KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...294 295 296 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

la șina cu știfturi. M-am conformat și m-am suit din nou pe raft, uitându-mă în jos, prin hățișul de bare atârnate până jos, pe scenă. — Alea sunt din aluminiu. Li se spune bare din aliaj, zise Bez aplecându-se peste parapet și mișcând cu degetul una din numeroasele bețe atârnate de cabluri de oțel, care mergeau de la galeria în care ne aflam noi până la cealaltă, de pe peretele opus. Cele mai multe dintre ele erau goale; decorul pentru Virginia Woolf era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mai sigur. Totuși, tipul din personalul de pe scenă care-i controlează coarda va vorbi prin cască cu tipul care se ocupă de mobilul ei, nu? Deci lucrează împreună. Și ea o să coboare în linie dreaptă sau oblic? Nu știu, zisei, aplecându-mă către șina cu știfturi, încercând să-mi imaginez coborârea vertiginoasă. Marie avea să străbată în curând hățișul de bare de aliaj și de butelii, cu cablurile corespunzătoare, coborând pe lângă luminile orbitoare, prin întuneric și apoi, în sfârșit, pe scenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
peste șina cu știfturi și am ajuns pe pod, m-am prins de cablurile de pe laturi și am început să merg, întâi șovăitor, apoi mai încrezătoare. Placa de oțel se balansa foarte puțin sub greutatea mea. Ghemuindu-mă, m-am aplecat peste margine. Mi-a venit tot sângele în tâmple, iar capul mi se învârtea de încântare, din cauza înălțimii și a riscului. Reflectoarele din jurul meu îmi băteau în față, arzând ca un soare tropical. M-am ridicat și m-am întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
punct minuscul în spațiul infinit. Uitându-mă la barele de la nivelul picioarelor mele îmi venea să mă arunc printre ele, agățându-mă când de una, când de alta, asemenea unui gimnast. —Hei! Las-o mai încet cu distracția! strigă Bez, aplecându-se peste balustradă cu un zâmbet tâmp pe față. —Sam? strigă cineva cunoscut, de jos. Pot să văd ce ai sub fusta. N-ai cum, mincinosule, îi răspunsei cu îngâmfare. E prea strâmtă. Deși aș mai fi stat, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
părea că este și ea un fir de iederă, la fel de delicat și de puternic. — Frumos! exclamă Sally, cu o convingere care mă făcu să mă simt bine. Pe bune? întrebă Marie, descolăcindu-se. Arăta frumos? Sau ar trebui să mă aplec pe spate un pic mai mult când fac așa? — Mă refeream la mobil, Marie. Dar și ce faci tu este frumos. — Te simți confortabil? întrebai eu. Adică, na, pe cât de confortabil te poți simți în situația dată. Marie își scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
îmbrăcasem cu bandă izolatoare ca să-i protejăm mâinile. Da, mi se pare destul de echilibrat, zise ea, punându-și picioarele la loc. Se putea și mai rău. Mult mai rău. Mă hotărâi să o iau ca pe un compliment. Marie se aplecase din nou pe spate, cu un picior în locul de sprijin și celălalt întins într-un arabesc larg și generos, în spate. Își desprinse o mână de pe cablu și-și prinse laba piciorului întins, trăgând tare de el, într-o curbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
dată înțelegeam semnificația deplină a cuvântului „miasmă“. — E ceva acolo jos! zise ea, cu vocea pierdută și tremurândă. — Te cred și io că e! Noroc că ești întreagă, zise Bez. I-ai văzut? — Ce? Nu, nu șobolani... Tremura. Lurch se aplecă s-o ajute, dar ea se feri de mâna lui. — E mult mai mare de atât... Se băgă din nou la fund. Era așa de liniște încât puteam auzi zgomotul mâinilor ei care se mișcau pe treptele de fier ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mai e bună. Probabil că acuma e numai rugina de ea, zise Bez. N-a mai coborât nimeni acolo de nu mai știu când. Cum o cheamă? Marie? Ascultă, Marie, hai, fii cuminte și ieși de acolo, te rog. Se aplecă peste marginea trapei. Nu primi nici un răspuns, numai zgomotul apei picurând pe piatră. — Dacă se rupe scara, o să pici în apă și o să trebuiască să te scoatem cu macaraua de acolo. Să vezi atunci distracție! — Asta dacă nu o mănâncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
existau biscuiți cu unt. Iar cafeaua era excelentă. — Crima, zisei eu în chip de aforism, e întotdeauna unică. Picketteasa nu părea prea impresionată de această dovadă de înțelepciune. Cred că se așteptase la ceva mai concret. — Numai că, zise ea, aplecându-se către mine, merg înapoi cu anii, îi interoghează pe toți, ca să vadă dacă știe cineva ceva de o fată care a dispărut și dacă nu află cine era, chestia asta o să plutească deasupra noastră la nesfârșit. „Să plutească pe sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
înrăutăți. Violet începu să-și uite replicile și să bălmăjească cuvintele pe care nu și le mai amintea. — N-a băut nimic, nu? îi spusei eu lui Sally, neștiind ce să cred. Nu, bineînțeles că nu. Cu toate astea, se aplecă și mirosi cafeaua din care băuse Violet. —Atunci care e problema? Parcă a lovit-o soarele în moalele capului. —„If then true lovers have been crossed/ it stands - it stands 1...“ Violet se opri. Îmi pare tare rău! zise ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
fără a părea prea jenat de faptul că era gol. Și eu folosisem tehnica asta, dar era prima dată când eu eram victima. Nu prea te așteptai la așa ceva din partea unui bărbat. Dar apoi, Hugo nu era bărbatul tipic. Se aplecă și începu să-mi descheie cămașa. Parfumul Issey for Men ne învălui pe amândoi, un văl sub care se afla adevăratul Hugo, la fel de bun ca și parfumul. Mi se învârtea capul. Hugo își strecură mâna pe sub cămașa mea și-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
face-o. O știu pe Vi de ani de zile și te asigur asta n-ar face-o decât să devină paranoică și iritantă. Oricum, n-ar ști de ce să se ferească. Își întinse brațele pe spate, căscând. M-am aplecat către el și i-am trecut cu unghia de-a lungul brațului, de la palmă până la subsuoară. — Te gâdili? — Deloc. Mai fă odată așa. E chiar frumos. Mm. Da. Ce-ar fi să-ți muți teatrul de operații puțin mai la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
că așa e. —El unde e? Hugo, vreau să zic. — La ușa biroului lui Philip, nu lasă pe nimeni să intre. —Bravo. Unde e Margery? zise Sophie din nou, cu și mai mare insistență. Ridicai din sprâncene. Probabil că a aplecat de mult acasă. E aproape opt. Uite, voiam să vii aici pentru că Violet e într-o stare jalnică și tu ești prietenă cu ea. —Dumnezeule, aproape opt? spuse Sophie îngrozită. Și mai avem atâta treabă de făcut. Adică... Se opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-o pe Shirley Lowell să-i fi făcut felul lui Cantley ca să dea vina pe el. Și ăsta tot un caz de crimă e. Unul complicat rău. Mă bucur că nu lucrez eu la el. Uite ce e, Sam... Se aplecă spre mine. Genunchii lui aproape că-i atingeau pe ai mei. Uită de cadavre un moment. De fapt am venit să vorbim despre, știi tu, povestea asta cu Daphne. Nu vreau să rămâi cu impresia că m-am purtat ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
și într-o parte, în timp ce Sally, Sophie, Thierry, Steve, compozitorul și alți câțiva oameni pe care nu-i cunoșteam erau adunați în partea dreaptă a scenei, într-un mic cerc. Din când în când, unul dintre observatorii din consiliu se apleca către celălalt pentru a-i șopti ceva la ureche, la care celălalt răspundea printr-o mișcare hotărâtă din cap. Uneori dădeau din cap aprobator simultan, ca o pereche de cățeluși cu capul mobil pe care îi vezi mișcându-se în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cu Bill nu vă înțelegeți, dar eu cred că e un tip foarte serios. Privirea lui Hugo era la fel de rece și de mohorâtă ca o dimineață de iarnă. — Hazel mi-a spus, sării eu repede înainte ca Oberon să se aplece peste masă și să înceapă s-o strângă pe Titania de gât, că abia așteaptă să joace cu Violet în Casa Păpușilor. Dacă e clar că ea nu e supărată, atunci de ce ar fi oricine altcineva? — Păi, rămâne de văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
s-a urcat până aici? făcui eu încet, către Bez. Ridică din umeri. Cică el răspunde pân’ la urmă, că el e șefu’. Ete na. Deși, să știi că tipul e de admirat. Sus de tot, deasupra noastră, omul se aplecă și-și prinse o mână în jurul scripetelui. Steve își duse o mână la căști ca să nu-i cadă, în timp ce din ele se auzea un șuvoi de cuvinte. —Bun, zise el. Rezolvi și cobori, da? Se întoarse către noi, cu fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
direcție. Cei care lucrau în zona de servicii se desprinseră de valul general, către scară și se îngrămădiră la celălalt capăt al platformei, cu capetele apropiate, la sfat. Unul dintre ei tot arunca priviri către grupul nostru. —Sam? zise Ben, aplecându-se și ridicând ceva de pe podea. Cred că ți-a scăpat ceva. Își întinse palma către mine. Pe ea se afla o agrafă de păr, argintie, cu o steluță de diamant la capăt. Era o bijuterie micuță și foarte drăguță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
le folosesc în fiecare zi, zise ea, bosumflată. Numai atunci când sar un pic calul. Ca și Philip, zisei eu, după prânzul cu impresarul lui Hugo. Ochii cei mari ai lui Violet scăpărară. — Acela nu a fost un accident, zise ea, aplecându-se către mine, peste masă, abandonând în farfurie o grămăjoară de piept de pui pe care o luase cu furculița. Philip n-ar fi făcut niciodată o asemenea greșeală. Niciodată. Indiferent de cât de mult a băut cu Ronnie. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Mi-am întins rochia cambrată, din crep, cu spate de satin, ca și cum aș fi vrut să mă asigur că totul e în ordine. Hugo nu ajunsese prea departe în al nouălea cer ca să nu observe gestul. Arăți minunat, zise el, aplecându-se pentru a mă săruta pe creștet. Purta un costum alb de in și un tricou de un bej pal pe dedesubt; la încheietură avea o brățară groasă de argint, care semăna foarte mult cu lanțul meu de la gât. Aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de stâlpul scării spiralate și sorbea dintr-un pahar de vin, calmă ca întotdeauna; Ben stătea foarte aproape, aproape lipit de ea. Se sprijinea cu o mână de balustrada de lângă ea, prinzând-o la mijloc. Vorbea repede și cu înflăcărare, aplecându-se, astfel că ochelarii îi alunecau pe nas și trebuia să-i împingă la loc cu degetul din când în când. Mi-am amintit că Helen îmi spusese că lui Ben i-a căzut cu tronc Hazel și, trecând pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
starea lui: era complet luat. — Ți-a făcut treabă bună cu mobilele. —Exact. Nu mi-ar strica să mi-l împrumuți din când în când. Aranjăm noi ceva. Noi doi. Ne punem capetele la contribuție, spuse Bez, stâlcind cuvintele și aplecându-se către mine într-o poziție pe care un consilier pe probleme de hărțuire sexuală ar fi calificat-o ca o invadare nepotrivită a spațiului meu privat. Îndelungata mea experiență mă învățase cum să mă comport cu amicii mei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
lui. Nu voiam să se miște deloc; totuși, parcă se auzea cineva țipând, prin apropiere... Am tras mai tare de cureaua cu care îmi erau legate mâinile. S-a desprins și a picat pe pământ, cu un zgomot metalic înfundat. Aplecându-mă, l-am prins pe Hugo de brațe; încă erau încordate. Își clătină capul, cu mișcări încete, ca și cum și-ar fi scuturat apa din păr, la relenti. M-am aplecat și l-am sărutat pe buzele-i congestionate. — Hugo, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
și a picat pe pământ, cu un zgomot metalic înfundat. Aplecându-mă, l-am prins pe Hugo de brațe; încă erau încordate. Își clătină capul, cu mișcări încete, ca și cum și-ar fi scuturat apa din păr, la relenti. M-am aplecat și l-am sărutat pe buzele-i congestionate. — Hugo, e cineva care țipă în grădină. M-a lăsat jos. Abia dacă mă puteam ține pe picioare; șovăind, am luat-o jumătate de pas în spate, sprijinindu-mă de grilajul foișorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mi-a oferit cel mai frumos zâmbet pe care-l văzusem vreodată. —Modesty, zise el. Ești bine? De acum în acolo așa o să te strig, la modul serios. Ai o zgârietură pe obraz, sărăcuța de tine. Vino încoace. M-am aplecat și i-am pipăit ceafa. —Te doare? Ai leșinat vreun moment? — Da și nu. Am mijit ochii, uitându-mă cu atenție în ai lui. Pupilele arată bine, ceea ce înseamnă că probabil că n-ai nici o contuzie. Vezi cumva în ceață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]