7,623 matches
-
microscop acromatic, Ehrenberg a văzut organul detector de lumină al euglenei, și a dedus în mod greșit că ar avea un sistem nervos. Această caracteristică a dat numele genului, construit din rădăcina grecească „eu-” (bun, adevărat) și cuvântul „glēnē” (ochi, articulație). Totuși Ehrenberg nu a văzut flagelul euglenei. Primul care a scris despre asta a fost Félix Dujardin, care l-a adăugat la lista de caracteristici descriptive ale genului în 1841. Ulterior, clasa Flagellata (Cohn, 1853) a fost creată pentru a
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
anduranță, din practicarea vânătorii persistente a animalelor, activitatea de urmărire a acestora până când pradă devenea prea epuizată să mai fugă, cedând "miopatiei goanei"(Sears 2001), și că, caracteristicile umane, cum ar fi ligamentele nucale, glandele sudoripare abundente, tendonul lui Ahile, articulațiile mari ale genunchiului si mușchii fesieri mari, au fost modificări cauzate de acest tip de activitate (Bramble & Lieberman 2004, și colab.). Teoria mai întâi a propus utilizarea dovezilor fiziologice comparative și a obiceiurilor naturale ale animalelor atunci când aleargă, indicând probabilitatea
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
măsură, și elastice. Aceste proprietăți ale oaselor se datoresc compoziției chimice a țesutului osos și arhitecturii substanței osoase. Datorită acestora oasele rezistă la presiune, tracțiune și torsiune. Prin duritatea și rezistența lor, oasele contribuie la determinarea formei corpului, constituind împreună cu articulațiile, suportul părților moi: scheletul. Participă la formarea cavităților anatomice de protecție în care sunt adăpostite organele, de exemplu cutia craniană și canalul vertebral, care adăpostesc encefalul și măduva spinării, cutia toracică, bazinul osos. După raportul dintre dimensiune, există trei categorii
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
organele, de exemplu cutia craniană și canalul vertebral, care adăpostesc encefalul și măduva spinării, cutia toracică, bazinul osos. După raportul dintre dimensiune, există trei categorii de oase: lungi, late și scurte. Totalitatea oaselor din corp sunt legate între ele prin articulații, formează scheletul corpului. Forma, structura și modul de legatură a oaselor pentru a forma scheletul corpului uman reprezintă expresia adaptării la condițiile stațiunii și locomoției bipede. Prin trecerea omului la stațiunea bipedă, capul devine polul superior al corpului sau polul
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
și fixat de baza craniului și dintr-un os mobil, mandibula. În total la formarea viscerocraniului participă 14 oase, dintre care 6 sunt perechi și neperechi: vomerul și mandibula. Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală, coaste, stern, bazin și articulațiile dintre ele. Coloana vertebrală este segmentul axial al scheletului trunchiului, este alcatuită la om din 33 - 34 de vertebre. Vertebrele sunt dispuse metameric, una deasupra alteia și sunt împărțite după regiunile cărora le aparțin în: vertebre cervicale, toracale, lombare, sacrale
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
costale. Sternul este un os lat, situat pe linia mediană anterioară a toracelui. El este alcătuit din trei părți: manubriul sterna, corpul sternului și apendicele xifoid. Coastele constituie 12 perechi de arcuri osoase întinse între coloana vertebrală și stern. Datorită articulației membrelor superioare cu toracele, ele se mai numesc și membre toracice, denumirea folosită mai mult în anatomia comparată. Scheletul membrelor superioare este alcătuit din oasele centurii scapulare și oasele extremității libere a membrelor superioare. Oasele centurii scapulare sunt clavicula și
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
este o afecțiune cronică, degenerativă a șoldului. Numită și artroza coxo-femurală sau artroza șoldului, reprezintă localizarea reumatismului cronic degenerativ la nivelul șoldului. În timpul mersului sunt momente de sprijin unipodal în care presiunea este de patru ori mai mare pe o articulație coxo-femurală, decât în fazele stațiunii bipodale, fapt ce favorizează apariția coxartrozei. În general coxartroza apare datorită unor anomalii congenitale cum ar fi: subluxațiile, displazii congenitale, coxa-plana, dar și datorită unor traumatisme (fracturi de col femural, luxația traumatică a șoldului) și
Coxartroză () [Corola-website/Science/321770_a_323099]
-
a durerii. Ca să evite durerea când pășește pe un picior, scurtează faza de sprijin. În coxartroză durerile nu sunt violente, dar persistă, agravându-se la mers și ameliorându-se în repaus. Pe lângă durerea produsă în timpul mișcării, alt simptom este țepenirea articulației în repaus, cu revenirea la normal după primele mișcări. După limitarea mișcărilor care este din ce în ce mai supărătoare, în formele evoluate apare șchiopătatul și durerile persistă la repaus și noaptea. Nu se va sta pe scaun mult timp, nu se va merge
Coxartroză () [Corola-website/Science/321770_a_323099]
-
Se vor evita mișcările bruște, iar manevrele trebuie să fie blânde, pentru a evita apariția sau accentuarea durerii. Tratarea prin înot a coxartrozei în faza incipientă este eficientă. Pe lângă acțiunea analgetică a apei, se obține și o scădere a suprasarcinii articulației, forța ascensională a apei va realiza decompresie articulară, contribuind la întreținerea și creșterea capacității de funcționare a șoldului bolnav. Programul de recuperare se bazează pe următoarele procedee: posturările: preventive pentru SI (stadiu inițial); corectoare pentru SE (stadiu evoluat); inutile pentru
Coxartroză () [Corola-website/Science/321770_a_323099]
-
SI (stadiu inițial); corectoare pentru SE (stadiu evoluat); inutile pentru SF (stadiu final). În SI și SE se pot practica tracțiuni intermitente care au efect decontracturant, refac alinierea și cresc mobilitatea. Tonifierea musculaturii: vizează mușchii abductori, rotatori și extensori ai articulației coxo-femurală; utilă în SI și SE. Relaxarea-decontractuarea: pentru adductorii șoldului în SE și SF, iar pentru flexori în SI și SE. Mobilizările articulare: pentru a menține amplitudinile în SI sau a le ameliora în SE și SF. Se va pune
Coxartroză () [Corola-website/Science/321770_a_323099]
-
fost inventat în anul 1867 de francezul Triger. <br/br>De utilizarea chesonului cu aer comprimat este legat termenul de „bend”, „grecian bends” sau „bends” care a fost introdus în anul 1894 de Smith pentru a defini durerile de la nivelul articulațiilor care dădeau o atitudine curbată muncitorilor chesonieri, care la aceea vreme erau în majoritate greci. Chesoanele cu aer sunt prevăzute la interior cu instalații de iluminat și sistem de comunicații radio, pecum și manometre pentru controlul presiunii și adâncimii. Ventilația
Cheson pentru fundații () [Corola-website/Science/317459_a_318788]
-
redusă și oasele se fragilizează. De aceea, în cazul unei activități prelungite la calculator se impun pauze cu mișcare fizică la fiecare oră de lucru. Ortopezii ne atenționează că folosirea intensă a tastaturii calculatorului poate duce la boli serioase ale articulațiilor sau încheieturilor , ba chiar și la afecțiuni de stomac și obezitate . O problemă neurologica ce apare datorită utilizării îndelungate a calculatorului e declanșarea crizelor de epilepsie care poate apărea pe terenuri fragilizate. Epilepsia fotosensibila este totuși o problemă neurologica destul de
Patologia de calculator () [Corola-website/Science/321805_a_323134]
-
regiunea gâtului sau a porțiunii cervicale a coloanei vertebrale. Cervicalgiile pot avea o etiologie variată. Una din cauze poate fi un traumatism, provocat de o lovitură sau căzătură, dar cauza principală o reprezintă activitățile care solicită timp îndelungat musculatura, tendoanele, articulațiile și ligamentele de la nivelul gâtului, și anume: Tratamentul în cervicalgie se bazează, pe kinetoterapie, fizioterapie și masaj. Coloana cervicală (CC) este segmentul cel mai mobil al coloanei vertebrale. Comportă mișcări precum flexie, extensie, rotație și latero-flexie, dar și glisări anteroposterioare
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
C1 (atlasul) suportă craniul prin intermediul celor 2 condili occipitali ai craniului ce se articulează cu cele 2 suprafețe articulare concave de pe partea superioară a celor 2 mase laterale. C1 nu are corp vertebral ci 2 arcuri osoase, anterior și posterior. Articulația C1-C2 este sediul principal al mișcărilor de rotație. Ea împiedică subluxarea anterioară a C1 pe C2 în timpul flexiei coloanei. C3, C4, C5, C6 și C7 au corp vertebral și arc posterior. Corpurile lor vertebrale sunt separate de discuri vertebrale. Pe
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
mai mobilă. Cel mai implicat este discul C5-C6. Pot fi afectate și discurile vecine. Discul C5-C6 are înălțime redusă. Platourile adiacente sunt osteoscleroase. Se formează osteofite anterioare, laterale și posterioare. Ultimele pot îngusta canalul rahidian. Sunt afectate de AC și articulațiile intervertebrale. Acestea proemină anterior și lateral, îngustând găurile de conjugare. Constrâgerile asupra coloanei cervicale sunt accentuate de rectitudinea sau chiar de hiperlordoza acesteia. "Simptome:" - durerea cervicală: de la cervicalgii cronice pâna la durere acută. Cervicalgiile cronice se manifestă ca un fond
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
trebuie repartizate regulat pe timpul zilei. Aceste artroze sunt descrise relativ rar în literatura de specialitate. Aceste artroze sunt: Cel mai adesea, artroza este unilaterală sau predominant pe o parte. Nu există vreo explicație a acestei particularități, deoarece în timpul mișcărilor gâtului articulațiile dreapta și stânga se mișcă simultan. Diagnostic clinic Nu există niciodată semne de compresie medulară. Diagnostic radiologic Radiografia AP centrată pe C1-C2 cu gura deschisă: este cea mai valoroasă radiografie pentru că permite punerea diagnosticului. Evidențiază pensarea articulară și osteocondensarea, eventual
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
simultan. Diagnostic clinic Nu există niciodată semne de compresie medulară. Diagnostic radiologic Radiografia AP centrată pe C1-C2 cu gura deschisă: este cea mai valoroasă radiografie pentru că permite punerea diagnosticului. Evidențiază pensarea articulară și osteocondensarea, eventual și prezența osteofitelor la nivelul articulației artrozice. Masa laterală a atlasului poate fi distrusă sever, antrenând în acest caz o netă deviere a poziției gâtului, uneori ireductibilă. Pot fi vizibile aspecte de subluxație laterală și rotatorie C1-C2 cu excentrarea apofizei odontoide. Această localizare artrozică se asociază
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
frecvent unei artroze rahidiene marcate sau unei artroze periferice. Tratament Este dificil și puțin eficace. Durerea intensă și de durată (luni) poate necesita utilizarea antalgicelor majore. Infiltrarea locala cu preparate cortizonice nu este totdeauna eficace. Tratamentul chirurgical constă în regularizarea articulației. Este dificil și puțin eficace. Artrodeza este la fel de dificilă și de puțin eficace. Artroza cervicală are repercuriuni pe axul radiculomedular generând mielopatia cervicartrozică (MC). Frecvent MC este favorizată de strâmtorarea congenitală a canalului rahidian. De cele mai multe ori, maduva este comprimată
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
distanță mai mare de 3 mm între marginea posterioară a arcului anterior al atlasului și marginea anterioară a apofizei odontoide. Subluxarea anterioară a atlasului față de axis este posibilă datorită rupturii sau distensiei ligamentelor transverse și cruciform în urma inflamației cronice a articulației atlantoaxoidiene. Subluxația determină îngustarea parții retroodontoidiene a canalului rahidian și amenințarea nevraxului la joncțiunea bulbo-medulară. Clinic, atingerea acestei articulații poate rămâne complet asimptomatică, evoluând latent sau se poate manifesta prin durere cervicală mare, înaltă și posterioară, în ritm inflamator. Complicațiile
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
odontoide. Subluxarea anterioară a atlasului față de axis este posibilă datorită rupturii sau distensiei ligamentelor transverse și cruciform în urma inflamației cronice a articulației atlantoaxoidiene. Subluxația determină îngustarea parții retroodontoidiene a canalului rahidian și amenințarea nevraxului la joncțiunea bulbo-medulară. Clinic, atingerea acestei articulații poate rămâne complet asimptomatică, evoluând latent sau se poate manifesta prin durere cervicală mare, înaltă și posterioară, în ritm inflamator. Complicațiile neurologice sunt destul de rare și constau în prezenta semnului lui Lhermitte sau a semnelor neurologice la nivelul membrelor superioare
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
mult de 4,5 mm față de linia MacGregor. Frecvent se asociază și o subluxare anterioară. Acest al doilea tip de leziune cervicală din cadrul PR este mai rară: afectează doar 10% din cazurile de PR. Această leziune este dată de distrugerea articulației atlantoaxoidiene și de distrugerea articulațiilor occipito-atlantoidiene. Are risc vital prin compresiunea bulbară pe care o poate da. 3) subluxarea atlantoaxoidiană posterioară: este rară. Interesează doar 6% din leziunile cervicale din PR. Ele constau în deplasarea atlasului înapoi față de craniu și
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
față de linia MacGregor. Frecvent se asociază și o subluxare anterioară. Acest al doilea tip de leziune cervicală din cadrul PR este mai rară: afectează doar 10% din cazurile de PR. Această leziune este dată de distrugerea articulației atlantoaxoidiene și de distrugerea articulațiilor occipito-atlantoidiene. Are risc vital prin compresiunea bulbară pe care o poate da. 3) subluxarea atlantoaxoidiană posterioară: este rară. Interesează doar 6% din leziunile cervicale din PR. Ele constau în deplasarea atlasului înapoi față de craniu și față de axis. Sunt rezultatul unor
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
în flexie-extensie. Aceste zone ale coloanei cervicale sunt afectate la 15% din cazuri. Afectarea coloanei cervicale în cadrul PR se poate manifesta și sub forma spondilodiscitei reumatismale, cu o frecvență ce variază după autor între 2-40%. Leziunea reumatismală inițială interesează sinoviala articulației uncovertebrale și se întinde apoi la discurile și platourile vertebrale adiacente. Aceste leziuni interesează în special etajele C2-C3 și C3-C4. În unele cazuri, evoluția este spre blocuri vertebrale (dobândite). În spondilita anchilozantă, coloana cervicală este afectată mai ales în părțile
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
medicină (apiterapie sau apitoxoterapie) ca tratament complementar sau alternativ în durerile reumatice sau altor afecțiuni articulare datorită efectului antiinfecțios al peptinei 401 ce intră în compoziția sa și al melitinei care acționează asupra sistemului imunitar corectând atacuri ale anticorpilor asupra articulației și mielinei. După ce ajunge în organism, veninul de albine stimulează hipofiza să secrete ACTH, care la rândul lui stimulează cortexul glandelor suprarenale să secrete cortizol. Prin urmare, veninul de albine stimulează secreția internă de cortizol. De asemenea, veninul este și
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
Guta (numită și podagră atunci când afectează degetul mare de la picior) este o boală definită de obicei prin atacuri repetate de artrită inflamatorie acută — o încheietură umflată, roșie, moale și febrilă. Articulația dintre metatarsiene și falange de la baza degetului mare este cel mai des afectată (în aproximativ 50% din cazuri). Totuși, guta se poate prezenta și ca depozite de urați, calculi renali sau nefropatie urică. Este produsă de nivelurile ridicate de acid
Gută () [Corola-website/Science/321436_a_322765]