7,673 matches
-
să se dezvolte normal; constituționalismul, formele de viață noi n-au fost necesare; din contra, au fost dăunătoare. Schimbările le-au făcut cei de la 1848, nu pentru că erau trebuitoare, ci ca să-și satisfacă visurile lor de utopiști ieftini, inculți, și ambițiile lor personale - pentru ca să creeze o formă socială, în care ei și ai lor să poată exploata, prin buget, avuția națională. 2 Tesauru de Monumente istorice, II, p. 193. ne zugrăvește cu durere starea țărănimii din vremea sa (1826), exploatarea ei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în articolul Paveaua, Călindar pentru poporul român, 1846. 3 Opere complete, Teatru, I, p. X. 4 Și chiar mai înainte: Kogălniceanu, în 1855 ("Romînia literară", 1855, 53), ne spune că "entuziasmul" de la 1848 slăbise, din cauza "materialismului vrâstei coapte, a visurilor ambiției neîmplinite, a orgoliului pozițiilor cîștigate". rea nu venise nici atât de mare cât se sperase, nici egală pentru toți. Numai un singur lucru era clar: umilirea națională nu mai era așa de strigătoare. Constituția liberală nu putea fi privită cu ochi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și istoricul literar, mai ales criticul, nu poate face și nu trebuie să facă abstracție de acest element. Și cum "frumosul" este o impresie subiectivă, istoricul și criticul literar nu se pot comporta exact ca un botanist. Dar idealul lui, ambiția lui cea mare trebuie să fie, pe cât e cu putință, apropierea de obiectivitatea omului de știință. De aici, pentru istoric și critic, nevoia de mult recunoscută și necontenit recomandată de a se sili să se transpună în cât mai multe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lucrurilor care există” deținând înțelepciunea și harul profeției dat prin inspirația divină. Omul s-a bucurat de nemurire înainte de a fi ispitit de diavol să păcătuiască. 5. Căderea în păcat. Adam și Eva au căzut în păcatele mândriei și ale ambiției, pervertind astfel întreaga creație a lui Dumnezeu. Păcatele mândriei și ale ambiției au aparținut mai întâi lui Lucifer și apoi, prin ispitirea primilor oameni, au aparținut lui Adam. Lucifer căzuse în păcatul mândriei încă înainte de a înșela pe primul om
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Omul s-a bucurat de nemurire înainte de a fi ispitit de diavol să păcătuiască. 5. Căderea în păcat. Adam și Eva au căzut în păcatele mândriei și ale ambiției, pervertind astfel întreaga creație a lui Dumnezeu. Păcatele mândriei și ale ambiției au aparținut mai întâi lui Lucifer și apoi, prin ispitirea primilor oameni, au aparținut lui Adam. Lucifer căzuse în păcatul mândriei încă înainte de a înșela pe primul om, făcând astfel să-și merite numele de șarpe, pentru că dorise și chiar
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o poezie „involuntară”, scrisă de un scripteur uzând de tehnica plagiatului, a dicteului automat și a hazardului obiectiv. Scriitorul-artist de talent și vocație, omul de litere cedează locul scriitorului-receptacol, scriitorului-nescriitor („Nu-mi fac o meserie din scris și n-am ambiții literare”, declara Tzara), pentru care poemul se scrie urmând rețeta: „Luați un jurnal/ Luați un foarfece/ Alegeți în acest jurnal un articol de lungimea pe care doriți s-o dați poemului dvs./ Decupați articolul/ Decupați apoi fiecare cuvânt/ puneți totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
romantic / 455 7.7. Aspecte ideologice ale "economiei socialiste" / 462 7.8. Despre "poporul muncitor unic" și locul minorităților naționale în cadrul "națiunii socialiste" / 476 7.9. Informații interne din surse externe: Vocea Americii și Radio Europa Liberă / 490 7.10. Ambiții tiermondiste. Leninismul romantic și lumea a treia / 493 7.11. "Diplomația multilaterală" și "noua ordine internațională" / 500 Capitolul 8. Sfârșitul. Leninismul romantic, un paria pentru ambele tabere ale Războiului Rece / 509 8.1. Sindicatul Solidaritatea și criza leninismului polonez în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
are au loc în lume. Se poate observa aportul teologiei catolice la acest tip de realism: "păcatul originar" cu care fiecare persoană se naște, trăiește și moare oferă măsura relațiilor interumane și implicit a politicii internaționale: violentă, anarhică, structurată de ambiții, orgolii și "voință de putere", pentru a folosi expresia lui Nietzsche. Aflate în filiație directă cu oamenii din care sunt alcătuite, toți împărtățind aceeași natură umană, statele realiste se vor comporta la fel ca și subiecții lor; se schimbă doar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
operează, trebuie menționat faptul că socio-constructivismul nu își propune să fie, pur și simplu, o altă teorie a RI, ci o nouă ontologie, un nou mod de a concepe existența socială și articulațiile care o pun în act: are deci ambiții mult mai mari decât teoriile anterioare. Am ajuns, în acest punct, la a treia mare dezbatere din cadrul RI. Aceea dintre pozitivism (constructiviștii includ aici, nediferențiat, realismul, pluralismul, marxismul și teoriile derivate de la acestea, având ca bază științifică și metodologică, așa cum
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să implementeze o hegemonie perfectă, în care nu mai exista altceva decât asertivitate, a cărei valabilitate ar fi devenit absolută indiferent de timp și spațiu. Cu timpul, majoritatea regimurilor leniniste au renunțat treptat, pe măsură ce se "îmburghezeau", pierzându-și militantismul, la ambiția asertivizării. Nu și leninismul romantic, acesta radicalizându-se invers proporțional cu scăderea flerului revoluționar în cadrul "lagărului socialist" și rămânând permanent în căutarea hegemoniei ultime, absolute, chiar dacă imposibil de atins. Revenind la Searle pe care Onuf îl numește fără echivoc pozitivist
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și opus astfel idealismului "burghez", naiv și utopic, se "reflectă" în gândirea și reprezentarea umană. Numai prin abstractizare omul poate deveni o componentă a acestui imens și complicat proces, înțelegându-l și ghidându-l înspre o lume post-capitalistă, fără contradicții. Ambiția lui Lenin era aceea de a oferi o soluție definitivă dimensiunii sociale, umane a dialecticii; restul său natural urma să fie controlat, transformat și adaptat nevoilor acelei lumi noi apărută în urma revoluției globale (Lenin: 1948). Astfel, " Teoria a fost divorțată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pentru consum intern și folosită ca unul dintre elementele mecanismului de stabilizare a sistemului. Era tot mai evident că actuala politică externă a Uniunii Sovietice (post-hrușcioviste, n.m.), deși a menținut o anumită relație cu originea sa ideologică, și-a sacrificat ambiția revoluționară pentru pragmatismul de mare putere (Grachev: 2008, 12-13; vezi și Hobsbawm: 1999, 93). Dând dovadă, ocazional, de un anumit grad de responsabilitate politică, Hrușciov a înțeles că o confruntare violentă între socialism și capitalism, așa cum prevăzuse Lenin, ar fi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
hrușcioviste sau a reformismului gorbaciovist. Iată unul dintre cele mai intrigante paradoxuri ale Războiului Rece și ale relațiilor dintre Moscova și sateliții ei est-europeni. O excepție în procesul sovietizării statelor est-europene a constituit-o Cehoslovacia. Sacrificată în 1938 pe altarul ambițiilor naziste la conferințe de la München (teritoriile slovace locuite de etnici germani vor fi încorporate în cel de al Treilea Reich, în timp ce Cehia va fi transformată în protectorat), această țară va fi ieși de sub ocupația nazistă la sfârșitul războiului prin aportul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dovedit a fi un impediment substanțial în procesul de sovietizare al țării. Dar nu unul insurmontabil. La fel ca și în România, Polonia, Cehoslovacia sau Bulgaria, partidele comuniste locale au fost instruite de Stalin să își camufleze în primă fază ambițiile politice prin alcătuirea de "fronturi naționale" care să includă partidele social-democrate împreună cu alte grupări de stânga, multe dintre ele creații artificiale ale comuniștilor est-europeni lucrând în tandem cu Moscova în vederea atenuării animozităților față de fenomenul comunist și de amintirea istorică a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
componența noului guvern, avându-l ca prim-ministru pe generalul Constantin Sănătescu. Pătrășcanu ocupa funcția de ministru interimar al Justiției (Cioroianu: 2005, 55), prima funcție guvernamentală deținută de un comunist în România. Ca peste tot în Europa de Est în acei ani, ambițiile hegemonice ale partidelor comuniste erau camuflate prin intermediul "fronturilor naționale" orientate împotriva "fascismului" (termen generic sub cupola căruia erau incluși toți anticomuniștii sau non-comuniștii potențial ostili). Finanțat de Moscova, comunismul românesc începe o campanie mediatică de amploare pentru denigrarea guvernului și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
plenipotențiar la Justiție, Gheorghe Gheorghiu-Dej va prelua portofoliul Comunicațiilor, Teohari Georgescu va fi numit subsecretar la Ministrul de Interne iar viitorul prim-ministru Petru Groza, liderul Frontului Plugarilor, va ocupa postul de vicepremier (Cioroianu: 2005a, 55). Era însă insuficient pentru ambițiile politice ale liderilor PCdR. Asaltul propagandistic asupra populației, muncitorii și țăranii fiind vizați cu predilecție, se amplificase. Peste tot în marile orașe ale țării aveau loc "greve spontane" unde se cerea demisia imperativă a guvernului și înlocuirea lui cu unul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de limbaj diplomatic, inclusiv o insuficiență în materie de informare a președintelui american Roosevelt în chestiunile europene, tehnicile de negociere sovietice și modul de distorsionare a realității specific marxism-leninismului (Soulet: 1998, 20) Occidentul nu a fost manipulat pentru a accepta ambițiile imperialiste ale sovieticilor. Numai că diplomația occidentală a funcționat "pe două voci" cu obiective relativ diferite, în timp ce diplomația sovietică, monolitică, a dat impresia unei forțe și coeziuni net superioare. Apoi, așa cum s-a mai menționat pe parcursul studiului, raporturile de forță
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să își tempereze aversiunea manifestată față de Statele Unite și de Marea Britanie (de care îl lega doar inamiciția comună a Germaniei naziste) și totodată să nu încerce nimic "revoluționar" încă, pentru a nu compromite imaginea Moscovei la Washington, respectiv Londra, periclitând astfel ambițiile geopolitice ale "generalissimului" în Europa de Est. Țineți cont de faptul că Uniunea Sovietică are relații oficiale cu regele și guvernul iugoslav, iar o poziție ostilă fățișă din partea voastră ar crea noi dificultăți în cadrul eforturilor comune de război și între relațiile dintre
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
masivă din partea centrului moscovit, așa cum s-a întâmplat în cazul celorlalte "democrații populare". Mai mult, au optat pentru instalarea imediată la guvernare, fără a acorda o importanță prea mare "fronturilor naționale" prin intermediul cărora comuniștii est-europeni își camuflau în primă fază ambițiile politice, înaintând cu prudență și perseverență, în baza strategiei trasate de Moscova, spre cucerirea integrală a puterii. Pe scurt, Tito se dovedea a fi un "comunist indisciplinat" (Constantiniu, Pop: 2007, 19). Sigur, comuniștii iugoslavi utilizau un "front național" care va
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
democrațiilor populare" în "republici populare" și a cărui existență va fi ulterior condamnată de sovietici ca escamotând și estropiind Partidul Comunist Iugoslav (PCI) dar păstrau, în cadrul său, pozițiile dominante, spre deosebire de omologii lor est-europeni, mai abili, aparent, în arta camuflajului politic. Ambițiile teritoriale ale Iugoslaviei postbelice în defavoarea vecinilor săi au constituit o altă notă disonantă între Belgrad și Moscova. "Stalin însuși, care nu era modest în materie de anexiuni teritoriale" a fost pur și simplu stupefiat de pretențiile iugoslavilor. Pe lângă Albania, care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a lua parte la Conferința internațională a Dunării (Lăcustă: 2005, 43). Încă de la conferința de pace de la Paris, care avusese loc cu doi ani mai devreme, Uniunea Sovietică își făcuse publică, prin vocea comisarului poporului pentru relații externe, Viaceslav Molotov, ambiția de a nu permite accesul pe fluviu decât a vaselor statelor riverane. Cu alte cuvinte, excluderea din perimetrul Dunării a puterilor "imperialiste" și a pretențiilor lor de "șanse egale" traduse prin "democrația dolarului" și prin încorporarea "tinerelor democrații" de la gurile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe necesitatea partidului de a centraliza economia și a impune un monopol asupra prețurilor și a costurilor de producție. Autonomia producătorilor individuali din mediul rural, care se ghidau după principii economice liberale și stabileau prețurile produselor în funcție de raportul cerere-ofertă, contravenea ambițiilor dominante ale partidului (Levy: 2002, 94). Atitudinea Anei Pauker față de colectivizare se manifestase foarte clar și înainte de 1948. Acuzându-și aliatul de atunci, Partidul Social-Democrat, că încearcă impunerea unei forme relativ ușoare de colectivizare țăranilor români care, imediat după ieșirea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
politice post-revoluționar leniniste a adus în prim-plan temeri ale liderilor "democrațiilor populare", marionete ale fostului lider de la Kremlin; în absența garanțiilor oferite de mentorul lor, aceștia începuseră să conștientizeze incertitudinea și precaritatea propriilor poziții. În același timp, a impulsionat ambițiile politice ale unor lideri locali marginalizați, care presimțiseră oportunitățile derivabile din noua conjunctură și își făceau planuri pentru a le exploata. În timp ce Uniunea Sovietică experimenta trecerea de la ceea ce am numit leninism post-revoluționar la leninismul europenizat, sateliții est-europeni încercau, în general
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
largă reprezenta premisa consolidării revoluției, conducerea română înțelegea pretențiile sovieticilor ca pe o încercare mai mult sau mai puțin explicită de a tempera cimentarea poziției sale politice. Are loc astfel, deși la un nivel minimal, nemanifest, o primă disonanță între ambițiile regimului Gheorghiu-Dej și directivele trasate de centrul moscovit (Stanciu: 2008, 111). Comunismul românesc își va extinde orizontul economic, fără a manifesta intenția, imposibilă de altfel, de a surmonta spectrul ideologico-politic care îl articula. Infuzându-și o doză substanțială de pragmatism
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din Ucraina" (Congresul al II-lea...: 1956, 213-222), un semnal clar al insatisfacției conducerii sovietice la adresa liderilor români. În plan ideologic, perioada cuprinsă între 1953 și 1955 este caracterizată de confuzie și totodată de precauție. Neavând altă experiență și alte ambiții politice decât cele circumscrise stalinismului, comuniștii români nu puteau decâ să insiste în continuare asupra inexistenței unui "alt drum de construire a socialismului decât acela indicat de marxism-leninism, verificat de experiența istorică a gloriosului Partid Comunist al Uniunii Sovietice, ca
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]