9,188 matches
-
de întrebări fără răspuns și azvârlit de destinul prea des traumatic și prea rar miraculos, precum o minge de ping-pong, între Credință și Necredință. Victor Aciocîrlănoaiei povestește, deopotrivă cu har și meșteșug, întâmplările care i-au marcat și i-au alungat copilăria (dintre care multe îl vor marca, neîndoios, și pe cititor, lovindu-l direct în plex) și dând glas unor zbateri lăuntrice de care nu suntem deloc străini, dar pe care, de obicei, le ținem bine sub cheie. Mirela Stănciulescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
despre energiile lor: "privind fără să vadă nimic din cel care pleacă eu nu pot vedea eu pot doar să privesc și să nu simt energia cuvintelor pot să uit cine sunt și pot să nu deslușesc graba care mă alungă de aici și pot să spun unde se opresc femeile tinere și unde nu se opresc ele atunci când văd femei bătrâne cuibărite în lumină femeile tinere vor lua desenele tale drept o scriere tainică și îi vor spune copilului că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care este un mare eșec al clasei politice și oligarhice locale. Norocul meu este că-mi trăiesc, totuși, finalul vieții, într-o bibliotecă frumoasă și bogată, printre clasicii dragi ai literaturii române și universale, de lângă care nimeni nu ne poate alunga...Câtă dreptate avea un tânăr discipol, alungat și el prea devreme din lumea aceasta: eu nu vreau să trăiesc, eu vreau să citesc! A.B.Ți se potrivește numele, dragă Angela? Se spune adesea că, de fapt, numele e cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
politice și oligarhice locale. Norocul meu este că-mi trăiesc, totuși, finalul vieții, într-o bibliotecă frumoasă și bogată, printre clasicii dragi ai literaturii române și universale, de lângă care nimeni nu ne poate alunga...Câtă dreptate avea un tânăr discipol, alungat și el prea devreme din lumea aceasta: eu nu vreau să trăiesc, eu vreau să citesc! A.B.Ți se potrivește numele, dragă Angela? Se spune adesea că, de fapt, numele e cel ce ne alege pe fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
noștri în mare nevoie. Pe acești semeni nu am dori să-i întâlnim în drumurile noastre, pentru că nu ne face plăcere să acceptăm că ei există. Ne facem că nu-i vedem când își caută hrana prin containere sau îi alungăm când își găsesc culcușul de noapte pe casa scării. Nici prin gând nu ne trece să dăm mâna cu ei - vai, cât sunt de murdari! - nu ne face nicio plăcere să le vorbim, nu ne interesează să le ascultăm povestea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fost, uneori, diferite. Și mi se pare normal să se întâmple așa, deoarece fiecare dintre noi este un individ bine conturat fizic și subtil, fiecare este unic în felul său pe Planetă și chiar în Univers. Iar diversitatea, aparent deranjantă, alungă monotonia și creează condițiile progresului până la desăvârșirea în armonie a Întregului. În viața noastră sahaj au alternat momentele sublime de iubire pură cu celelalte, nedorite dar... obligatorii - filosofez și eu - asigurării unei evoluții sănătoase și sigure. Legea contrariilor funcționează și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
au avut opozanți în anii aceștia. A.M.P. : În România nu erau acești reprezentanți ai opo‑ ziției, pentru că regimul Ceaușescu reușise să lichideze opoziția. V.A. : Dar regele Mihai trăia și era activ. Trebuia invitat ca fost șef de stat alungat de puterea ocupantă. Acum Iliescu a venit cu teoria cum că CPUN-ul a fost o formă original românească a unei mese rotunde. Dacă te uiți bine la cei care au făcut parte din CPUN, îți dai seama că Iliescu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
foc că am dat imaginile respective. Repet, imaginile nu erau deloc comen‑ tate ! Știți cum era la Televiziune, sub coaliții, întâi există reprimare directă și pe urmă există discuții în coaliție : „SĂ scăpĂm de Ăștia, să-i terminăm, să-i alungăm“ ș.a.m.d. Dar era și destulă reprimare indirectă. Și m-au sunat să se plângă de ce am dat imaginile cu pricina. Și eu le-am spus : „Ziceți mersi că n-a fost niciun fel de comentariu. Milioane de oameni
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Eu cred că la noi au fost exagerări. Te uiți în spi‑ tale, de exemplu, unde vezi fel și fel de corpuri de pază, cu numeroși paznici care Doamne ferește să pună mâna pe o lopată când dă ninsoarea sau să alunge câinii care hălĂduiesc până și pe culoarele spitalului. Tot așa și cu femeile de serviciu angajate de la companii din afară și așa mai departe. A.M.P. : Așa este. Cu certitudine, astăzi e foarte criticabil acest sistem al externalizării tuturor serviciilor
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
torul de stat este la ora aceasta dominat de incompe‑ tență, de la educație la ANAF. V.A. : Am avut câteva rateuri. După ce au câștigat unii din afară concursuri de management, au fost obligați să-și dea demisia sau au fost alungați pur și simplu. La TAROM, de exemplu, și în alte părți... A.M.P. : Exact ! Zonele care se mai țin în picioare sunt insulele rămase din comunism. Nu exagerez ! De exem‑ plu, în Medicină, medici în vârstă care încă mai creează
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de engleză Gh. Petrescu - Prim, aparține lui Pavel Dăscălescu, un entuziast amic al Angliei. În „Cuvânt introductiv” la revistă, redacția afirmă „că scopul ei nu este nici politic, nici social, nici de polemică, ci pur cultural și educativ”. De a alunga ignoranța, a scoate la iveală comorile literaturii engleze, de a căuta și găsi modele de viață, „Scopul acestei reviste nu este numai difuzarea culturii engleze; ea are și un rost național, căci în acest colț al țării, unde suntem copleșiți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
iunie) 1849. Iar la 17 iunie (29 iunie)1849 Bucovina își lua „rămas bun” de la Mihail Sturza scriindu-i: ...” Mihai Vodă cel vestit La prăpăd și la răpit Care-au scurs țara de bani Domnind 15 ani În sfârșit, e alungat De popor și de'mpărat, Plângă curtea cât va vrea Eu voi râde și-oi giuca...” După Curierul românesc, Albina românească, Gazeta Transilvaniei și Bucovina fraților Hurmuzachi de la 1848, presa românească, în ciuda cenzurii, tot mai prezentă, s-a dezvoltat, apărând
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a amândurora, la Ascona, Monte Verità, dar nu prieten), spune în aceste scrisori, referindu-se la psihanalistul elvețian: „Je sais bien que les psychanalystes exagèrent, et je me méfie en général de toute «psychologie»”. Adevărul este că psihia, și psihologia, alungate pe ușă, intră înapoi pe fereastră, așa cum o demonstrează aceste scrisori în care de atâtea ori emoțiile predomină asupra argumentelor, și nu în dezavantajul propriei noastre intuiri a realității. 25 august 2003 Giovanni Casadio Profesor de istorie a religiilor, Universitatea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nici marxistă". Poetul crede că nu are motive să se plîngă "pentru că față de el nu s-au aplicat măsuri de privare a libertății personale. A fost numai combătut". Numai atît? Să fi uitat, cu intenție, în fața organelor, că a fost alungat de la catedră, că, de la schimbarea regimului, n-a publicat decît traduceri, că a ratat premiul Nobel ș.c.a.l.? Tov. Joja, generos, în final, îl asigură că "i se vor publica deocamdată în reviste, acele poezii pe care exigența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
valoroși ca Sadoveanu sau Arghezi, înfundau pușcăriile comuniste, în timp ce ei își păstrau proprietățile, primeau lefuri grase, își publicau operele etc. Dacă ne-am referi numai la Vasile Voiculescu, care va și muri din cauza regimului de detenție, sau la Lucian Blaga, alungat de la catedră, scos din viața literară pentru că a refuzat să semneze pactul cu diavolul roșu. Rechizitoriile lui Pamfil Șeicaru sînt un aide-mémoire pentru cei care refuză astfel de "revizuiri" din simplul motiv că, la rîndul lor, vinovați de aceleași păcate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sensibilității moderne a omului care merge spre comunism". Marin Preda este printre puținii care reușește cu eleganță să nu fie partinic, axîndu-se direct pe chestiuni literare. Aflăm ce a făcut, sub îndrumarea partidului, Ion Vitner, medicul dentist care l-a alungat pe G. Călinescu de la catedra universitară pentru a se instala el, vorbind celor prezenți la plural, dar gîndind la singular: "Îndrumați de către partid, noi am luptat cu toții imediat după eliberare împotriva tendințelor agresive ale reacțiunii, care s-au tradus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și migăloasa treabă a întocmirii listelor de către comisiile special numite. E ziua cea mare a triumfului Birocrației. Și după ce birocrația rasistă în atmosferă de inventariere și de lagăr de concentrare și-a încheiat lucrările, femeile străine și copiii lor sînt alungați. Abia atunci îngăduie activiștii lui Ezdra poporului să intre în oraș, să-și caute adăpost. Celor ce înțeleg anevoie cuvintele Sfîntului Pavel am ieșit de sub blestemul legii și am stat sub milă le-ar fi de folos să citească întîia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
împreună între '47 și '48. Tatăl schimbă în acest interval cîteva concubine. Vechii tovarăși îl ceartă că i-a părăsit, atenționîndu-l că tatăl îi distruge a doua oară viitorul. La începutul lui decembrie '48, după o ușoară altercație, tatăl își alungă fiul, refuzînd a-i da cele trebuincioase la drum: "I-am cerut căciula, i-am cerut să-mi dea și mie ce mai era, era iarnă, era 7 decembrie, n-a vrut să-mi dea nimic, declară pe o casetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în București, în căutarea unui contract și a unei noi aventuri. Dar Cristian Vasile nu mai era la modă. Iar fața lui cândva plină de energie și entuziasm nu îi mai putea ascunde neputințele și boala. Centrul ora- șului îl alunga pe fostul său rege. Periferiile erau singurele care îl doreau, dar s-a ferit de ele, de frică să nu fie înghi- țit și umilit de niște guri imense, cariate și pline de coji de semințe. Periferiile cu luminile lor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și cum putem, ne întrerupem când dorim și povestim sau le citim literatură. Suntem și actori, și povestitori, și clovni, dacă e nevoie. Orice numai să putem readuce un zâmbet pe chipurile lor ostenite și îngrozite. Orice să le putem alunga fricile și gândurile și imaginile care îi terorizează, și să poată dormi măcar o noapte liniștiți. N-ai de ce să te îngrijorezi, mamă. Nu mă forțez mai mult decât pot, ba din contră, am reînceput să-mi descopăr curajul de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a zâmbit, în timp ce Cristi a început să se bărbierească migălos. — Mi-e tare dor de dumneata, tanti Apostolescu, de cafe- lele dumitale tari și ceaiurile fierbinți cu care îmi începeam ziua. — Și mie, zâmbește bătrâna. Mai ții minte cum îți alungam admiratoarele înflăcărate care te căutau în fiecare zi ? De când m-ai părăsit, crezând că ai întâlnit marea dragoste, curtea aceea mică de lângă Cișmigiu a fost pustie și nicio femeie frumoasă nu a mai călcat pe-acolo, în speranța că-l
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
numeam „perspectiva dublă”, cea dinafară și cea dinlăuntru, bucuria „Înălțimii” și dreptul, puterea de a „vedea Întregul”, suma atâtor trăiri, atâtor „vieți” trăite Într-una și... sensul! Sensul ei real sau părelnic, cel pe care unele religii ni-l fură, alungându-l „dincolo”, În transcendent, promițându-ne, parcă, și o „altă perspectivă” din acel „suiș” urcat de noi, alta decât cea pe care o avem sub ochi și sub picioare, sclipind de atâtea culori, forme și Învățăminte. Nu, nu vreau să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această „condiție dată” a vieții, când nenorocirile sociale se Îngrămădesc asupra celor fizice, biologice, făcându-ne viața, ce pare a avea nevoie de atât de puține principii și condiții pentru a fi acceptabilă - imposibilă, sufocându-ne cu propriile noastre speranțe?!... Alungându-ne de la masa vieții după ce ni s-au Întins „În față” bucatele cele mai alese și după ce ni s-a părut a fi, În sfârșit, părtași, posesori ai acelui „noroc” omenesc despre care ne-au Împuiat capul adulții prestigioși ai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru români este o mare victorie românească, turcii o socotesc o victorie turcească). După luptă, Mihai Viteazul s-a retras spre munți, abandonând Bucureștiul; a revenit, cu sprijinul unei armate transilvănene, forțele reunite ale celor două principate reușind să i alunge pe turci peste Dunăre. Dar, peste câțiva ani, tot edificiul construit de Mihai avea să se năruie, țara Românească rămânând dependentă de Poartă. În mai multe rânduri, țările române au participat la coaliții antiotomane ale statelor creștine. Ungaria a fost o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
eventual agravante. În secolul al XIX-lea numărul evreilor a crescut foarte repede, cei mai mulți venind din nord, din Galiția, apoi și din Rusia. Mai puțin numeroși au fost cei veniți de la sud de Dunăre, din Imperiul Otoman (descendenți ai evreilor alungați din Spania În secolul al XV-lea). Ei s-au așezat mai ales În orașe, și În primul rând În orașele din Moldova ( În unele devenind chiar majoritari); În ansamblu, la 1930, evreii reprezentau 14,3% din populația orașelor României
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]