8,505 matches
-
ca dimineața", pentru ca mai apoi schimbarea de ton să fie evidentă, ca și dezarticularea imaginarului poetic prin ștergerea granițelor dintre real și ireal: [sufletul] "stătea picior peste picior și fuma o țigară/ scuturând scrumul blazat de atâta monotonie/ ultimele roșcove atârnau ca niște limbi de dulăi/ plictisiți c-au fost prost imprimați pe vreo litografie." (Noi doi, Constant Tonegaru). În consecință, discutăm despre generații literare diferite, dar care împart aceeași revoltă împotriva convențiilor, a clișeelor de exprimare sau de gândire. Rezultatul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și nu cedează în fața eventualelor dificultăți, - aceștia preferați de mine, la care mă gîndesc ori de cîte ori iau pixul în mînă. Asta nu înseamnă, iarăși, că așa va fi: am spus „teoretic”, adică ideal!... „Adesea de numele bine ales atîrnă reputația unui om”. Constatarea mi se pare adevărată. Cel ce a făcut-o se referea (cu admirație prefăcută, pregătind un atac critic) la Delavrancea: „în alegerea numelui său d. Delavrancea e comparabil cu pneul Michelin «qui boit l’obstacle», care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacăului/ Vîjîie vîntul/ Și-ntunecă lumea/ Un cer ca pămîntul/ Și codru pe codru/ Se umple de clocot,/ Iar toamna în hohot/ Le cîntă prohodul...” Următoarele versuri redau exaltarea și spaima în fața marii amenințări: „Și parcă mă cheamă,/ De crengi atîrnînd,/ Avesalomi gemînd/ Cu plete ncîlcite.../ De spaimă mă prind/ Priviri rătăcite,/ Și mintea de zgomot,/ Nimic nu-nțelege...” Chemarea furtunii este o chemare a pămîntului, a morții, iar poezia, în ansamblul ei, lucru clar exprimat spre final, e un „Mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vești, tulburat, regele se caină neputincios: „O, fiul meu Avesalom, Avesalom, fiul meu! Mai bine muream eu în locul tău! Avesalom, Avesalom, fiul meu!”7) Din toate aceste scene sfîșietoare, lui Bacovia i-a rămas vie în minte cea cu Avesalom atîrnînd de crengile copacilor. în versetele biblice care o descriu nu-i notat nici un gest, nici o vorbă de-a acestuia. Avesalom e înfățișat ca o țintă mută; nu se zbate, nu strigă. Bacovia și l imaginează „gemînd”8), nu singur, ci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Strigătul e inutil, trezirea - imposibilă. Moartea înseamnă necomunicare, tăcere definitivă, absolută. Implacabilă, constatarea e făcută lucid, fără lacrimi, tern: „Stam singur lîngă mort...și era frig...” Versul final sugerează înfrîngerea - deopotrivă, a celui defunct și a celui viu: „Și-i atîrnau aripile de plumb”. A neputință și deznădejde, ca și brațele celui care-l privește. Descrierea se transformă în viziune. Dincolo de aceasta nu mai e nevoie de cuvinte. Elanuri religioase A fost Bacovia religios? Cînd îi refaci biografia și-ți amintești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-a întîmplat mie azi, mergînd pe Calea Mărășești, principala arteră a orașului. O blondă emaciată, scheletică, tunsă scurt, purta pe piept, ca pe un scalp, propriul păr, făcîndu-și loc printre oameni cu o nuielușă și bolborosind vorbe ciudate. „Scalpul” atîrna ca o eșarfă, însă mie mi s-a părut un steag căzut, semnul unei înfrîngeri dureroase, ireversibile. Dincolo de figură, ceea ce ne impresionează la astfel de oameni, chiar dacă n-o știm, e „povestea” lor. O enigmă, a cărei dezlegare doar o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scoate revista plurilingvă ,,Mele”, pe care o trimitea și „Ateneului” , a vorbit despre Bacovia. A povestit că l-a văzut o dată în holul Societății Scriitorilor Romîni și altă dată la Căminul Scriitorilor de la Bușteni. Bacovia stătea tăcut, cu un braț atîrnînd în gol pe lîngă fotoliu. „Liniște, nu-l tulburați!’’, părea a spune Agatha, gardianca lui, care îl însoțea pretutindeni. Bacovia era incomunicabil, absent, chiar și cînd era de față. Poemul „Stanță la Bacovia” conține un singur element geografic: „Și glasuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dar fiindcă n-a ținut un jurnal, ca autorul Florilor Răului, nu putem aproxima decît în mare numărul ratărilor sale. Bacovia debutează ca un tînăr îmbătrînit interior. Să spun, împreună cu un autor de la începutul secolului XX, în loc de explicație, că „totul atîrnă de la vîrsta inimii”? A lui e, de la început, în plină toamnă. De ce? Motivul invocat: absența iubitei, despre care nu știm dacă l-a părăsit, a plecat în altă parte, a murit. Un răspuns ar putea fi chiar „Plumb”, în care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dacă nu chiar suspect de asemănător ca unul din Ernest Hemingay, scris de acesta un deceniu mai târziu, Davis descrie zidurile albe care înconjurau grădina: "Lângă cel care se întindea în partea de sud fuseseră plantați peri, ale căror crengi atârnau în afară, peste zid, asemeni unor brațe de candelabru" (With the Allies, 89). (În "Italy, 1927" care a fost publicat în New Republic, Hemingay scrie: "Sprijinți de zidurile casei creșteau peri, crengile lor atârnau peste ziduri asemeni cu brațele unui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fuseseră plantați peri, ale căror crengi atârnau în afară, peste zid, asemeni unor brațe de candelabru" (With the Allies, 89). (În "Italy, 1927" care a fost publicat în New Republic, Hemingay scrie: "Sprijinți de zidurile casei creșteau peri, crengile lor atârnau peste ziduri asemeni cu brațele unui candelabru" 350). Și astfel, după ce i-a plasat pe cititori într-o zonă familiară, David încearcă să îi mute de la cursul obișnuit al vieții spre lucruri stranii și imprevizibile: "Era ca o scenă dintr-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
naturii. Numite În diverse feluri „sere ale adîncurilor”, „continentele subterane”, „grădini geologice subterane”, „muzee subterane”, „labirinturi subterane”, „laboratoare subterane” etc. ele copleșesc prin frumusețe și măreție. Adevărate paradisuri ale frumuseții, neasemuitele flori de piatră, ori imense săli În tavanele cărora atîrnă maiestoase policandre cu sute și mii de brațe, ce au fost realizate În sute de mii de ani - Îi cuprind pe turiști Într-o vrajă din care cu greu se pot desprinde. Aici, poate mai mult decît În alte medii
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
parte de o identitate mitificata (ca imagine) și o modernitate desconsideratoare (că realitate). Pentru Baudelaire, femeia este un subiect reprezentativ al modernității, care conține această contradicție: "un fel de idol, poate stupid, dar orbitor și plin de vraja, care ține atârnate de privirile sale destine și voințe" [1971, p. 211]. Femeia modernă devine unul dintre locurile privilegiate ale corespondentei mitologice dintre lumea tehnică modernă și lumea arhaica a simbolului [v. Bugi-Glucksmann, p.407]. Celebrarea forței sale suverane, în cuvinte și în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
euro pentru calomnie, iar executorul judecătoresc va trebui, finalmente, să-l arunce în stradă pe ipochimen din sediul partidului său de buzunar, dacă băieții de teapa lui Hayssam mai sar încă o dată să-l ajute. Pentru că următoarea fantoșă care va atârna spânzurată la balcon, ca un semn că molima e pe cale de dispariție, mă tem că va fi chiar el. Și nici nu va mai face audiență, din păcate. Sau din fericire! 10 decembrie 2010 Exact în momentele în care scriu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
zugrăvească foarte fidel epoca respectivă. Dacă ar fi să găsim totuși un punct slab al romanului, Luminița Marcu spune că acesta ar consta în faptul că "transformarea personajului e prea definitivă și prea extremă, iar balastul narativ al "iluminării" eroului atârnă destul de greu"772. Atmosfera romanului este asemănată cu cea din romanul lui Vintilă Horia, Dumnezeu s-a născut în exil, și anume "aceeași diseminare nevăzută, dar extrem de eficientă - și cumva artificială - a creștinismului timpuriu în civilizația romană"773. Părerea autoarei
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Lectura și scrisul în carnete, încercatul mereu, mereu, mereu a unui început de „roman libertin“. Ibricul de jumătate de kilogram, plin cu cafea fiartă în pripă pe-un ochi holbat zădarnic de aragazul străvechi, nu-ți mai descleie mințile, sufletul atârnă greoi ca o bucată de carne în cârligul ascuțit al măcelarului, trupul zace descompus în bucăți de durere fizică, zglobii sunt numai frații lui Greogor Samsa, clătorind, inoportuni și indecenți, printre vrafurile de volume, gândaci îndrăznind să străbată până și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
nu mai fumează? Fumătorii fumează și o frânghie veche decât să nu fumeze deloc! Plăcerea n-are nimic de-a face cu asta. Îmi place homarul, dar n-am mers niciodată până acolo încât să-mi trebuiască douăzeci de homari atârnați la gât. În viață ne plac o mulțime de lucruri cât timp le facem, dar dacă nu le facem nu avem senzația că suntem privați de ceva. Unii caută motive psihologice adânci, de genul „sindrom freudian", „copilul care suge la
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
buburuze mici de lemn. Fiindcă de fapt n-am găsit decât 12 de lipit, a 13-a a fost o buburuză proptită pe-o clamă de prins rufele, dar micămică. Am zis că parc-aș fi eu și m-am atârnat voioasă de vârful frunzei, la capăt de tot, fără să ies din șir. Dacă o să vă uitați pe internet o să vedeți (foto Noemi Dumitrescuă că în frunte e o buburuză mare, a 14-a. Cu ea însă e altă poveste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
aspectul ludic, păstrarea unei puternice legături cu religia. Un vestigiu în acest sens este și sintagma senbazuru origami (o mie de cocori de hârtie). În vechime se credea că, cine reușește să confecționeze singur 1000 de cocori și să-i atârne de o sfoară într-un sanctuar, acela va avea parte de o răsplată din partea divinității. Și astăzi, mai cu seamă fetele împăturesc și leagă cocorii în preajma monumentului din Parcul Păcii, ridicat după explozia bombelor atomice deasupra Japoniei. De asemenea, senbazuru
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
e bolgie și ordură, atrăgând după sine greață și oroare. Infernul, e clar, sunt ceilalți, pungi mizere care dau pe dinafară: „noaptea începe simfonia apei în țevi/ și în veceurile gâlgâitoare“. Peisajul se umple, neecologic, de pet-uri, iar transcendența atârnă greu spre pământ: „corzile salcâmilor/ oprind din cădere burta umflată de sus“. Rar de tot, simboluri numai accidental neconvenționale vizitează mizeria de jos: „zarzărul cocoșat sub delicatele ciufuri“, „porumbița temătoare din câmpii“, vișina găsită „pe podul de lemn de peste Bahlui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
și amfitrionul. Biroul poetului era amenajat în camera de la stradă, pereții îi erau aproape în întregime acoperiți cu cărți, puțin loc mai era destinat mobilei - o masă, o etajeră, câteva scaune...Pe pereții înalți ai camerei poetul - sau poate Doamna - atârnase tot felul de icoane, unele pictate pe lemn, altele pe sticlă. Sfinții din ele alcătuiau o lume puțin primitivă, reală sau fantastică, privindu-i parcă exprimau gândurile autorilor lor. Oameni stângaci în mânuirea uneltelor și naivi în redarea personagiilor care
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
vezi printr-însul și-l urmăream uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar și el al celulei - se făcuse și mai mic lângă mine și abia reuși să silabisească: „Este poetul Vasile Voiculescu, să-i facem repede rost de un pat
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
a lui Dănuț și graba lui Mircea după el contrastau atât de categoric cu ritmul lânced al străzii, încât un trecător triplat de pântec, cu un carton de înghețată într-o mână, umbrela deschisă în cealaltă și o popească batistă atârnată de guler ca o bavetă, se întoarse după ei, exclamând suav: Oh! Tinerețe! Tinerețe!..." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) (e) "Mireasa ceriului albastru / Își împânzește-n ape chipul, / De vraja ei tresare unda / Și-nfiorează-se nisipul. S-aștern bobițele de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii." (Ion Creangă, Povestea porcului) (g) "Soarele însuflețea, cu lumina de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari și grele de rouă curată, care atârnau pe vârful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad; ierburile subțiri și mlădioase, sub greutatea acelorași picături de rouă, își plecau molatic fruntea lor înspre pământ; iar sub căldura soarelui dătător de viață florile galbene, albastre și roșii
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
recurge adesea la omiterea unor cuvinte a căror prezență ar fi corectă și ar părea chiar necesară din punct de vedere strict gramatical, dar este, de fapt, superfluă, deoarece secvențele absente se subînțeleg din context: a înlocui inscripția De vânzare, atârnată la poarta unei case, cu propoziția Această casă este de vânzare ar însemna poliloghie 7. Tot o formulare corectă, dar nefirească, deoarece este redundantă, ar fi Ion se urcă în tramvai. Ion pare foarte grăbit în loc de Ion se urcă în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
lui Mikael Parkvall, O-words: Colloquial / slangy words ending in -o, pe http://listserv.linguistlist.org/cgi-bin/wa?A2=ind9803b. 63 Engl. portmanteau a fost împrumutat din franceză (porte-manteau) cu sensul "valiză mare cu două compartimente, în care hainele se transportă atârnate pe un dispozitiv, astfel încât să nu se șifoneze; portmantou". Termenul lingvistic a fost folosit mai întâi de către Lewis Carroll în romanul Through the Looking-Glass, and What Alice Found There (1821), explicând cuvântul slithy prin fuziunea lui lithe "suplu" cu slimy
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]