8,151 matches
-
a spus Meryt, luând mâinile femeii într-ale ei. Dar nu pot s-o las aici pe Den-ne. Ea e acum fiica mea și fără mine e singură pe lume. De fapt, ea e moașa maestră, iar eu sunt asistenta ei. Ea e cea pe care o cheamă femeile de viță regală din Teba când le vine ceasul. Nu pot să-ți cer să o iei și pe ea. Și totuși, dacă ai vrea să-i oferi și ei găzduire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un ușor atac. Fără simptome grave. Îngrijire perfectă. I-am scris lui Peg ieri“. Dar În aceeași seară urmă al doilea atac. Des Voeux Îl chemă În ajutor pe sir James Mackenzie care, cu un aer grav, recomandă angajarea unor asistente medicale de profesie. Doamna William James, văduva fratelui mai mare al lui Henry, mama lui Peg și a lui Harry, trimise o telegramă prin care Își anunța sosirea cu primul vapor disponibil. — Nu e nevoie, nu e nevoie, spuse Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nu e nevoie, nu e nevoie, spuse Henry clătinând din cap, cu gândul la submarinele germane care patrulau Atlanticul - oroarea Lusitaniei era Încă proaspătă În amintire -, dar nu Încercă să o Împiedice. Între timp, secretara preluă comanda În casă, angajând asistente, dând ordine servitorilor, răspunzând Întrebărilor puse de prietenii Îngrijorați, compunând buletine informative, interzicând vizite și chiar descurajând apelurile telefonice, pentru că zgomotul soneriei tulbura odihna pacientului. Theodora Bosanquet, de la Cheltenham Ladies’ College și University College din Londra, era perfect capabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar Își ascunde sentimentele rănite. Continuă să vină zilnic În vizită, interesându-se de sănătatea lui HJ și intrând să Îl vadă dacă se poate, urmărind În toate aceste ocazii semnele tensiunii crescânde din casă. Dna James le irită pe asistente amestecându-se În Îngrijirea acordată pacientului și Îi lipsește lejeritatea În relațiile cu servitorii englezi. Între timp, starea lui HJ continuă să se Înrăutățească, atât din punct de vedere mental, cât și fizic. Din nou se crede la Cork, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cadă la loc pe pernă cu o expresie de teamă profundă pe chipiar ea Înțelege că acum se Închipuie Într-un teatru. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, Theodora sosește În vizită pe când dna James se odihnește și nu este nici o asistentă de serviciu, și profită pentru a-l vedea pe pacient. Acesta doarme, răstignit inconfortabil printre perne, pernuțe și așternuturi mototolite, cu capul căzut Într-o parte ca o marionetă abandonată, cu picioarele goale ițindu-i-se de sub pătură. Chipul nebărbierit Îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acolo, pe jumătate purtându-l pe sus, pe jumătate târându-l cu brațele atârnate pe după umerii lor, se cere mereu mutat de pe un scaun pe altul. E greu și aproape inert. Venită În vizită pe seară, Theodora o găsește pe asistentă făcând o criză de nervi pe culoar, pe Noakes și pe Kidd vlăguiți În bucătărie și pe dna James singură Într-un colț al salonului, cu semnele panicii În priviri. Doamna James se plânge că i-a cerut doctorului Des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i din când În când zeamă de orz cu lămâie sau dându-i să mănânce supă dintr-un castron. — Ca o soră de la spital, Îi raportează Minnie lui Joan Anderson. Ba chiar se poartă mai blând cu domnu’ James decât asistentele de meserie, dacă e să mă Întrebi pe mine. Lui Minnie i-a plăcut Întotdeauna Burgess, Încă de când a fost angajată la Lamb House, În 1905, doar că atunci relația dintre ei era alta. Ea avea douăzeci și trei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fereastră, pe chei)? Sau pentru că, asemenea bărbatului din povestirea domnului James, nici măcar nu a observat că Îl iubește? Seara târziu, În ajunul Anului Nou, dna James Îi convoacă pe servitori În salon. Îi cere lui Burgess să se asigure că asistenta este la datorie În dormitorul mare și că ușa salonului este bine Închisă. Apoi le spune că a fost informată pe căi neoficiale, cu câteva zile În urmă, că dl James urmează să primească Ordinul de Merit, pe lista distincțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vorbit niciodată atât de mult despre experiențele din război. Minnie e dornică să mai asculte, dar Burgess schimbă subiectul. Este aproape miezul nopții și, la propunerea lui, se strecoară toți până În salon (dna James s-a dus la culcare și asistenta moțăie alături de pacient, În dormitorul mare), aprind luminile și deschid ferestrele cu ghilotină ca să audă ceasurile bătând ora douăsprezece. Lămpile cu gaz de pe cheiul din Chelsea ard stins În urma restricțiilor impuse sistemului de iluminat public și vasele care se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În Încăpere este atât de Întuneric, Încât Gosse este aproape nevoit să Își găsească drumul pe pipăite până lângă pat. Scriitorul stă Întins pe spate, respirând greu, cu ochii Închiși. — Doarme? Îi șoptește Gosse lui Minnie. Astăzi nu este nici o asistentă de serviciu. — E posibil, domnule. Uneori e greu de spus. Gosse se apleacă deasupra siluetei culcate. — Henry, sunt Edward, mă auzi? spune el pe un ton pe care Încearcă să Îl facă și blând, și penetrant. Am vești minunate. Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Aceasta ceruse să fie incinerată, opțiune neconvențională, tipică pentru ea, care necesita o călătorie cu trenul până la crematoriul din Woking, una care Însă păru potrivită cu numărul mic al celor care o Însoțeau - doar el, Katharine și Annie Richards, devotata asistentă medicală -, iar experiența aproape că Îl converti la această metodă funerară. Totul era simplu, decent și demn. Ziua era rece, cu lapoviță, și se bucură să poată duce cenușa Înapoi cu el la Londra, in vederea trecerii finale spre mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fie sigilat de consulul american, În așteptarea rudelor, și Își exprimase dorința de a fi Înmormântată În cimitirul protestant de la Roma, pentru că detesta cimitirul trist, insular, de la Veneția. Aparent, exagerase mult gravitatea bolii, sau cel puțin așa consideraseră doctorul și asistenta ei personală, căzând pradă unui obicei pe care ei Îl considerau morbid, acela de a zăbovi prea mult asupra ideii de moarte. Desigur, exista și o altă explicație pentru comportamentul ei, a cărei contemplare Îi crea lui Henry un disconfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doctorul pe-aici, zice Joan Anderson. Poate i-a spus el ceva. — Nu cred, o contrazice Burgess. Domnu’ James era la fel ca de obicei azi. Da’ nu cred c-o mai duce mult, zice Joan. Le-am auzit pe asistente vorbind. — Vorbind despre ce? Întreabă Minnie. — Despre asta. Și-apoi... ce-o să se Întâmple cu noi? În sfârșit, subiectul, Întrebarea care Îi chinuie pe toți de săptămâni Întregi a ieșit la lumină, pusă pe tapet, pentru dezbateri. — Tu o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de gâtul lui și Îl sărută. — Hei, mai ușor! o ponderează el. Minnie se așază brusc pe cel mai apropiat scaun și izbucnește În lacrimi. Joan Anderson Îl Îmbrățișează pe Burgess. — Trebuie să-i spun și bătrânului filfizon, zice Burgess. Asistenta de noapte se pregătește să iasă din tură, iar cea de zi nu a sosit Încă. Burgess Îi spune celei dintâi să plece și se așază lângă pat. Draperiile au fost trase și, din cerul acoperit, intră pieziș, prin fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
au fost trase și, din cerul acoperit, intră pieziș, prin fereastra care dă spre nord, o lumină rece și cenușie. Scriitorul stă Întins pe spate, cu ochii Închiși, respirând regulat, cu pătura și cearșaful trase ordonat până sub bărbie de asistentă. Pare să doarmă, dar cine poate ști? — Domnu’ James, rostește Burgess, mi-a venit ordinul de demobilizare. Scriitorul deschide ochii, privește În sus la Burgess și zâmbește stins. — Burgess, murmură el. — Mi-a venit ordinul de demobilizare, repetă acesta, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
batalionul a pierdut două sute de oameni, uciși, dispăruți sau răniți. Și ce-am câștigat? Praful de pe tobă. Nici un metru de pământ, până la urmă. Cum a zis căpitanul Courthope, o nenorocire. Se aude o bătaie discretă În ușă. — Trebuie să fie asistenta de zi, spuse Burgess. Vă mulțumesc că m-ați ascultat, domnule. Sper că nu v-am supărat, dar aveam nevoie să-mi iau o piatră de pe inimă. — Mulțumesc, Burgess, murmură scriitorul, fără să deschidă ochii. — Carevasăzică, ce vrei să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cuvinte ale lui Henry către Alice, Înainte de a Își pierde cunoștința, sunt: Stai cu mine. — Bineînțeles, Henry, spune ea și rămâne alături ceasuri Întregi, până când oboseala o obligă să se retragă. Ceilalți fac cu rândul la căpătâiul lui, dând liber asistentelor În ziua aceea și următoarea. Burgess, În special, petrece ceasuri Îndelungate lângă pat, urmărindu-i respirația, Încordându-și auzul pentru a prinde cuvintele neinteligibile pe care le murmură când și când. Pe 27, asistenta o cheamă pe dna James, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rândul la căpătâiul lui, dând liber asistentelor În ziua aceea și următoarea. Burgess, În special, petrece ceasuri Îndelungate lângă pat, urmărindu-i respirația, Încordându-și auzul pentru a prinde cuvintele neinteligibile pe care le murmură când și când. Pe 27, asistenta o cheamă pe dna James, căci ritmul repirației pacientului a devenit neregulat, dar criza trece. Pe 28, nu mai poate mânca. La patru după-amiaza, În timp ce afară se lasă Întunericul, Începe să respire scurt și sacadat. Doctorul Des Voeux, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din naștere e imprimat pe pectoralul stâng. Două brațe răsucite la ancoră și unul drept. - Identic cu Robin. (Mai târziu, roșindu-se brusc și, explicându- se, oarecum în contradicție cu atitudinea generală a Patriciei:) N-am făcut-o niciodată pe asistenta medicală cu șezutul lui Robin. El mi-a mărturisit-o. Pinky reuși în această clipă ceea ce, de-o bună bucată de seară, se chinuise să facă. Să se lase pe spate. Apoi se albi. Se reapropie de masă. Apoi, gustând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se crăpa de dimineață, Așezământul psihiatric își scutura zgaibaracele, duhurile negre se reîntorceau aici să-și joace bărbunca, deasupra creierelor abolite de cunoștință ale internaților, peisajul clinic se reînsuflețea. Apărea supraveghetorul șef și cordaciul Mandravela, cu haita de malaci și asistente după el. Intra, lua la rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și rezervelor, răsucea comutatoarele și striga deșteptarea. Extrăgea pacienții de sub baricadele lor onirice și fecale. Decupla sondele gastrice, intravezicale. Înaripa asistentele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asistente după el. Intra, lua la rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și rezervelor, răsucea comutatoarele și striga deșteptarea. Extrăgea pacienții de sub baricadele lor onirice și fecale. Decupla sondele gastrice, intravezicale. Înaripa asistentele la desferecarea din chingi, din cătușe, la coborârea apărătorilor laterale. Îngrozea pe orișicine cu un cât de mic ajutor: - Bună dimineața, oligofrenilor! Ați visat frumos, maniac- depresivilor?! Primăvara peste voi, schizofreni catatonici!... Haideți, hoiturile sus, paratim-zoofobilor!... Fiindcă ați fost cuminți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pervers, dar cu ambele palme bandajate, îi pasă palmat Regelui o rețetă împăturită, laolaltă cu sfatul de-a o lectura diseară, în pat. Regele avea pat. Însemnărica a citit-o. Pe la unșpe noaptea, când malacii, drăgostindu-le, le transportau pe asistente pe tărâmuri fără stres și fără tamponaje excretorii, Suveranul se lăsă pe burlanele lui și, prin gurile de aerisire ale Corpului Central, la un pas de Sinistrat, fentîndu-i-l pe cardiofob (care căzuse, de un timp, într-o transă de tanatofobie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca șarpele pe sub primul șir de paturi, aproape în același ritm cu Fisente, care avansa pe culoarul din mijloc, cu seringile lui sub braț, cu dreapta prefăcîndu-se că scutură un termometru. Raicopol privi cu stupoare metoda brutală prin care delicioasa asistentă se strădui, în mai multe rânduri, să ia temperatura maiorului de miliție ațipit într-un pat paralel. Ce rost avea - se întrebă alergând, ca prin vis, Anghel Raicopol, între noii săi pasageri. Descotorosit fiind de cătușă. Încălecând garduri. Și întinzîndu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe treabă înainte ca testiculele să i se micșoreze până la dimensiunile unor gămălii de ace. —Ai spus că ești în pauza de masă. Cu ce te ocupi? a întrebat-o el leneș, ridicând ochii la trapa din tavanul ascensorului. — Sunt asistenta personală a unui director, a spus Alison, fiind rândul ei să se uite la ceas. Și am întârziat foarte mult. — Da? A cărui director? —Jack Phelps. De la Impacta. Îl știu bine. Bărbatul s-a aplecat și a cules un puf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ei să se uite la ceas. Și am întârziat foarte mult. — Da? A cărui director? —Jack Phelps. De la Impacta. Îl știu bine. Bărbatul s-a aplecat și a cules un puf de pe reverul lui Alison. —Și eu îmi caut o asistentă. Ai fi interesată? Alison nu era deloc interesată. Nu în legătură cu postul propus. Jack Phelps era un șef foarte drăguț, iar Alison era și plătită, și tratată bine. În schimb, era interesată de bărbatul ăsta, despre care, în urmă cu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]