7,971 matches
-
plină de viață, compensa toate nenorocirile pe care le suferise, cu ea putea să înceapă totul, încă o dată, mai bine. *** Seara târziu, când s-a întors în colonie, tata și-a mai spus în gând, a doua oară, că alunecă, alunecă ireparabil din propria lui viață. Nu ar fi trebuit să facă dragoste cu femeia aceea tânără, cu necunoscuta aceea, nu ar fi trebuit să o înșele pe Vera și încă atât de ușor, de fără apăsare. Firea lui plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
asta, orice altceva apărea ca fiind complet neînsemnat... La mica masă de pomenire pe care a pregătit-o mama, au venit și câțiva foști colegi ai lui Victor, pe care îi cunoștea destul de bine și Vlad. Dialogul cu ei a alunecat spre alte zone decât comentarea plină de regrete a nenorocirii. Aceștia l-au întrebat pe Vlad, mai degrabă convențional, formal, cum îi mai merge cu literatura și fratele meu mai mare, care până atunci se silise fără cine știe ce succes să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dintre cărările pe care în ultimul timp o apucase în viață le găsea acum eronate și, în primul rând, părăsirea familiei era în ochii săi marea sa culpă, de neiertat. Ideea aceea a lui din urmă cu vreun an că alunecă într-o nouă identitate și că această glisare, această metamorfoză e benefică fiindcă îl regenerează i se părea acum o nebunie: vechea lui viață era ca o rădăcină puternică de plantă care, după ce a fost tăiată tulpina, izbucnește la suprafață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
împreună cu meșterul clopotar, cu meșterul care făurise crucea și cu doi țigani iscusiți la cățăratul pe acoperișuri s-au suit întâi în clopotniță să monteze clopotul, iar mai apoi, sus, pe turla zidirii să fixeze crucea. Era întuneric și tabla aluneca din cauza ploii: nu era o vreme potrivită pentru ce-și propuseseră ei să facă. Și totuși au izbutit. La sfârșit, când lucrarea era încheiată și crucea strălucea dreaptă pe biserică, s-au pregătit să coboare. Întâi cei doi meșteri, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
izbutit. La sfârșit, când lucrarea era încheiată și crucea strălucea dreaptă pe biserică, s-au pregătit să coboare. Întâi cei doi meșteri, după ei tata, iar la urmă țiganii. Când i-a venit rândul să se dea jos, tata a alunecat și s-a prăbușit, în strigătele de groază ale celorlalți. Trupul lui zdrobit stătea în fața bisericii, de înălțarea căreia se făcuse răspunzător și de care fusese atât de bucuros. Țiganii care au privit scena de sus n-au putut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prăbușit, în strigătele de groază ale celorlalți. Trupul lui zdrobit stătea în fața bisericii, de înălțarea căreia se făcuse răspunzător și de care fusese atât de bucuros. Țiganii care au privit scena de sus n-au putut să priceapă cum de alunecase, coborârea era ușoară, ar fi trebuit doar să se țină de bara metalică ce lega vârful turlei de streașina unde era fixată scara. N-au putut să priceapă, i-au spus și doamnei doctor, Zău, doamnă, nu e de înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Silva: „I-am auzit picioarele goale, ude, lipăind pe punte. Și am simțit suflîndu-mi În față foamea crepusculului Inima mea ezitînd Între ea și stradă, drum Nu știu cum de mi-am găsit puterea să mă smulg din ochii ei să-i alunec din brațe Rămasă În urmă, plîngea dincolo de ploaie și de geam Întunecată de durere și lacrimi Rămasă În urmă, nemaiputînd să plîngă Așteaptă-mă! Te voi Însoți.“∗ Dar, cu toate astea, mai tîrziu m-am Întrebat dacă un lemn care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am dus să fac o plîngere și mi-au spus că sînt nebună, că dacă nu Încetez cu inventatul de lucruri de-astea mă Închid, imaginați-vă! Nu, ălora nu le-aș mai spune pentru nimic În lume! Conversația a alunecat Înspre „mesagerul lui Dumnezeu“, un om din oraș care folosea puterile date de Domnul ca să vindece muțenia, surzenia, paralizia etc., trecînd apoi pe la toți cu cutia milei. Pare o afacere la fel de bună ca oricare alta și, cu toate că se face de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bagaje. Speranțele noastre de a ne urca clandestin la bord se cam stinseseră, cînd ne-am pomenit cu căpitanul care aducea o pasarelă nouă, recondiționată, iar acum San Antonio era În contact permanent cu solul. Bine instruiți de macaragiu, am alunecat ușurel la bord, ne-am instalat și ne-am Încuiat, cu bagaje cu tot, În toaleta din sectorul ofițerilor. De aici Încolo, n-aveam decît să răspundem, pe o voce subțire, nazală, „Îmi cer scuze, nu se poate intra“ sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu nenumăratele urcușuri și coborîșuri destul de abrupte. Pentru ca trenurile să poată cîștiga un avantaj Împotriva urcușului dificil cînd părăsesc orașul, șinele au fost construite În așa fel Încît trenul să se miște În față pentru o bucată de vreme, apoi alunecă Înapoi pe o altă cale ferată, de unde Începe altă urcare, iar această mișcare Înainte și-napoi este repetată de cîteva ori, pînă cînd ajunge În vîrf, și de acolo Își Începe coborîrea de-a lungul cursului rîului care În cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
singură cursul, prin mijlocul apei. Am vîslit din toate puterile și, tocmai cînd părea că ne aflăm pe drumul cel bun, ne-am rotit În semicerc și am luat-o Înapoi Înspre inima torentului. Priveam cu disperare crescîndă cum luminile alunecau În depărtare. Epuizați, ne-am decis că am putea, măcar, să cîștigăm lupta cu țînțarii și să dormim În pace pînă la răsăritul soarelui, urmînd să hotărîm apoi ce era de făcut. Perspectivele nu erau deosebit de Îmbietoare. Dacă urmam mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la procesiunea nocturnă cu lumânări aprinse. Era într-adevăr un spectacol feeric și înălțător să poți vedea acea procesiune grandioasă cu lumânări aprinse la care luau parte mii și mii de pelerini, adorând cu venerație Preasfântul Sacrament. Fluvii de lumini alunecau domol pe imensa esplanadă din fața Bazilicii. În noaptea Învierii, spun cei care au luat parte la procesiunea cu lumânări aprinse, că numărul pelerinilor partecipanți se ridică până la 130-150 de mii. Întorși în camping de la Bazilica Sfintei Fecioare, am servit ca
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am povestit lui țumpi pasiunea mea pentru Infante, mi-a spus: „De ce n-am fost eu copilul acela?“ Drăguț. Pentru mine singura soluție este să planez deasupra, precum lebăda în nori. Câtă afectație! Cât zâmbet! Mi-e teamă să nu alunec în melodramă. Cred că lui Mihai am să-i fixez o întâlnire ori duminică, ori numai săptămâna viitoare, așa, cam pe joi, adică peste o săptămână... Iar eu în tot timpul acesta mă voi perpeli ca pe jăratec. Gelozia, oricât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a fi acolo și a nu beneficia! Casa de odihnă cu colegii care muzicizează, joacă table și beau țuică mă excedează. Sus, dincolo de stabilimentele sanitare, găsesc o colină cu fagi proaspăt înfrunziți (foi netede, lucioase, fragede și intacte, pe care alunecă stropi de ploaie, ca pe o pânză cerată). Păsări multe cântă - disting vreo șapte teme diferite. E ceva și asta. Je voudrais être heureux. Le bonheur me sied bien. știu că cineva (ghici cine) a spus: Qu’il est laid
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
verbal. Existau unii dotați cu replică promptă care produceau câte un banc la orice ocazie, dispunând de o sumedenie de variante și combinații. Erau antrenați în povestirea de anecdote, profesioniști ai bancurilor. Dar practicându-le astfel neîntrerupt, multe dintre bancurilelor alunecau în rasismul cel mai nenorocit. Transformând disprețul față de oameni într-o formă de divertisment. Am observat la unii colegi din fabrică pricepuți să spună bancuri pe bandă rulantă, ore în șir, că acest tip de memorie li se exersase nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-i lipsea ei înseși. Între noi se crease o apropiere ce nu necesita vorbe. Busola după care mă călăuzeam îi era necunoscută, n-avea habar de cutezanța plantelor. Era o ființă citadină. Acolo unde simțurile mi se-mpleticeau, ale ei alunecau ușor pe deasupra, iar când eu șovăiam, ea îi dădea înainte - iată de ce o iubeam. Ar fi râs de mine dacă i-aș fi povestit despre panopticul soiurilor de moarte dintr-o vale înflorită. Nu știa nimic despre ce înseamnă a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fără obiectul muncii. Dacă vreunul dintre ei încerca să-și impună autoritatea dând dovadă de un exces de zel exacerbat, era redus la tăcere elegant și rapid în cel mai deplin anonimat. Printr-o mișcare ușoară dar precisă, chipiul îi aluneca de pe frunte pe ochi în timp ce, instantaneu, niște coate ascuțite loveau cu precizie rinichii, ficatul și splina salariatului, obligându-l să se-ncovoaie de durere, iar pe verticală cădeau cu greutate baroasele pumnilor în scăfârlia celui amețit până când semnalul de capitulare nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
primit apă: se umpluse. În aceeași secundă, primul dintre locuitorii subterani, ud ciuciulete, s-a repezit spre picioarele mele cu botul rânjit, hotărât să-și vândă scump pielea. M-am speriat teribil și, ferindu-mă de mușcătura lui periculoasă, am alunecat pe pământul mocirlos și am căzut, nu înainte de a-i aplica o lovitură de băț, dar nu mortală. Chițcăia revoltat, nervos și înnebunit de durere privindu-mă cu ochii lui mici, sfredelitori și inteligenți, de parcă mi-ar fi cerut socoteală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
izbitura în geam și în aceeași clipă am deslușit silueta unei pisici gri cu pete albe înnebunită de groază, cățărându-se disperată pe cerceveaua gemulețului, căutând înfrigurată o crăpătură, o gaură, un spațiu prin care să se strecoare afară. A alunecat pe lemnul pervazului și de-acolo pe dușumea. M-am repezit, am deschis ușa holului și am intrat în cămăruță. Pisica se ridicase din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-mi salvez soțul. Nu cred însă că mi-aș fi dat și viața. Până aici. Dac-aș fi fost mamă, cred c-aș fi manifestat cea mai pătimașă iubire maternă. Și știu că de multe ori pasiunea mea era deranjantă - aluneca în posesivitate, în dramatism, în gelozie. Marele meu regret e că nu cunosc pasiunea religioasă, izbăvitoare. Adeseori m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să cred în Dumnezeu. R.P. Vă rog să nu uitați de ultimele întrebări din snop
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mic și tare tresare-nfiorat... Surade-n somnu-i dulce și candid de fecioara Copil-acum pierdută în vraja unui vis... În ceasu-acest al nopții un tainic gând îi zboară Purtat pe- aripi de îngeri spre lumi de paradis.... Pe fața ei frumoasă alunecă o rază Ce fruntea i-o săruta și umărul ei gol... Din colțul de fereastră deasupra ei veghează, Aceeași lună plină urcând pe cer domol... E liniște, adâncă, doar șipotul din vale, Suspina în vraja nopții și murmura ușor, Iar
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
iar Clark în numai știu câte. Un an de la Clark, 7 zile de la Bianchi - până și aniversările mortuare au ajuns să se caramboleze ca Lotușii și Matrele în curbă. Într-o frumoasă dimineață de duminică - François Mauriac, 84 de ani, alunecă în apartamentul său, chiar în clipa când se pregătea să plece la vot. Fractură a urmărului drept. Lady Spencer Churchill, tot la 84 de ani, suportă o operație a femurului, fracturat în urma unui accident la domiciliu. (Se reamintește, la sfârșitul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
bătaia era atât de neregulată că nu permitea nici o socoteală; fixând acoperișul Ambasadei Române și ținând cu degetele stângii încheietura palmei drepte, nu-mi apăru în gând decât: Șema Israel..., dar după Adonai Eloheinu, Adonai Ehad, Le Nouvel Observateur îmi alunecă de la rever de-a lungul pardesiului și un vârtej de vânt mi-l luă și mi-l ridică spre cer. Urmărind zborul revistei peste câmpul moscovit, se modelă chipul lui Mimi, nenorocita de la recepția hotelului Lido, cea care îmi păstra
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu acele înfipte în brațe. Feli făcea poante, mă făcea să râd, ca de obicei. Uitasem de ac, până când am văzut cum se prelinge sângele ei peste marginea borcanului, nimeni nu observase. Atunci m-am lăsat moale pe scaun, am alunecat, poate am leșinat. Nu știu dacă și sângele meu dăduse pe-afară. Ne-au dat o friptură ca lumea și vin roșu (cum se obișnuia dacă erai donator). Nu mai mâncasem demult așa bine, de când plecasem de-acasă la cămin
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cum zic mamele noastre, cum să reușim noi să arătăm barem ca tipa din clipul rusnacului Serov, Madonna, dacă nu chiar ca Madonna aia True Blue, pe care o mai scapă duminică-dimineața televiziunea fraților sovietici la Utrenaia poșta? Dermatograful negru alunecă și ne face ochii mari și codați; așa, mult negru, rimel nu mai are mama... Merge și fără, îl luase astă-vară la Mamaia de la polonezi și oricum se scurgea tot când dădeai și tu să bați din gene mai cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]