României în primul război mondial se cuvine înțeleasă în legătură cu sarcina obiectivă care se afla atunci în fața țării: realizarea statului național unitar. Era un țel care răspundea năzuințelor arzătoare ale maselor largi, ale întregului nostru popor. Iată de ce participarea României la război are o adîncă justificare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unitar. Era un țel care răspundea năzuințelor arzătoare ale maselor largi, ale întregului nostru popor. Iată de ce participarea României la război are o adîncă justificare istorică și un caracter de eliberare națională, deși, în ansamblu, ca fenomen general, primul război mondial a fost un război imperialist (Hurezeanu et al., 1988, p. 194, subl. n.). Doctrina marxist-leninistă face din ce în ce mai multe concesii ideologiei naționaliste. În fapt, marxism-leninismul, deși păstrat în retorica oficială drept cadrul de referință teoretic al interpretării istorice, este aproape complet
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ultimele rămășite monarhice, regalitatea a fost complet eliminată din memoria națională. Data de 9 mai a fost consolidată în statutul său de pilon al ordinii temporale prin adăugarea încă a unui strat semantic: sărbătorirea sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial, 9 mai 1945 fiind data capitulării celui de-al Treilea Reich (Almaș și Petric, 1966, p. 155; Almaș și Fotescu, 1979, p. 156; Petric și Ioniță, 1983, p. 119). Aceste condensări de semnificații într-o singură dată aruncă lumină asupra
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]