8,189 matches
-
ceea ce Norman Manea consideră a fi de valoare printre scriitorii din propria lui generație sau printre cei tineri și foarte tineri. Pledoaria pentru „aleșii” lui (mulți la număr și diverși, repet) este pasionată, cu accente polemice la adresa celor care se Îndoiesc de respectivele valori sau de presupusa lor anvergură. O asemenea „afirmare polemică” străbate comentarea „generației ’80”, pentru a cărei necesară Îmbrățișare un argument În plus Îl conferă cititorului destinul „generației ’60”, de exemplu, Împlinirea „Școlii de la Târgoviște”. Norman Manea enumeră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă obișnuisem. Excesiv flatantă, cum se arăta, fastuoasa Întâmpinare mă obosise mai repede chiar decât reușeau obositoarele invective de rutină. Mi-aș fi dorit o convorbire simplă, directă, onestă, atât. Am tăiat, nepoliticos, frișca vorbelor spuse din inimă, nu mă Îndoiesc, deși atât de ceremonioase. Momentele acide nu au lipsit, până la urmă, dar adunarea mi s-a părut, În totalitate, plicticoasă și bătrână, cu ceva vetust și erodat În miezul ei. Cuvintele de despărțire ale lui Adrian Marino, prezent și el
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În numărul 3 al revistei Vatra, de la Târgu-Mureș). Îți mulțumesc, În sfârșit, pentru exemplarul din The Black Envelope, pe care editura mi l-a trimis, de bună seamă că la sugestia ta. Cartea arată superb și va avea, nu mă Îndoiesc, succesul pe care l-au avut și celelalte cărți ale tale apărute pe pământ american. Cine va fi fiind Însă traducătorul tău, acest misterios Patrick Camiller? Mă Încearcă o vagă bănuială că ar putea fi Camil Petrescu jr.; oricum, tălmăcirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
retușuri... Dragă Nicki, am Înțeles de la Cella că În luna octombrie a fost lansată traducerea În limba germană la Plicul negru; ține-mă, te rog, la curent cu Întreg evenimentul și mai cu seamă cu ecourile de presă. Nu mă Îndoiesc că a fost un mare succes! Dragii mei, nu mă uitați, pe mine, păcătosul; pentru că, În ciuda unor lungi eclipse și tăceri, vă iubesc pe amândoi, cu dragoste frățească! Îngăduiți-mi, de aceea, să vă Îmbrățișez și să vă strâng lângă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Jurnalul lui Sebastian, și prezintă citate din articolele politice ale lui Eliade, revista studențească americană citează opiniile Irinei Livezeanu, istoric american de origine română care a publicat În SUA o carte despre „generația 27” și „anii ’30”. Doamna Livezeanu se Îndoiește de onestitatea Memoriilor lui Eliade. „Le consider lipsite de sinceritate”, spune profesoara americană. „Îmi amintesc gândind că dacă știi, de fapt, publicațiile pentru care scria, poți să-ți dai seama că scria pentru presa fascistă și antisemită; dacă le citeai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
stăpânirea așa-zisei literaturi de autoanaliză... Blecher, trecând prin psihologie, prin emoție, depășește totuși planul psihologic, realitatea prea superficială a emoției. Emoția, durerea, psihologicul sunt lucruri false, cu tot ce aparține falsei «realități», lucruri drăcești, malefice, de lavă, și se Îndoiește de ele, le desconsideră”, pe când, la „autoanaliști”, ar constitui „unica realitate”. Eugen Lovinescu validează debutul „cu totul remarcabil”, evidențiind „mecanismul sufletesc” bipolar al artistului: „O mare capacitate de a percepe realitatea, de a o izola În contururi precise, de a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bimilenar dintre un grec și un evreu. Acest dualism proteic este lizibil și În literatură; nu doar global, ci În literaturile fiecărei țări europene. Uneori, În forme bizare și chiar răsturnate. În felul cum negi frumusețea, Îi poți totuși aparține. Îndoindu-te de adevăr, Îi aparții, totuși. Sceptic față de orice credință, mărturisești, totuși, nevoia reperului. În 1936, când a apărut Întâmplări În irealitatea imediată, murea Mateiu I. Caragiale. Capodopera acestuia, Craii de Curtea Veche, editată În 1929, carte „puțintică și excelentă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
seninătate... M. Sebastian, În Viața Românească din iulie 1938, avea să scrie: „În dimineața de 31 mai, anul acesta, a murit la Roman, În vârstă de 29 de ani, după o viață trăită În spitale și sanatorii, cu amândouă picioarele Îndoite și anchilozate de la genunchi, cu șira spinării distrusă de tuberculoză, cu Întreg trupul ciuruit de abcese și fistule, cu doi ochi mari, puțin sticloși, dilatați de lunga lor insomnie, scriitorul M. Blecher. El lasă În urma lui două cărți tipărite, care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
următor, insistase să fiu eu cel care să-l intervieveze În cadrul Programului Literar Ierusalim, dedicat celor mai importanți scriitori evrei de astăzi. Eram surprins și flatat de afecțiunea marelui scriitor al Americii, deloc ușor de abordat sau apropiat, dar mă Îndoiam că i-am intuit corect contradicțiile, știam că sunt un martor fără memoria existenței sale publice și un interlocutor tardiv. Starea sănătății nu i-a mai Îngăduit venirea la Bard. Am suplinit absența sa la curs prin interviul filmat la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
frumoasă, contrariul a ceea ce susțin anumite filme, și povestirile sale o dovedesc. După acest «aperitiv», i-a fost dat să consume, ca meniu de bază, dictatura lui Ceaușescu, cum o arată cealaltă carte pe care am menționat-o. Nu mă Îndoiesc nici o clipă că acești doi scriitori s-au Înțeles de minune: viața are grijă mereu să aranjeze Întâlniri Între persoane cu aceeași viziune a lumii. În cazul lor, un același virus pesimist pe care, s-o spunem deschis și dincolo de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de care l-am vindecat, după sfatul lui Calciu cu o sulfamidă pe care o aveam de la venirea în Jilava. Am dizolvat sulfamida în cafeaua de dimineață și i-am introdus-o direct în intestin. Cum? De necrezut: l-am îndoit peste căpătâiul patului, i-am lărgit sfincterul anal cu singurul obiect aflat în cameră, coada periuței de dinți. După aceea, picurând pe coada periuței plasată în sfincter, cafeaua cu sulfamidă, i au ajuns în intestin. Operația arătată am făcut-o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dobândite anual, în perioada, respectivă de impozabil și soția sa. 5. Obligațiunile fiscale prevăzute de art. 4 corespund timpului de pace. Taxele militare fixe și proporționale prevăzute de art. 4 se majorează cu 50% pe timpul de mobilizare generală și se îndoesc pentru timpul de războiu. 6. Taxele militare fixe și proporționale se stabilesc și se datorează în mod solidar de persoanele prevăzute de art. 4, pct. 1, al. 2, pct. 2, lit. b, pct. 3, lit. b și pct. 4. Solidaritatea
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
luat apoi o clamă, a desfăcut-o până a îndreptat-o complet și a început să-și curețe cu ea pielița unei unghii. Era unghia de la arătătorul mâinii stângi. După ce a terminat, a aruncat-o în scrumieră fără să o îndoiască la loc. Tocmai mă gândeam că nu mi-aș dori să fiu clamă dacă ar fi să mă reîncarnez. Nu mi-ar plăcea să fiu supus tratamentului pe care i-l aplicase bătrânul clamei din scrumieră. — După informațiile pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că așa e, cum zici, dar n-am încotro. Sunt încolțit și nu-mi rămâne decât să mă arunc la picioarele tale. Hai, lasă prostiile! Dă-mi adresa și spune-mi cum să ajung. 8 La capătul lumii Colonelul — Mă îndoiesc că-ți mai recuperezi Umbra, zise Colonelul în timp ce-și bea cafeaua. La fel ca toți cei obișnuiți să dea ordine ani de zile, stătea cu spatele drept, bărbia înainte și capul sus, fără să fie însă câtuși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar era prima oară când vedeam sfâșiată o foaie de metal împăturită. E adevărat că n-ai de unde să știi ce poți până nu încerci, dar nu cred că era chiar simplu să faci ceea ce făcuse individul. — E capabil să îndoiască și o monedă de o sută de yeni, îmi zise Pitic. Nu oricine poate! Am încuviințat fără nici un comentariu. — Ce să mai vorbim de urechi! Le smulge pur și simplu. Iar am dat din cap. Până acum trei ani a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gânduri, nu ajungeam la nici o concluzie. În inima misterului se afla Profesorul cu experimentele lui. Dacă nu gândeam astfel, nu aveam cum să mai înțeleg ceva. Îmi mai rămânea de aflat ce urmărea acesta. Singurul lucru de care nu mă îndoiam era că trădasem Sistemul. Dacă aflau - și vor afla în curând - eram în cel mai înalt plop, adică se termina cu mine definitiv, așa cum avusese funcționarul cel spilcuit amabilitatea să-mi atragă atenția. Chiar dacă fusesem forțat de împrejurări să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dezlegat apoi săculețul din pânză și a scos din el un obiect înfășurat într-o cămașă veche. A înlăturat cămașa și mi-a arătat un pistol automat. Adevărat, nu jucărie. Nu mă prea pricep eu la arme, dar nu mă îndoiam că era vorba de un Browning sau de un Beretta. Văzusem destule filme. Avea și un cartuș de rezervă, și o cutie cu gloanțe. Presupun că știi să manevrezi așa ceva, zise fata. — Glumești! am exclamat eu uimit. N-am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
astea, îmi era mai frică să nu o pierd pe ea și să rămân singur în beznă. Cu cât înaintam, cu atât aveam senzația că trupul nu-mi mai aparține. Așa e. Dacă nu-l vezi, începi chiar să te îndoiește de existența lui. Mi-am ridicat palma în fața ochilor. N-am văzut-o. Senzația este foarte ciudată când nu-ți poți vedea propriul corp. Ajungi să presupui doar că-l ai. Bineînțeles că simțeam durerea provocată de ciocnirile de boltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cineva din Sistem? Indiferent cine fusese, îi eram sau le eram recunoscător. Eram chiar fericit că m-am întors într-o casă curată. Când s-a umplut cada, am poftit-o pe fată să intre în baie înaintea mea. A îndoit colțul paginii la care ajunsese și a început să se dezbrace în bucătărie, cu gesturi foarte naturale. M-am așezat pe marginea patului și am privit-o, dus pe gânduri. Nu știam ce să zic. Avea o conformație ciudată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ajungi să știi câte ceva. Am luat pachetul de țigări de pe masă și am aprins o țigară cu chibritul de la berărie. Am privit iar hainele aruncate pe jos. Mânecile cămășii mele stăteau peste ciorapii ei bleu deschis, rochia de catifea era îndoită la brâu, chiloții atârnau ca un steag de marginea ei. Își aruncase pe canapea lănțișoarele de la gât și ceasul de la mână, iar geanta de umăr din piele zăcea pe măsuța din colțul camerei. Hainele ei aruncate pe jos îi trădau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am aprins un chibrit și le-am ars în scrumieră. Plasticul s-a strâns, a pocnit și s-a înnegrit. Mămica cea tânără mi-a aruncat iar o privire. Nu cred că i se părea normal ceea ce făceam eu. Mă îndoiesc că a mai văzut în viața ei un individ arzându-și cărțile de credit în parc, lunea dimineața. Mai întâi am ars cardul American Express, apoi și pe cel Visa. Tare-mi plăcea să le privesc cum se transformă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi se pare elementară distanța față de propriile convingeri, În chiar clipa În care ele se afirmă. În secunda În care ești marxist, trebuie să-ți pui marxismul la Îndoială, În minutul În care crezi că AI DREPTATE, trebuie să te Îndoiești de dreptatea ta. Am Învățat că așa ceva e foarte greu, cu riscul de a trebui, wittgensteinian, să taci. În facultate, am luat contact cu două feluri de a vorbi despre postmodernitate: unul al profesorilor de la engleză, altul al celor de la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
salt transgresiv, eul devine identic cu cuvintele care le proferează. Este un salt echivalent cu cel al materializării simbolice, de la, de pildă incipitul epic "credeam că" cînd eul se Împarte În instanța enunțătoare și personajul din timpul povestirii și "Mă Îndoiesc, deci gîndesc", cînd cele două eu-ri s-au identificat unul cu celălalt, identice În cele patru cuvinte enunțate. Acesta este momentul autentificării, cel În care povestea devine adevăr numai atîta vreme cît acesta se enunță (doar că, enunțarea fiind imprimată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o generație care nu-și mai scrutează existența tragic, care nu și-o mai Împlinește În discuții Între patru ochi cu un Dumnezeu exterior, o generație de personaje - și aceasta este valabil pentru literatura franceză contemporană În ansamblu - care se Îndoiește de la bun Început asupra realității oricăror ordini sau legitimități supraindividuale, o generație cu sânge rece, descurcăreață, care știe să-și trăiască viața și, mai ales, știe să moară discret, firesc, fără strălucire, ca și cum moartea n-ar fi decât un gest
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai degrabă o boală, pentru că s-a dovedit că instituțiile inteligenței adăpostesc mulți impostori și că, Într-o epocă a impostiurii generalizate, inteligența nu are mai multă valoare decît oricare pretenție. În plus, inteligența n-are umor, pentru că nu se Îndoiește niciodată de ea - În momentul În care ar face-o n-am mai vorbi cu certitudine de inteligență. Cum devine Antoine prost? Decizia este a lui, dar devenirea convoacă un hazard cu care hotărîrea lui n-are a face și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]