7,931 matches
-
de gen: "cu încredere vorbesc/ despre/ răsfrângerea trupului în oglinzile cerului/ ca într-o rugăciune// în răcoarea dimineții/ stau/ cămașa flutură/ ca pânza corabiei/ ajunsă în port/ totdeauna singur/ am un cerc roșu/ desenat (acolo unde se află inima)". Deloc întâmplător, cel mai frecvent este intertextul eminescian, ceea ce denotă afilierea la poetica romantică și, implicit, un fel de amară nostalgie a solitudinii voluptuoase, în care eul liric rupt de lumea materiei minore și racordat, dimpotrivă, la cea a marilor formațiuni geologice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vie și totalizantă a feminității, pe care un critic de talia lui Gilbert Durand o vedea, semnificativ, drept cea mai radicală formă a alterității. Câteva dintre ele se și construiesc, din acest motiv, ca descripții expresive ale feminității dintotdeauna, doar întâmplător încarnate în iubita poetului: "iubita are nurii expresivi/ ca o sonată beethoveniană/ cu sâni și șolduri de statuie/ pare o statuie chtoniană/ ea se exprimă liber și carnal/ mater genitrix și Beatrice" Desigur că ceea ce prevalează este semnificația acestei existențe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asupra de măsură, reverberațiile mitului lui Orfeu în poezia lui Horia Zilieru, mai puțin a urmărit însă motivația raportării femeii la cuvânt și aproape deloc fundamentul etimologic și simbolic al acestei raportări. Câteva texte din Fiul lui Eros... utilizează, deloc întâmplător, o analogie revelatorie între feminitate și albine. Să observăm, spre exemplu, primele trei catrene din Noaptea și durerea: "Albine ies ca mieii la păscut/ și-n răsuflarea caldă și amară/ regina exilată înconjoară/ lumina paradisului pierdut.// Ea te-a spălat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
restructurarea grupului (așa cum propune Raoul Girardet) pot fi urmărite în timpul mitogeniei, ci chiar pregătirea profundă, prin curenți subterani, a marilor mișcări politice ulterioare. "Mitul disidentului", corespunzînd în mare parte unei realități intens mediatizate, face parte din această categorie. Probabil nu întîmplător el a și fost supus foarte repede, după căderea Zidului, unui proces de demitizare, în forme diferite, în mai toate societățile post-comuniste: demitizare dirijată de grupuri, de regulă oculte, ale fostelor poliții secrete, dar și provocată de confruntarea cu adevărul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
precis scop ascuns: să combată politica de modernizare economică angajată atunci sub egida ministrului Witte, și, în același timp, să declanșeze o contraofensivă împotriva aspirațiilor liberale ce tindeau să se răspîndească în anumite cercuri conducătoare. În ceea ce privește Conspirația iezuită, probabil nu întîmplător se va constata că fazele cele mai violente ale denunțării sale se situează în anii 1820, sub Restaurație, adică în momentul în care opoziția liberală angajează o luptă foarte dură împotriva ministrului Villele, și în anii 1840, în timpul Monarhiei din
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de colții animalelor de pradă, de tot ceea ce strivește, sfîșie și înghite. De asemenea, avînd în vedere existența unor manifestări nevrotice incontestabile, se impune raportarea la formele cele mai caracteristice ale delirului de persecuție: nimic, de acum încolo, nu este întîmplător sau accidental. Așezată în plasa imensă a unor fărădelegi bine puse la punct, victima își vede fiecare acțiune supravegheată, spionată de mii de priviri clandestine; o aceeași mînă nevăzută i-a luat în posesie destinul și-1 conduce irevocabil spre
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
practicile de delațiune ale congregațiilor și societăților cucernice 19. Putem constata deci această fascinație care face ca secolul al XIX-lea european și ceea ce îi urmează imediat să poată fi considerate drept Vîrsta de aur a Conjurației. De pildă, nu întîmplător, în limitele geografice și cronologice ale Franței din vremea monarhiei constituționale, creșterea numărului organizațiilor clandestine asociații muncitorești, carboneria, "societăți" republicane mereu renăscute sfîrșește prin a crea o rețea atît de deasă și de puternică, încît istoricul faptelor politice, ca și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vremea monarhiei constituționale, creșterea numărului organizațiilor clandestine asociații muncitorești, carboneria, "societăți" republicane mereu renăscute sfîrșește prin a crea o rețea atît de deasă și de puternică, încît istoricul faptelor politice, ca și acela al faptelor sociale, se comportă ezitant. Nu întîmplător, pe de altă parte, imaginația romanescă acordă, în paralel, o importanță atît de mare grupurilor de indivizi intransigenți, legați între ei prin jurăminte și prin secrete, care acționează din umbră și care, pentru gloria lor, în folosul lor, sau pentru
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a reapărut în istoria noastră, mit în acest caz trecător, dar pentru moment destul de proeminent, destul de coerent, destul de atractiv pentru a concentra atenția și a face reflecția stăruitoare. În realitate, ne aflăm departe de orice manifestare de efervescență lirică. Nu întîmplător, un colaborator al revistei "Paris-Match" îl compară pe Pinay cu acel erou al unui film american, Smith, cetățean cu totul obișnuit, promovat în mod accidental în viața politică, care, prin inocența și bunul său simț îi dă gata pe adversarii
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mod exaltat, prin angajamentul politic, valorile specifice vîrstei, încercînd să le impună întregii societăți. "Tineret hitlerist, aceste două cuvinte sînt un fel de pleonasm", constată un martor pentru care lucrurile erau foarte clare 38. Și, pe de altă parte, nu întîmplător, într-o întreagă literatură, personajul Adolf Hitler este asimilat "voinței impetuoase a tineretului german" (în vreme ce, în preajma unor alegeri, generalul von Seeckt, resemnat, scrie surorii sale: "Te sfătuiesc să votezi pentru Hitler, tineretul are întotdeauna dreptate..."). Desigur, văzut astfel, conducătorul promite
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
persistența tenace a aceluiași vis al regăsirii, prin instaurarea unei ordini politice și sociale, a purității originare inspirate din marile modele ale Antichității clasice, trebuie să-1 citim pe Saint-Just, mai precis trebuie să citim Fragmentele despre instituțiile republicane 49. Nu întîmplător, încă din preambulul lucrării este evocat "Dumnezeul protector al nevinovăției". Dintr-odată este definit obiectivul esențialmente moral căruia i se subordonează orice plan de reconstrucție instituțională. "O constituție liberă este bună, scrisese Saint-Just în Spiritul Revoluției, în măsura în care ea apropie moravurile
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vis al permanenței. Difuziunea, forța sa de atracție rămîn inseparabile de viziunea foarte profund, foarte intim trăită în multitudinea manifestărilor sale unui timp încremenit, solidificat, cristalizat... Lumea Vîrstei de aur este lumea ceasurilor oprite. DE LA REFUZ LA NOSTALGIE Bineînțeles, nu întâmplător, cele mai multe texte citate în acest capitol datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Remarcabile prin numărul și amploarea lor, explozie a unei teme extrem de productive, ele conferă istoricului mentalităților motivația paradoxală, dar în cele din urmă decisivă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
E necesar, preciza el, "să pui stăpînire pe om încă din leagăn, și chiar înainte de a se naște, căci și copilul care nu s-a născut aparține deja patriei sale"... De un același ideal ține și principiul sărbătorii revoluționare. Nu întâmplător, în textul amintit, La Révèlliere arată cum a fost pus la punct un sistem de apeluri și de "semne" care, în ceremonii, să repete "mulțimii spectatorilor" aceleași gesturi, aceleași "cuvinte sacre". În realitate, prin altarele Patriei, prin statuile Libertății, prin
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
agreată de școala sociologică franceză din secolul al XlX-lea, aceea dintre "perioadele critice" și "perioadele organice". Miturile se afirmă mai clar, se impun mai intens, își manifestă cu violență forța lor de atracție îndeosebi în "perioadele critice". Nu e întîmplător nici faptul că, în general, impulsul care le activează pare a veni din interiorul grupurilor minoritare amenințate sau oprimate, sau asupra cărora apasă sentimentul amenințării sau al opresiunii. Cel mai adesea, între aceste grupuri și situația generală există un echilibru
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
necurajoși de ridicul. „Gengis Han”, cum o numește Sică pe mama Mihaelei, le știe taina, îi fusese dezvăluită de găzduitorul idilei lor. În final, totul se sfârșește, desigur, cu bine. În Călătorie în doi îndrăgostiții, separați o vreme, se reîntâlnesc întâmplător la mare și „filosofează” pe tema iubirii, încuiați, din greșeală, pe dinafară, într-un magazin de aparate electronice. Comicul nu e întotdeauna gratuit, uneori el îndeplinește funcții satirice. În Hotelul astenicilor, piesă cu mare audiență la public, prezentă pe afișul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
prin intermediul celor două ediții ce refac, la Petersburg (în 1793-1794 și, respectiv, 1857), colecția de povestiri istorice strânse cândva spre uzul „pravoslavnicilor” cneji. Antologia, cu vădită aplecare spre mitul întemeietor, rodoslovii și genealogii, rezerva un capitol cronicii Moldovei, probabil nu întâmplător anticipată, în versiunea consemnată astfel, prin două sugestive -tematic și artistic - secvențe narative: legenda, cu valoare eponimă, privindu-i pe frații Roman și Vlah (Vlahata) filtra, în eposul auroral, vizibile ecouri mitizante referitoare la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
biochimici cu semnificație de „semnal”, care sunt produși în cursul metabolismului glucozei și, în parte, și a altor molecule (aminoacizi, acizi grași). În mod paradoxal, în celula β, cea mai sensibilă la deteriorări este funcția de „biosenzor al glucozei”. Nu întâmplător, cercetătorii din domeniul „pancreasului artificial” s-au izbit în realizarea tehnică a dispozitivului, nu atât de componenta eliberării (echivalentul exocitozei) insulinei, ci în componenta lui de „biosenzor”. Creșterea glicemică din jurul dispozitivului implantabil subcutanat, ar trebui percepută imediat și precis. În funcție de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
mării. O extensie a acestor granițe este posibilă printr-un "asalt" asupra personajului care ești tu însuți, ca să-l transformi treptat în "eroul" dorit care, cum ar spune Novalis, este "atît de vast încît universul abia să-l înveșmînte". Nu întîmplător Unamuno ne amintea că ne vom izbăvi sau ne vom pierde prin cei ce am vrut să fim și nu prin cei ce-am fost. Această luptă, cînd îți arunci destinul în balanță, este dinainte pierdută dacă nu ai ca
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
copilului. Această schimbare de obiect a pedagogiei este, în parte, explicabilă; nu era cu putință efectuarea unor ample experimente asupra fenomenului educației fără a fi cunoscut elevul. Cercetările de atunci ale pedagogiei experimentale au impulsionat puternic dezvoltarea psihologiei copilului. Nu întîmplător s-a constituit, după cum s-a arătat, în acei ani, pedologia. Psihologia experimentală și pedologia se susțineau reciproc, ambele ocupîndu-se cu studierea copilului prima accentuînd caracterul experimental al investigațiilor sale. Concentrarea asupra copilului a dus pe plan teoretic la desprinderea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
interpretate însă de pe poziții rousseauist-anarhice și exprimate, uneori, în termeni împrumutați din literatura marxistă. Illich face parte din acea categorie de teoreticieni care, ca și J.-J. Rousseau, văd "epoca de aur" a omenirii în trecutul îndepărtat al societății. Nu întîmplător vrea el să înlocuiască mitul lui Prometeu "cel ce privește înainte" și care, potrivit legendei, a stimulat apariția lui homo faber cu mitul fratelui acestuia, Epimeteu "cel ce privește în urma lui" (1, pp. 172-188), aflîndu-și fericirea în forme sociale revolute
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
distrugătoare a Reich-ului german. După război, Franța și Anglia au continuat să fie puteri coloniale, iar Germania, aflată încă în comă profundă, nu căpătase un chip democratic. Nu luam poziție doar împotriva asupritorului european, ci și în favoarea celui asuprit. Citisem întîmplător Le crépuscule de la civilisation de Arturo Lambriola, acest Spengler italian cu față umană, care a dovedit o deschidere profundă față de civilizațiile și popoarele cucerite de Europa. Nu mă revoltau doar violența, cruzimea și jafurile cuceritorului, ci mai ales disprețul arătat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
spre democrația ce permitea rațiunii colective să administreze Cetatea. Pe de altă parte, conducea la despotism luminat în privința subiectelor mai puțin raționale, și în cele din urmă la Teroare împotriva celor care nu se supuneau decretelor Rațiunii. Nu este deloc întîmplător faptul că acest cult al Zeiței-Rațiune își oficiază sacrificiile pe altarul ghilotinei. Deja, în chiar inima triumfului Luminilor, ca și cum ar fi fost de așteptat ca un exces de yang să determine un acces de yin, se ridicase vocea contrară a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Sarcina istoriei e aflarea acestei vieți, care nu se poate însemna printr-o idee, printr-un cuvânt; spiritul care apare în lume nu e de natură așa de definibilă: el umple cu prezența sa toate hotarele ființei, nimic nu e întâmplător în el"3. Cu alte cuvinte, istoria trebuie să asigure maxima comprehensiune a condiției umane, căci tot ce e omenesc intră în sfera ei și merită să devină obiect de reflecție. Trecutul nu e studiabil doar pentru el însuși, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
le predea „academicienilor” „arta de a fura”. Descrierea abjecției și promiscuității include, în spirit umanitarist, situații învederând în sufletele declasaților licăriri de generozitate, de omenie: Creața, „femeie stricată”, duce, în fiecare zi, hrană, la închisoare, celor ce o frecventaseră; audiind întâmplător un concert al unei cântărețe pe care o prădase, Lixandru, mișcat de arta acesteia, se autodenunță. SCRIERI: Hotel Maidan, cu desene de Eugen Drăguțescu, București, [1935]. Repere bibliografice: Erasm [Petru Manoliu], „Hotel Maidan”, „Credința”, 1935, 599; Ștefan Roll, „Hotel Maidan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
pe care le are, să facă active potențialități pe care ea însăși le neagă în vorbe, dar le are în fapt («la noi, oamenii nu se mai ajută ca altădată» versus istorii de cooperare efectivă atunci când a fost cazul)”. Nu întâmplător, facilitarea comunitară este însoțită adesea de alte mecanisme de sprijin - consultanță tehnică, consiliere în afaceri, cursuri pentru dezvoltarea de aptitudini specifice (scriere de proiecte, management de proiect, marketing, negociere, management financiar etc.) -, roluri îndeplinite uneori chiar de către facilitatorii comunitari. În
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]