102,424 matches
-
umanist. El m-a luat de mână, introducându-mă în lumea spiritului, tot așa cum mama m-a îndrumat în tainele muzicii. Și în lumea uimitoare a imaginilor lui Gustave Doré. Bunicul? a întrebat directoarea. Da, am răspuns, bunicul. Dar, am adăugat eu, nu vreau să înțeleg decât strictul necesar. VIGNETA Atunci ea a trecut la subiectul propriu-zis: una dintre infirmiere se căsătorise cu un bărbat jos, în localitate. De aceea camera ei rămăsese goală. Era una dintre cele mai tinere surori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
s-a pogorât în împărăția morții, a înviat din morți a treia zi și s-a înălțat la cer? încerc, am spus eu. Da, mă străduiesc cât pot. Doar sunt din Västerbotten. Și s-ar putea să reușesc cândva. Am adăugat: Ai uitat să spui că el a urcat la ceruri și că șade de-a dreapta Tatălui și că va veni din nou pentru a judeca vii și morții. Pentru adevărata credință, mi-a spus el, asta nu are nici o importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mediteze în singurătate și tăcere asupra acestui lucru: întreaga existență considerată ca sacrament. Așa că, a spus ea la urmă, întorcându-se spre fata de la Tineretul Bisericii, acum am spus ce am avut de spus și nu mai am nimic de adăugat. Aceasta a fost ultima mea conferință. Poți să mă duci afară. Chiar înainte de a trece pragul, a întors capul spre ascultători, strigând: Și nu trebuie să vă bateți capul să citiți cărțile pe care le-am scris! Atât lucru, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dulapul, a încuiat ușile și a pus cheile în buzunar. Voiam doar să știi că dânsa se află în pază bună, a spus el. Aici, înăuntru, nu i se poate întâmpla nimic. Poți să fii absolut sigur. Pe urmă a adăugat: Curând o vei avea pe dânsa ca parte din moștenirea ta. Spunea „dânsa“ și „pe dânsa“. Oricum, era din Västerbotten. Deși avea pregătire academică. VIGNETA Am mai rămas o clipă în genunchi, cu capul plecat, deși dulapul făcut de Lindgren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Cum adică nu aveai de ales? Eu cred că era chemarea mea. Acest cuvânt nu l-am înțeles niciodată exact, am zis eu. Chemare? Un instinct, a spus directorul, un instinct care-l trage pe om înainte. în plus, a adăugat el, aceasta fusese și voința tatălui meu. El nu putuse uita niciodată mașina de socotit pe care a descoperit-o Pascal. Și eu mi-am amintit că mașina de calculat fusese pomenită în conferința de la radio. Era prima din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
colo colo și discută clar și zgomotos și prostește cu singurătatea. Este ceva asemănător. Ceea ce eu „spun“, altcineva va „scrie“. Nimeni nu va putea să stabilească precis ce am spus eu cu adevărat și ce a scris celălalt. Ce a adăugat sau ce a transformat. Prin scriere, nesiguranța și chiar îndoiala se strecoară pe furiș. Poate că spunerea este totuși de preferat scrisului, chiar dacă la început pare fără consistență și mai trecătoare? Dacă aș putea scrie, atunci aș scrie un cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mare. Trebuie să spun că e o mare milostivire să ai o operă a vieții căreia să i te dedici când nu mai ai nimic altceva, nici o altă sarcină care poate fi îndeplinită prin trudă. Dar, pentru mai multă siguranță, adăugasem o mică propoziție precaută la rugăciunea mea de seară. Preaiubite Doamne, spuneam eu, dă-mi-o totuși pe cea adevărată înapoi! Nu era nevoie să lămuresc ce voiam să spun. Dumnezeu știa. Această rugăciune era și mai autentică decât opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mele întoarcerea ei, dar vreau totuși să-mi dau silința și să fac tot ce-mi stă în putință, ca să spun așa, în așteptarea clipei scurte, dar zguduitoare, în care rugăciunea mi se va îndeplini. îndrăznesc să afirm, am mai adăugat, că de fapt copia mea este de aceeași calitate artistică ca și originalul. Chiar dacă nu vreau să mă laud. Deasupra patului ei din camera de hotel se afla o reproducere îngălbenită după Rembrandt: Orbirea lui Samson, un tablou care atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Aș putea chiar să redau întreaga scrisoare cu tonul vocii și cu gesturile lui. Eu sunt copia lui. El voia ca să am această scrisoare doar ca pe o confirmare a legăturii noastre. Dar poți citi orice altceva pentru mine, am adăugat. Literatura lumii. Și ea chiar a făcut-o. Ca să respectăm adevărul, cum ar spune Manfred Marklund. Când termina cu obligațiile de parlamentar și de membru supleant în comisia pentru cultură, ea îmi citea. Ei, nu chiar neîntrerupt, dar în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a mai zis Manfred. Dar localnicii cred că au observat. Așa voi scrie. Și că au avut de multă vreme bănuieli pot să scriu și asta. Locuitorii din Avabäck, care au memorie bună - așa pot să scriu. Și pot să adaug la sfârșit că forurile competente vor face cu siguranță măsurătorile necesare. Sigur că da, am zis. Fără îndoială, poți să scrii. La vreo două săptămâni după călătoria noastră în Germania parlamentara mea a venit acasă și mi-a comunicat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
înțeleg că este vorba despre slăbiciunea ereditară, despre incapacitatea moștenită de a tălmăci și înțelege mediul. Scriitorul a scris despre propria lui viață, fără să-și facă probleme și fără să adopte o atitudine critică. N-a avut nimic de adăugat. Adineauri l-am auzit scriind așa: Nu există coaste, nici flori de degețel, nici hrișcă. Nu există coaste, maluri sau stânci. Nimeni aici n-a auzit strigătul mării când vântul de apus îl aduce încoace de departe și, eliberat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
scule și cu ce n-a stricat încă, dar într-o bună zi va întreba totuși de tine. Nu există îndurare mai mare ca ușurarea durerii, spune Manfred. Când o să mă fac sănătos, o voi întâmpina cu un articol uriaș, adaugă el. Zac aici și gândesc. îmi umplu mintea până la refuz. Și articolul acesta devine pe zi ce trece tot mai mare și mai plin de forță. VIGNETA Manfred are o sticluță brună, de farmacie, cu o pipetă sub dop. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în vremuri de care era mai bine ca nimeni să nu-și mai aducă aminte. Asta nu era treaba președintelui, sublinia cineva cu aroganță, pe motiv că și el slujise vechiul regim..., pe motiv de relații amicale cu unele persoane, adăuga un altul atotștiutor, ori pe chestie de case cumpărate lasă că știm noi cum. Puțin excedat, Bart replică: și atunci cine ar avea dreptul să o facă? Iuliu Maniu sau Ion Mihalache, pe care avuseseră grijă Gheorghiu-Dej și acoliții lui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sunt chiar impresionată, replică femeia. Și mai port uneori și ochelari, vara, de soare... Dar ce faci..., schimbă ea vorba și tonul, vrei să discutăm în prag, nu s-ar putea să mă inviți puțin înăuntru, la tine? Sau poate adăugă ea pe un ton vădit insinuant și uitându-i se pe după umăr ai pe... altcineva în vizită și te deranjez?... Atunci, de-abia, realiză Bart că își ținea în mod deloc politicos vizitatoarea la ușă. Se înroși ușor și, cerându
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ale lui Bart. Și eu obosesc, Bart, îl lămuri ea. Să nu crezi că pentru mine totul este o joacă, mai ales că trebuie să fiu și atentă la tine, să-ți mai și explic sau să te corectez. Uneori! adăugă ea râzând. Bart se așeză și el pe covor și-i aruncă o perniță să și-o pună la spate. Înțelesese că ei îi plăcea încă din copilărie să se întindă la taclale, cu prietenele, stând pe jos și-și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
asemenea situație o mamă? * I-am pus branulă și acul e scurt și subțire, n-o jenează, dar e mai sigur dacă e mânuța legată de pat, e copil și știți ce imprevizibili sunt... Se poate mișca și în somn, adăugă asistenta. Când o să se trezească am să-i explic de ce i-am pus perfuzie, de ce am legat-o de pat, și poate că va înțelege și va sta cuminte. Unii copii sunt foarte cuminți când le explici, alții nu. Lasă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
legat-o de pat, și poate că va înțelege și va sta cuminte. Unii copii sunt foarte cuminți când le explici, alții nu. Lasă, că am lucrat și pe secții de adulți și unii au fost mai răi decât copiii, adăugă ea cu năduf. O bătaie în ușă și Crăița își băgă puțin capul pe ușă. Aș dori să-i dau mamei mele lucrurile pe care i le am adus, dar dacă nu e voie să intru... Asistenta îi făcu un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ca un om normal, pe o bancă în parc, asta pentru că umblam cu mare greutate dintr-o cameră în alta... Vezi, Bart, pe mine suferința m-a învățat să văd mereu partea plină a paharului... Carpe diem, trăiește-ți clipa, adăugă Bart. Culege fructele zilei și bucură-te de ce ți-a oferit ziua care se termină... Dar când ziua nu-ți oferă nici un fruct? Când viitorul nu ți mai oferă nimic? De unde să mai iei bucuria, Arm?... Oooof, pui mereu întrebări
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fetiță, cu gândul la păpușa aceea a ta de cârpe cu capul de carton... Îmi pare rău că nu team cunoscut atunci, să te trag de codițe, ce ocazie am pierdut... Îmi pare rău că nu te-am cunoscut atunci adăugă el cu glas neauzit poate te puteam ține atât de strâns, încât să nu te pierd niciodată... Puntea suspinelor Dimineața își filtra lumina rece prin perdele. Trecuseră parcă ani de când Bart acceptase, mai mult din politețe decât din convingere, să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Era prins la mijloc... așa că acceptă. Armanca îl sunase seara și fără să-l mai întrebe din nou ce dorește să facă, spuse scurt că e programat pentru a doua zi la clinica MEDO, profesor Xiao Dehua. Faci cum dorești, adăugă ea, dar dacă plecăm, o facem devreme, înainte de ora 7. Este un drum de aproape 3 ore, dar nu poți ști cât de aglomerate sunt șoselele, unde mai prinzi și blocaje, din cauza reparațiilor. Am ales special o zi din mijlocul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
drum de aproape 3 ore, dar nu poți ști cât de aglomerate sunt șoselele, unde mai prinzi și blocaje, din cauza reparațiilor. Am ales special o zi din mijlocul săptămânii, dar tot putem avea surprize. Și nu lua cu tine orez adăugă ea, arătând că n-a uitat ironia lui, îl primești acolo, este inclus în prețul consultației. Bart acceptase și nu era nici acuma convins că n-o făcuse doar pentru a petrece ziua cu Arm. În fine, drumul nu fusese
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lăsase însă cuprins de tristețe. Nu putea fi trist când era cu Arm. Aceasta îl înveselise de dimineață, când la urcarea în mașină îl întrebase : Ei, ți-ai luat papiroașele ? Bart nu înțelesese din prima. Documentele medicale, analizele, hârtiile tale, adăugase ea. Era veselă dacă vorbea ardelenește... * Ajuns sus, Bart își făcu o ceașcă mare de cafea și deschise calculatorul. Era interesat de politică, desigur, Nimic nou pe malul Dâmboviței, din păcate, mormăi el după ce parcurse știrile zilei. Fusese o zi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întrerupi brusc, cum este cel cu beta-blocante pentru inimă, sau cel cu corticoizi, tratamentul continuă și dozele sunt diminuate treptat... Ideea în sine îmi place însă foarte mult ! Să te tratezi fără pastile, fără să mergi la poticarăș! La farmacist, adăugă ea râzând. Când Arm era veselă folosea ardelenisme. Cel mai mult îi plăcea să o audă rostind : No, ș’apoi ! No d’apoi! Oricât se străduise, nu prea reușise să o imite. Scară la cer Da, lucrurile mergeau în direcția
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dacă nu ești foarte grăbită. Femeia scutură ușor din cap: Nu sunt deloc grăbită. Atunci rămâi, îmi face plăcere că ești cu mine, aici... Înțeleg foarte bine, rosti Arm cu o voce molatică. Dar lasă-mi un timp de gândire, adăugă după o tăcere bine calculată. Și lăsând bagajul din mână, trecu pe lângă el și dispăru cu pași neauziți în dosul ușii care dădea în balcon. De acolo nu se mai auzi apoi nici un zgomot și minute lungi în apartamentul bărbatului
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Mai spune-i și că poate repara răul în altă viață, să vezi cum se va lăsa și mai tare pe tânjală!... Înțelegi ce spun? Da, înțeleg, încuviință Bart, după câteva clipe de tăcere. Dar, Doamne, se grăbi el să adauge, dacă eu ucid în viața asta, în altă viață am să fiu ucis?... Așa mi se pare că spuneți voi, karmiștii... Noi, karmiștii?... De unde-ai mai scos-o și pe-asta? protestă Arm, nu chiar plăcut impresionată de noul termen
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]