9,447 matches
-
parte, de baltă, despre Codru.” Sărmană Tară a Moldovii! Aveai stăpâni din lumea largă. Din Ierusalim, de la Sfântul Munte, și cine mai știe de unde, numai tu nu puteai fi stăpână pe ale tale!... - Dacă tu, înțelegătorule, ești revoltat după atâția amar de ani, dar noi cei ce viețuiam atunci? Eu aș spune că e mai bine să mergem mai departe. Si ca socoteala să fie rotundă, să mai spunem că patriarhii Ierusalimului nu erau tari numai în negustorie (Hrisantu), ci și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de asemenea, vă doresc să continuați să scrieți și epigrame, pentru că aveți, cum se spune, un ochi care râde și unul care plânge. Unul plânge după tinerețea lăsată la Pungești sau de găsit la Pungești-Vaslui, altul râde, nu-știu, poate și amar, de ceea ce se-ntâmplă astăzi. Ș.B.-P. : - Da ! Red. - Scrieți ! Ș.B.-P. - O să-ncerc.Timpul poate că-mi va permite să merg în continuare. Sunt foarte multe de spus, pentru a fi cunoscute de generațiile ce ne urmează
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de copii, nu? Ți le mai aduci aminte? Acum, la o vârstă de peste trei sferturi de veac îți vine să te întrebi: cum așa, bădie, am fost și noi copii?! Am fost, desigur. Școala era mare. Noi, mulți. După atâta amar de vreme, nu ți-i mai amintești chiar pe toți. Câțiva tot ți-au mai rămas prin memorie. Așadar, câteva cuvinte despre colegii de demult, dragă prietene la fel de demult. Politețea, dar nu numai ea, mă obligă să încep cu domnia ta
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
față către față, eram stingherit să reacționez obosit, sceptic, demobilizator. Însă îmi era imposibil să cauționez o specie de entuziasm pe care, după ’89, l-am împărtășit și eu, dar care s-a dizolvat, încet-încet, într-o luciditate mai curând amară. Nu că mi-am pierdut orice speranță, nu că m-am resemnat să supraviețuiesc marginal, fără participare și fără iluzii. Dar nu (mai) cred în rețete grandioase, cu rezultat garantat, nu (mai) cred în posibilitatea unei re așe zări durabile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
înseamnă în fond altceva decât „Fii cu minte!“, gândește, răs-gândește și răzgândește-te! Lecturi stoice de Crăciun Înainte să se convertească la creștinism, lumea romană târzie supraviețuise moralmente prin înțelepciunea stoică, cu aura ei de resemnare dârză, cu asceza ei amară, fără iluzii și fără altă speranță decât aceea a vindecării de patimi. Există, în stoicism, o noblețe impunătoare, un duh ascetic boreal, un exemplu de verticalitate fără cer. Nu întâmplător, stoicismul a pătruns, discret, dar viguros, în țesutul pedagogiei creștine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se poate face omletă fără să spargi ouăle. 5. Predicatorul. Te ceartă. Îți vrea binele, dar te crede inapt să-l obții. E înțelept și sumbru. Nesigur de capacitățile tale intelectuale, îți vorbește în pilde transparente, în cuvinte simple și amare. 6. Vorbitorul „popular“. Se coboară la nivelul „publi cului larg“. Cultivă cordialitatea brută, cimilitura, buna-dispoziție „din topor“. La nevoie, zice „bade“, „mătușică“ sau „măi omule“. Se străduiește să miroasă a opincă, se exprimă bolovănos, suduiește îmbuibarea guvernamentală. (Echivalent în planul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
14, au lipsit Berlusconi și Blair, toasturile de la ospăț au fost transmise fără sonor. Pe scurt, un eșec. Unde e fierbințeala sângelui iberic? Unde detaliul picant? Unde lacrima, vocea sugrumată de emoție, disoluția rimelului, unanimitatea europeană, tapajul, mica isterie, veselia amară a episodului prenupțial, „ia-ți, mireasă, ziua bună“ etc.? Nimic. Lucrurile s-au desfășurat cu o nobilă, aproape geometrică, simplitate, croiala și scenografia de ansamblu au fost de o solemnitate discretă, fastul a fost subordonat bunului-gust. Cu alte cuvinte, spectacolului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Părintele Arsenie Boca CUVÂNT ÎNAINTE ASPAZIA OȚEL PETRESCU Roman, 4 iulie 2014 Cartea se constituie într-o magnifică epopee, tragică epopee, prin care au trecut neamul și țara, în cea mai amară prăpastie din timpul dominației comuniste. Am citit cartea domnului Cristian Filip, „”, cu lacrimi pe obraz și faptul acesta nu este o metaforă. Veți spune că e firesc să mă emoționeze astfel, întrucât pot afirma că „et in hades ego”. Dar
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și etape din această luptă. Filă după filă, într-un elogiu sincer și corect, departe de emfaza unui studiu de caz, cartea se constituie într-o magnifică epopee, tragică epopee, prin care au trecut neamul și țara, în cea mai amară prăpastie din timpul dominației comuniste. Aș putea să-mi susțin afirmația aducând exemple din propriul parcurs pentru etapele pe care le-a desprins autorul, cu un profund har de sintetizare, din sutele de mărturii despre suferința din temnițele comuniste. Nu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
creștini și poate chiar modele, fiecare în mediul său de manifestare, abia în închisoare au pornit un adevărat și dificil urcuș duhovnicesc, după o primă perioadă de căutare, ajungând la adevărata pocăință: „Am ajuns la conștientizarea păcatului și am plâns amar atât greșelile personale, cât și păcatele colectivității”. Și la Dumitru Bordeianu întâlnim o mărturie cutremurătoare legată de pocăință și de acțiunea proniatoare a lui Dumnezeu: „În 4 ani de chin nu vărsasem nicio lacrimă, dar acum sufletul îmi era scăldat
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
care au umplut temnițele comuniste și multitudinea de trăiri dramatice pe care fiecare le avea. Simțim astfel o enormă suferință la atâția oameni și atâtea familii, încât ne doare și pe noi adânc toată această suferință. Poate tocmai pentru atâta amară și profundă suferință pe care Dumnezeu a îngăduit-o pe acest pământ românesc, nădăjduim că Tatăl Ceresc se va și milostivi de neamul acesta, care a dat atâția martiri, în pofida numeroaselor păcate la care ne-am făcut părtași de-a
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
trebuie să fie smerit, să-și caute greșelile, dar să tindă și spre împlinirea misiunii creștine. Arată de asemenea că e un exemplu prin pocăința reală pe care o manifestă în versul său, dar și înțelegerea sensului vieții. Îmi plâng amar urâtul gol În care viața mi-am ucis Și gem din moarte să mă scol Ca să plinesc al vieții vis. Iar această menire trebuie să o împlinească tot creștinul laic sau preot. Și cum Ilie Imbrescu e preot, a înțeles
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de strămoșii traci și după care se dădeau În vânt chiar grecii posesori de vinuri bune... Se vede treaba că vechii traci erau deja niște cunoscători. Și dacă la autohtonul pelin al trecerii primei treimi a anului adăugăm obligatoriile „ierburi amare“ ce Însoțeau Paștele Vechiului Testament, oarecum apropiat În timp, deși mai grăbit, căci În Mediterana primăvara vine mai repede, am putea atribui amarului o doză de transcendent. Dulce și transcendentală amăreală pe care o oferă Însă și banala păpădie, a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deja niște cunoscători. Și dacă la autohtonul pelin al trecerii primei treimi a anului adăugăm obligatoriile „ierburi amare“ ce Însoțeau Paștele Vechiului Testament, oarecum apropiat În timp, deși mai grăbit, căci În Mediterana primăvara vine mai repede, am putea atribui amarului o doză de transcendent. Dulce și transcendentală amăreală pe care o oferă Însă și banala păpădie, a cărei modestie fizică e desigur compensată de un primat În transcendent. Cui i-l datorează? În principal taraxacosterolului și lactucopicrinei, ca și suratele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
perpetuare mai e nevoie de altul. El trăiește Într’un clan, cu reguli foarte stricte și, mai ales, cu totul delimitat de alt clan, chiar dacă acela Îi e alături, darmite peste vreun ocean... Iar când clanurile se Întâlnesc, vai și amar, căci În joc e hrana, pe care Natura n’o oferă chiar cu dărnicie pe potriva oricărei pretenții. Și astfel, dacă un guzgan se pierde pe drum, e vai de el. Dar poate că-l vor chinui, cândva, remușcările și, atunci când
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
hăinuțe zaharul din pepeni, de multe ori asociind pepenele cu brânza de oaie. Ce-i drept, eu făceam mai rar împreună cu fratele meu, verii noștri însă îi consumau frecvent așa. Niciodată nu am putut asocia dulce cu sărat, acru cu amar, iute cu dulce, poate și din perspectiva sensibilității mele organice și pentru că ai noștri erau foarte atenți la combinațiile noastre culinare, dar existau două de la care nu abdicam sub nicio formă. Doar Maia știa să le combine atât de elegant
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
La cîte-o nuntă, vre-un nuntaș mai țepos, o fi știind el de ce, mai strigă uneori și câte una din acestea : Nime-n lume nu se-nșală Ca fecioru cînd se nsoară. Prinde patru boi la car, Și-și aduce greu amar. Iar peste un an ori doi, Ar duce-amaru-napoi. L ar duce, dar nu se poate, C-a jurat până la moarte ! U iu, U iu iu ! Foaie verde bob de linte Descunună mă părinte, C-am fost tânăr, fără minte. - Nu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
purcei, Ograda plină de găini, Precum aveau și-ăilalți vecini. Pământ ? cu patimă-l iubeau, Hodină ? noaptea nu aveau. Munca cinstită ,singur gând Și Sfânta Pâine, idol sfânt. V-ați dus de mult bătrâni sărmani, V-ați dus de-atât amar de ani. Copiii mei au astăzi prunci ! Dar unde-s țăranii de atunci ? Lonoaica, boreasa lui Victor Grovu, bărbat chipeș, cruce de voinic, gospodar strajnic, om harnic și de ispravă. Născută în 1921, Silvia Grovu, pe care lumea o știe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Zahiu, fecioru-i iubit trebuise să plece Să lupte alături de Crișan împotriva dușmanului. De-atunci bunica-i tristă, Ochii i-s numai lacrimi. Când vine vre-un vecin în curte, Ea-l privește Și nu-i răspunde la binețe. Cu gura amară oftează adânc : - «Zahiu, nădejdea mea, te-ai stins Cine știe unde. Și cine-a fost să te jelească ?... Doamne ! Sufletul mi-e pârjolit Sub teiul ei O văd și-acum. Așteptând și torcând. Până fusul din mâna-i Căzu pe vecie... Odă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
națională pe care Badea Cărțan le trecea Carpații și le răspândea românilor din Ardeal, au dat dispoziție severă de confiscare a lor. Comoara sa sufletească compusă din multe mii de volume, gazete, reviste publicații în limba română, aduse cu atâta amar și trudă în spate pe potecile ascunse ale munților noștri, aranjate rânduri, rânduri, o parte într-una din camerele școlii primare confesionale din Oprea Cârțișoara, iar altele la amicul său Ioan Șari, au fost confiscate de prim-pretorul plasei de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sa pentru libertate, indiferent de duritatea opreliștilor ce-i apar în cale. Cine trece azi pe ulița dinspre grădina Imbrii, prin fața casei lui Victor al lui Lonu, numai dacă nu vrea nu va auzi cântecul tot mai pierit, plin de amar și de durere al Lonoaicii: Foie verde siminic, auzita-ți de-un voinic ? Foaie verde de secară, de Budac din Cârțișoară. El de tinerel băiat, tot prin codrii a umblat. Da-ntr-o zi pe înserat, Budac a intrat în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care nu se cunosc, șeful statului totalitar de atunci, i-a comutat pedeapsa la 25 de ani muncă silnică. A executat șapte, și a revenit de acolo în 1964, ca un animal sălbatec speriat de regimul de cușcă impus atât amar de vreme, de un vânător nemilos. Încă un Budac fusese pus la pământ, pentru că a fost dârz, pentru că nu concepuse să renunțe la luptă, indiferent de tăria și ferocitatea dușmanului cu care-i fusese hărăzit să lupte. Zilele pe care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fabrici ; Nu e bosul lângă tine, nici nu te supără nime’. De mergi iute or încet nu-ți strigă nime „go het”». Pe de altă parte, în singurătatea cântecului său, ciobanul recunoaște că viața pe coclauri străine e grea și amară, lipsită de dragostea celor de acasă și de farmecul plaiurilor natale, trec uneori luni de zile și el nu întâlnește în drumurile lui suflet de om. Singurii săi tovarăși sunt câinii și fluierul prin care-și varsă tot amarul și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
acest spațiu restrâns deschide în creația sa orizontul albiei-matcă. Privindu-l însă din alte sfere de cunoaștere, poetul, fulgerat de arderile atâtor înțelesuri, îl simte din ce în ce mai îndepărtat. De aceea, într-un târziu, nu-i va mai rămâne decât un strigăt amar: Astăzi chiar de m-aș întoarce/ A-nțelege n-o mai pot.../ Unde ești, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot?8 O delimitare geografică mai exactă a acestui spațiu în care Eminescu s-a mișcat cu mare ușurință părăsind incinta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-o pe Sitna într-o pasăre aurie cu ochii verzi. Mama fetei, înțelegând că și-a pierdut pentru veșnicie fiica, a împietrit la malul gârlei și, din ochi, au început să-i curgă fără contenire lacrimi de durere și jale amară. Într-o zi, auzindu-i trilul fermecător și văzând-o atât de frumoasă, [...] un flăcău pe nume Ipatie a îndrăgit-o pe loc. Legenda spune că cei doi tineri s-au căsătorit, iar urmașii lor, Ipăteștii, au dat numele satului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]