7,946 matches
-
coc. Se face din rod dulceț. Marea-i nespus de frumoasă. La nord, de-un verde închis. Acolo subt stâncă bat și mugesc valuri. Delfini se joacă în mare număr în jurul promontoriului întovărășiți de zboruri de pescari, care într-una țipă și se ceartă. La întoarcere pe câmpul bolovănos, zboruri nenumărate de libelule calul dracului minuscule biplane. Popândăi traversează într-una drumul. Apoi privesc cu curiozitate din urmă. O măgăriță care fată un epure! Magari din când în când, cuminți. Stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe când, de pildă, capra și plugușorul se desvoltă măreț și epic în aceleași locuri. La un accident răsturnare de trăsură soția se scoală din șanțul șoselei, prinde în brațe pe bărbatu-său Georges și începe să-l întrebe cu disperare, țipând: Unde-i Georges? Georges? Unde-i Georges? La țară, la vie, notarul, om impresionabil, aduce știrile telefonice foarte spăriat de toate prostiile pe care le aude, iar subprefectul cu el și cu popa îndată țin sfat, comentează chestia pe toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de cuvinte. Tarnov (ora 4). Acelaș pământ sărac, lucrat în răzoare înguste: secară și iar secară. Ogoare rectiline. Stema Lehiei, pajura încoronată. Trupe. Tarnov firmă: Szaja zsilberfewerg Saia! Locuri mlăștinoase plantate cu pini. Doi băieți balani, curățel îmbrăcați și desculți, țipă amenințători la tren ca să nu fugă așa de tare, să nu facă atâta zgomot... Iar păduri de pini în locuri mlăștinoase și aceleași culturi în răzoare bombate la mijloc tot din pricina apei de la subsol. Fazani! Vous qui avez fait fleurir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ministru cine plătește. Aferim, cocoș belit! Cap de ardelean prost! Cum poți tu să întrebi pe ministrul tău așa ceva? Virgil se retrage rușinat. El nu știa ce-i cu brânza, cum rămâne cu brânza, cum scrie în condici, are să-l țipe la ocnă! Și nu știe nici ce-i aia "aferim cocoș belit". Nu sum în clar! Și umblă de colo colo, întrebând când de una când de alta; până ce i se face milă unui amic regățean și-l învață să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înveți ce să fac. Nu mai încăpem în casă; suntem așa de mulți: eu, tovarășa cu care m-am însoțit și care-i destul de grasă, mulțămesc lui Iehova; unsprezece copii, nu fie de deochi, unii destul de mari, iar alții care țipă-n leagăn; două cumnate, mama nevestei mele și niște nepoți, copii ai acelor cumnate... Nu știu ce să fac cu atâta lume: unii pe paturi, alții pe cuptor, alții pe subt pat, cei de țâță aninați în grindă... Îți spun drept, țadic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și Vâlcea Vornic Duma lui Bruie Logof Tăutu Boieri: Toma Cândea Ștefan Cernat Cozmiță Dinga Gri(gore) Doda Jurgea Dolha Dragoș Fetivu Jațcu Hudici Mihai Oțel Pune capul sănătos sub evanghelie se cunună și pe urmă are năcazuri Cărarea pietroasă țipa rănită de cuiele de fier ale cizmelor. Mărgărintarul rouă căzută în scoică (r.t.) Un călăreț fugea prin colbul drumului: o dâră de pulbere aprinsă (r.t.) Bețiv nu-s că n-am ce bea; (r.t.) Bătăuș nu-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
risipitorul de avar, incredulul de evlavios, evlaviosul de incredul, și cred că se pâcâlesc unul pe altul. Religiile vechi au încăpăținați; cele nouă martiri. Disprețul de oameni trebuie să fie cel mai ascuns dintre sentimentele noastre. Invidia care strigă și țipă dovedește totdeauna neîndemânare. Primejdioasă e numai invidia care tace. Poporul e un suveran care cere de mâncare; când e sătul, majestatea-sa digeră. Oamenii nu sunt așa de răi cât se spune. Ai lucrat douăzeci de ani la o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și patru luni spun prostii. Disprețuiește oamenii, pentrucă se cunoaște bine. Când își mușcă limba e amenințat să moară înveninat. Doamne, păzește-mă de calic îmbogățit, de glumele bărbierului, de cel care face crucea prea mare și de cel care țipă în fiecare zi că-i patriot, de cel care face morală... Oameni care poartă două nume din care nu va rămânea nici unul. Am fost puțin în situația lui Esop: am făcut pe unele dobitoace să vorbească. Am scris pe paginile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prezentat în legătură directă cu spații sacre implicite: „Atunci de p-o piatră/ O hală s-arată,/ O hală cumplită,/ Jos încârlogită,/ Fata, cum vedea,/ Ea îl cunoștea/ Că șearpe era;/ Spaima o prindea,/ Tare că-mi fugea/ Și tare țipa”, „Iel c-auzâtî/ Munte ocolit,/ Șarpencolăcitî,/ De-o hală de șarpe,/ Scoate cap la țară/ De-ș ia o văcșoară,/ Iar o vacă grasă/ Și-o fată frumoasă”. Monstrul („hală”) creează un fior intens, caracteristic unei „hierofanii a sacrului natural, material
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițierea prin înghițirea de către un monstru este supradimensionat: „Nu mai blestema;/ Că tu când m-ai fapt/ Și țâța mi-ai dat,/ Greu m-ai blestemat/ Blestem cu păcat:/ «Sugi, suge-mi-tear,/ Șerpi mânca-mi-te-ar!»/ Dacă m-ai scăldat/ Și dac-am țipat,/ Iar m-ai blestemat,/ Blestem cu păcat:/ «Taci, că te-am scăldat/ Cu apă de Prut/ Să fii tot urât,/ Cu apă de luncă/ Să fii tot pe ducă!»/ Tu m-ai blestemat/ Și m-ai înfășat,/ Iar dacă mi-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tot urât,/ Cu apă de luncă/ Să fii tot pe ducă!»/ Tu m-ai blestemat/ Și m-ai înfășat,/ Iar dacă mi-am plâns,/ Cu fașa m-ai strâns/ Și m-ai legănat,/ Și m-ai blestemat:/ «Taci, nu mai țipa,/ Lupii te-ar mânca!»/ Din gură ce-ai zis/ Cu foc mi s-a prins:/ Lupi că m-au mâncat,/ Șerpi că m-au mușcat/ Viața mi-au secat ”. Elementul likantropic al reunirii totemice este cu totul izolat, dar nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făptură umano-ofidiană, a cărei „înjumătățim” este explicată prin prezența armelor cu funcție de „antimonstru” sau de brâu apotropaic: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate,/ De curăle țântălate,/ De cuțâte ascuțâte” (Gârdani - Maramureș) și chiar mai expresiv în baladă: „Țipă-m’ nene, țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ tinerel voinic,/ Să vezi, din gură de șearpe/ Că l-a-nghițit pe jiumătate,/ Jiumătate nu-l mai poate/ To’ de arme ferecate,/ De cuțâte iatagane,/ Dă rânza pintenului;/ Ședea-n gușea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cărei „înjumătățim” este explicată prin prezența armelor cu funcție de „antimonstru” sau de brâu apotropaic: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate,/ De curăle țântălate,/ De cuțâte ascuțâte” (Gârdani - Maramureș) și chiar mai expresiv în baladă: „Țipă-m’ nene, țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ tinerel voinic,/ Să vezi, din gură de șearpe/ Că l-a-nghițit pe jiumătate,/ Jiumătate nu-l mai poate/ To’ de arme ferecate,/ De cuțâte iatagane,/ Dă rânza pintenului;/ Ședea-n gușea șearpelui,/ Niji nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
explicată prin prezența armelor cu funcție de „antimonstru” sau de brâu apotropaic: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate,/ De curăle țântălate,/ De cuțâte ascuțâte” (Gârdani - Maramureș) și chiar mai expresiv în baladă: „Țipă-m’ nene, țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ tinerel voinic,/ Să vezi, din gură de șearpe/ Că l-a-nghițit pe jiumătate,/ Jiumătate nu-l mai poate/ To’ de arme ferecate,/ De cuțâte iatagane,/ Dă rânza pintenului;/ Ședea-n gușea șearpelui,/ Niji nu poate la-n- nghiți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
armelor cu funcție de „antimonstru” sau de brâu apotropaic: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate,/ De curăle țântălate,/ De cuțâte ascuțâte” (Gârdani - Maramureș) și chiar mai expresiv în baladă: „Țipă-m’ nene, țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ tinerel voinic,/ Să vezi, din gură de șearpe/ Că l-a-nghițit pe jiumătate,/ Jiumătate nu-l mai poate/ To’ de arme ferecate,/ De cuțâte iatagane,/ Dă rânza pintenului;/ Ședea-n gușea șearpelui,/ Niji nu poate la-n- nghiți,/ Niji, frate, de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din satele din jurul orașului Roman și apoi se îmbrobodeau cu tulpanul 7. Și tulpanu ședea mai sus pe cap. Și dintr-o dată moșu a băgat amândouă mânele pe sub tulpan și a prins pe bunica de cap de cozi. Ea a țipat și cei 3 ficiori au pus mânele pe mânele bunicului, bătându-se și țipând au eșit în tindă și apoi afară. În vremea asta eu am luat un picior de mămăligă și tigăița de schijă cu 3 picioare cu bucăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ședea mai sus pe cap. Și dintr-o dată moșu a băgat amândouă mânele pe sub tulpan și a prins pe bunica de cap de cozi. Ea a țipat și cei 3 ficiori au pus mânele pe mânele bunicului, bătându-se și țipând au eșit în tindă și apoi afară. În vremea asta eu am luat un picior de mămăligă și tigăița de schijă cu 3 picioare cu bucăți de cârnați și chișcă, care înotau în tigae în multă untura și înghițeam cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
îi băteam pe dinapoi. Și numai ce a venit tata mi-a luat nueluța și cu stânga m-a prins de antereu. Eu am luat mânele înapoi și am eșit din antereu că era de-a mamei larg. Și eu țipam cât puteam. Și a venit bunica și a deschis oleacă poarta de la ocol și zicea: "Aicea Ghiorghi", dar nu aveam când, că el mă ajungea și iar mă croia. Și a dat Dumnezeu și s-a împedicat și a picat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o copilă voinică și grăsuță și rotunda și eu îi ziceam Maranda popii. Cine era Maranda popii? Era sora bunicului tatii Ghiorghi a lui Popa Vasile Șarpe. Și era un băboi mare și umflat. Și când îi ziceam așa, ea țipa și mă spunea mamei că o batjocoresc. Și atunci mama mă bătea. Și eu mă strâmbam că mă durea pe unde a dat mama cu bățu. Și Marița spunea: "Uite mamă cum te strâmbă Ghiorgi". Și mama îmi mai da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cel Mare l-a reprezentat foarte bine șeful nostru de clasă elevul Cornescu Traian. Era frumos, era voinic, era foarte sprinten și ager și foarte bun la gimnastică. El singur după gustul lui a ales o iapă foarte a dracului. Țipa, azvârlea, mușca, păreche n-avea de naravașă ce era. Și cu Cornescu Traian au mai fost 2 elevi: Romanescu Ion coleg de clasă cu Cornescu Traian și Cotae Vasile, fiu de preot din Huși județul Fălciu. Acești 2 erau Hatmani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de preot din Huși județul Fălciu. Acești 2 erau Hatmani de Hotin și Suceava. Și în ziua de 4 iulie când au mers în Iași și l-a văzut iapa pe Cornescu Traian, cu barbă și cu coroană pe cap, țipa și necheza și mergea în două picioare ca o altă arătare și lui Cornescu nu-i pasa. Și toată lumea îl aplauda: Halal Ștefan cel Mare! Să trăiești Ștefan cel Mare! Mai ales evreii ziceau: "Chichi azoi! Ștefan cel Mare! Bravo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Mare lucru nu am văzut, doar niște pumni, îmbrânceli, acompaniate de un vocabular mult suburban. Scandalul se extindea și nimeni nu se grăbea să-i împace pe combatanți. Mi se părea că scandalul se multiplica, câteva femei care începuseră să țipe făcând concurență spuselor lui Ceaușescu. M-am grăbit să mă îndepărtez și am plecat cu convingerea că locatarii C.C.-ului făcuseră o gravă eroare, că va fi foarte dificil să se mai controleze dezlănțuirile imensei nemulțumiri a tuturor celor aflați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe mine aici mă îngrozește absența lor atât de prelungită. Și atunci am început să mă amăgesc cu o sumă de proiecte care mă scot din singurătatea fizică și mă introduc într-o lume care îmi dă ghes, mă amenință, țipă la mine să o scot la iveală. Scriu. Am câteva romane în cap, le duc de mult cu mine. Dacă voi trăi, în acest deceniu al vieții mele, voi scrie până la epuizare la romanele care m-au însoțit de când mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de l'inextricable. I-ar trebui măcar un milion de necumetriali. Și nu i-ar găsi. Mit se adeverează Salvatorul Mundan, Omul de Fier. Ciolovecul bricolează ciorănește în incurabil. Trage injecții în picioare de lemn și minune! lemnul scârțâie, tresare, țipă (de durere? de bucurie?). Ciolovecul meșterește în nevindecabil când îi viața o maladie a spiritului, iar Vadimii se visează ca Vlăduți Țepeși. Unii pun botul, neavându-le, sărmanii, cu înțelegerea reprezentativității parțiale și a crescândei complexificări a societalului în periodul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi eu, acu’, eu mă dau de-o parte și spun nu știu ce, dar nu mi-o plăcut să ies în față. Mi-o plăcut să ies în față, dar cu niște realizări, care, de fapt sunt palpabile, nu cu a țipa acolo. Dar, oricum, am participat că n-am avut cum, nu se putea altfel, n-aveai cum să nu te duci la o manifestare de 23 august sau de 1 mai, sau undeva unde erai chemat. S. P.: - Cum erau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]