8,716 matches
-
specialitate, opera sa Înscriindu-se În domeniul filozofiei culturii românești, contribuind semnificativ la Îmbogățirea spiritualității noastre. Un loc cu totul aparte În peisajul istoriografiei românești Îl ocupă impozanta sinteză pe care Gheorghe I. Brătianu a dedicat-o arealului pontic, din antichitate până În Evul Mediu: Marea Neagră, de la origini până la cucerirea otomană, operă de maturitate creatoare, Însumând cunoștințe vaste și profunde, un orizont istoric uriaș, o experiență profesională fructuoasă. În istoria omenirii, Marea Neagră a fost, În viziunea lui Gh. I. Brătianu, un factor
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
contribuția regiunilor românești În derularea unor fenomene istorice majore. Opera capitală a istoriografiei românești și europene, La Mer Noire, a fost pentru Gh. I. Brătianu prilejul de a demonstra superioritatea economică și politică a Orientului În raport cu Occidentul, În mai toată Antichitatea și Evul Mediu - temă prezentă constant În preocupările istoriografiei europene. Cealaltă lucrare postumă a savantului român Sfatul domnesc și adunarea stărilor În Principatele române, este prima cercetare cuprinzătoare a istoriei adunărilor reprezentative românești din Evul Mediu. Redactată În perioada 1948-1950
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
era Internetului anunță începutul unui proces pentru a crea un "parlament virtual", "un parlament online", "partide virtuale"326. Capitolul ÎI COMUNICAREA POLITICĂ: MARKETINGUL POLITIC ȘI NEW MEDIA ÎI. 1. Introducere în comunicarea politică Comunicarea politică a existat dintotdeauna, încă din antichitate, de când a apărut posibilitatea de a exercita puterea sau de a accede la putere 1, acesta fiind, de altfel, scopul activității politice. A defini "comunicarea politică" este un demers extrem de dificil. Pluralitatea obiectelor de cercetare, precum și pluralitatea discursurilor publice referitoare
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
România sunt: Ghireni, Volovăț, Bașeu, Jijia, Corogea și Covurlui, iar pe malul stâng, în statul vecin Moldova, primește afluenții: Lopatnic, Draghiște cu Racovăț, Camenca și Căldărușa, Gârla Mare, Nerova, Lăpușna, Sărata și Larga, deci are un bazin hidrologic mare. În antichitate i se spunea Pyretus. Siretul curge, de la izvorâre și până la vărsare, pe o distanță de 740 km, intră astăzi, în țara noastră în localitatea Siret, care în anul 1340 era reședință domnească, parcurge 576 km și străbate Podișul Moldovei de la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Podișul Moldovei de la nord la sud până la vărsarea în Dunăre. Afluenții principali sunt: Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Râmnic, ce izvorăsc din Carpații Orientali, iar afluentul Bârlad izvorăște din Podișul Bârladului. Siretul are cel mai mare bazin hidrologic din România. În antichitate i se spunea Seretos (Hierasus). În lunca lui se găsesc municipiile: Pașcani, Roman, care în anul 1391 este atestat de voievodul Roman I, sub numele de Târgul de Jos, cu cetate din lemn, după care primește titlul de Târgu Roman
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
o dezvoltare tot mai bună. Cu ocazia dezvoltării Galaților, la Țiglina, s-au descoperit un mare număr de construcții ce uneau Moesia Inferioară cu Dacia răsăriteană prin văile Siretului, Trotușului și Oituzului pe care s-au format drumuri încă din antichitate. Încă din sec.VI î. Hr. pe aceste suprafețe sau semnalizat prezența sciților, a dacilor și ceva mai târziu a daco-romanilor. Sciții au denumit fluviul cu numele Dunărea, ceea ce înseamna, în limba lor, ” purtătorul de nori”. În anul 1445, Galați a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
prin a începe asfaltarea lor, iar la Todireni, pe malul drept al râului Sitna s-a făcut o stație de preparare a asfaltului, care asigura asfaltarea șoslelor din acea parte a județului Botoșani. Povestea drumurilor la noi dăinuie încă din antichitate. Să ne amintim de comercianții greci, cei romani, ca și trecerea popoarelor migratoare care toți aveau nevoie de drum. În Moldova, drumurile au început să fie tot mai bune, de prin secolul al XIV-lea. Era Marele Drum al Siretului
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
România sunt: Ghireni, Volovăț, Bașeu, Jijia, Corogea și Covurlui, iar pe malul stâng, în statul vecin Moldova, primește afluenții: Lopatnic, Draghiște cu Racovăț, Camenca și Căldărușa, Gârla Mare, Nerova, Lăpușna, Sărata și Larga, deci are un bazin hidrologic mare. În antichitate i se spunea Pyretus. Siretul curge, de la izvorâre și până la vărsare, pe o distanță de 740 km, intră astăzi, în țara noastră în localitatea Siret, care în anul 1340 era reședință domnească, parcurge 576 km și străbate Podișul Moldovei de la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Podișul Moldovei de la nord la sud până la vărsarea în Dunăre. Afluenții principali sunt: Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Râmnic, ce izvorăsc din Carpații Orientali, iar afluentul Bârlad izvorăște din Podișul Bârladului. Siretul are cel mai mare bazin hidrologic din România. În antichitate i se spunea Seretos (Hierasus). În lunca lui se găsesc municipiile: Pașcani, Roman, care în anul 1391 este atestat de voievodul Roman I, sub numele de Târgul de Jos, cu cetate din lemn, după care primește titlul de Târgu Roman
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
o dezvoltare tot mai bună. Cu ocazia dezvoltării Galaților, la Țiglina, s-au descoperit un mare număr de construcții ce uneau Moesia Inferioară cu Dacia răsăriteană prin văile Siretului, Trotușului și Oituzului pe care s-au format drumuri încă din antichitate. Încă din sec.VI î. Hr. pe aceste suprafețe sau semnalizat prezența sciților, a dacilor și ceva mai târziu a daco-romanilor. Sciții au denumit fluviul cu numele Dunărea, ceea ce înseamna, în limba lor, ” purtătorul de nori”. În anul 1445, Galați a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
prin a începe asfaltarea lor, iar la Todireni, pe malul drept al râului Sitna s-a făcut o stație de preparare a asfaltului, care asigura asfaltarea șoslelor din acea parte a județului Botoșani. Povestea drumurilor la noi dăinuie încă din antichitate. Să ne amintim de comercianții greci, cei romani, ca și trecerea popoarelor migratoare care toți aveau nevoie de drum. În Moldova, drumurile au început să fie tot mai bune, de prin secolul al XIV-lea. Era Marele Drum al Siretului
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pe trotuar, plângând ca un copil când și-a dat seama că rodul atâtor ani de muncă a fost mistuit în câteva clipe. Acest sinistru era datorat incuriei. Sub același acoperământ unde erau înmagazinate atâtea lucruri de valoare, Muzeul de Antichități, Școala de Belle Arte etc. etc. locuiau mai toți servitorii cu familiile, cu bucătăriile, cu spălătoriile și cu toată neglijența culpabilă de la noi. Și, afară de asta, în acest palat nu erea nici măcar o gură de apă. în sfârșit, intrăm în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
asum universitaritatea și inexistența literatoare... Căci în afara câtorva strigături (împănate în textura cărților mele cu pietate filială, ca o deferență pentru performanțele jucăușe ale tătânelui meu cajvanian, dar și pentru a-l cinsti pe Ion Creangă: ori menipeea "umplută" a Antichității tardive?), Domnia Mea comite, cu neregularitate, eseu în toate sensurile cuvântului eseu și ale vocabulului sens. Eseu... în accepție britanică, spaniolă (cu ocheade frecvente la Savater, Eugenio d'Ors, Ortega și chiar Unamuno), franceză mai puțin, neconsiderându-mă un "fanfan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe partea dreaptă a Prutului superior, cam la jumătatea distanței dintre orașele Dorohoi și Cernăuți. Are forma unui triunghi cu baza în râul Prut și cu vârful aproape de râul Siret. La fel ca Basarabia și Bucovina, a fost locuit în antichitate de geto-daci, iar mai târziu a făcut parte din teritoriul vast în care s-au format limba și poporul român. În secolele IX XI, pe teritoriul Ținutului Herța a existat un cnezat românesc numit Cnezatul Herței (sau Codrii Herței), după cum
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
nouă și în fazele de lună plină. Cele din urmă au fost chiar asociate cu o creștere importantă a comportamentelor negative cum ar fi violența, alcoolismul sau crizele de nervi. Credința în influența lunii asupra stărilor de dispoziție datează din Antichitate. Adjectivul «lunatic» își trage de altfel denumirea de la Luna, zeița romană a lunii. Dichev și Janes (2003Ă au încercat să determine dacă fazele lunare au impact asupra piețelor bursiere. Ei au urmărit performanțele diferiților indici americani cu privire la ultimii 100 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
așteptărilor. însă acest lucru nu se întâmplă, întrucât cele două funcții se intersectează și, acolo unde interferează, pot apărea obstacole. Am numit interferența lor reflexivitate, ceea ce nu înseamnă că am descoperit ceva nou; fenomenul acesta a fost studiat încă din Antichitate sub diverse denumiri. Caracteristică situațiilor reflexive este absența corespondenței dintre perspectiva participanților și starea concretă de fapt. Să luăm, de exemplu, bursa de valori. Oamenii vând și cumpără acțiuni, anticipându-le prețul ulterior, însă aceste valori depind de așteptările investitorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
deci prin trei caracteristici : comediile sunt menite să-i înveselească pe cititori sau pe spectatori, înfățișează personaje inferioare (în privința însușirilor morale, a capacităților intelectuale, a poziției sociale), iar acțiunea se încheie cu un final fericit. Comedia a apărut încă din antichitate și e analizată, de obicei, în opoziție cu cealaltă specie dramatică fundamentală a epocii, tragedia. în funcție de aspectul tematic dominant există mai multe tipuri de comedie : comedie de situații sau de intrigă, comedie de moravuri, comedie de caractere. în raport cu atmosfera dominantă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
în care evoluează personajele, la interpretarea actoricească, la mișcarea scenică, la diversele combinații cu efecte audio vizuale. Drama - specie dramatică tipică pentru perioada modernă. Drama își conturează individualitatea într-un proces îndelungat de renunțare treptată la sistemul normativ provenit din antichitate care prescria regulile creației teatrale. Drama înfățișează subiecte grave, din contemporaneitate sau din trecutul istoric. Dramaturgie - disciplina care are ca obiect de reflecție principiile și regulile de compoziție ale textului dramatic sau ale spectacolului teatral. Genul dramatic - unul dintre genurile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
criteriul de existență înfipt în trecutul îndepărtat al tuturor strămoșilor, cari au practicat fel și chipuri de religiuni. Din aceasta deducem că oamenii s-au rătăcit treptat-treptat, întrucât dogmele și practicile cele mai înțelepte se urcă la cea mai profundă antichitate. Dacă am lua, de pildă, spre studiere ritualul oficial practicat de diverse popoare la morții lor, am găsi la toate o notă comună și anume: credința nestrămutată într-o viață viitoare și-n nemurirea sufletului, care credință li este transmisă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
americanii și canadienii vor bara brațul fluviului, câteva luni n-o să mai curgă strop de apă, iar în locul spectacolului grandios vom avea - textual - „lucrări de restaurație”. Niagara se restaurează ca mănăstirile, ca domurile, ca muzeele, ca palatele dogilor, ca teatrele Antichității - și peste un timp o să ajungă să se renoveze ca orice cinema de cartier. Niagara e o vechitură înconjurată cu comisii de experți. Niagara e o apă de ploaie, ca toate cascadele lumii. Se constată însă „o maladie a bronhiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
personajul nostru aflăm că se numea „Maria Magdaleana”, adică „originară din Magdala”, o localitate de pe malul Tiberiadei. Numele aramean este Migdal Nunaiya, însemnând exact „Turnul peștelui”. Orașul actual, Migdal, se află la 5 kilometri de Tiberiada și era vestit în Antichitate pentru comerțul cu pește proaspăt și conservat. De pe urma acestui tip de comerț magdaleenii deveniseră prosperi, chiar bogați. Ce se mai știe despre Magdala? Că împăratul Titus, cucerind-o, a masacrat toți locuitorii refugiați pe corăbii (Flavius Josephus, Războiul evreilor 3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
regelui Irod. Femeile din anturajul lui Isus nu au o simplă funcție decorativă. Dimpotrivă, ele își pun la dispoziție averile pentru susținerea materială a întregului grup. Ajunge să ne amintim cât de limitat este rolul social, public al femeii în Antichitate și mai ales al femeii iudee ca să pricepem imensul risc și uriașa îndrăzneală de care dau dovadă aceste ucenice ale lui Cristos. În școlile filozofice grecești, prezența feminină face parte din regula normalității; nu însă și în curentele iudaice de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
studio. Întâi de toate, voi analiza fragmentele din Noul Testament referitoare la „ucenicul pierdut” al lui Isus, redând termenilor proprietatea lor semantică și teologică. Apoi, voi prezenta și comenta un dosar mai puțin frecventat de publicul larg, alcătuit din mărturii ale Antichității creștine și iudaice, urcând până la biografiile medievale. După aceea, mă voi opri asupra Evangheliei lui Iuda. Voi propune o lectură fidelă a textului, care contrazice esențial și, sper, argumentat vulgata răspândită de National Geographic. Într-o ultimă secțiune, foarte pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sufletul. O faptă cumplită nu poate merita decât o pedeapsă cumplită. Întâlnim asemenea morți descrise de Herodot (Istorii 4, 205), Pausanias (Descrierea Greciei 9, 7,3), în Cartea a doua a Macabeilor (9,1-4; 12,38) sau la Flavius Josephus (Antichități iudaice 17,168-170)40. La Matei, avem de-a face așadar cu o autoexecuție care urmează logica întregului scenariu despre Iuda: acesta trecuse de partea unui adversar necinstit și, dându-și seama, își ia singur zilele (Dumnezeu îl pedepsește prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici nu poate exista o biografie a lui Iuda mai tendențioasă, mai demolatoare decât cea preluată în Legenda aurea. Practic, între Iuda lui Matei și Iuda-Oedip al lui Iacopo da Varazze singurul punct comun pare să fi rămas doar numele. * Antichitatea a cunoscut însă și un Iuda pozitiv, eroizat. Câteva grupuri de gnostici, despre care vorbesc Irineu și Tertulian, îl consideră adevăratul mântuitor al omenirii. După Pseudo-Tertulian, „deoarece puterile șvrăjmașeț ale acestei lumi nu doreau ca șIsusț Cristos să pătimească, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]