8,498 matches
-
închise ale bisericii, clerul și credincioșii încep să cânte troparul, acesta fiind folosit ca un refren la o selecție de versete din Psalmii 67 și 117 (conform numerelor din Septuaginta; în versiunea autorizată de Regele Iacob I al Angliei a Bibliei publicată în anul 1611 psalmii au numerele 68 și 118): Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe El. (Ps. 67:1)<br> Precum se stinge fumul
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
n. ca. 815 în Salonic - d. 6 aprilie 885 în Moravia), a fost un misionar, originar din Salonic. Împreună cu fratele său, Chiril, a creat alfabetul chirilic și a răspândit creștinismul (începând din 863) în Moravia și Panonia. Împreună au tradus Biblia și textele liturgice în limba slavonă, scrise în alfabetul care mai târziu a fost numit "chirilic". Pentru a onora personalitățile lui Chiril și Metodiu, asteroidul descoperit pe 9 august 1978 de către astronomii sovietici L.I. Cernîh și N.C. Cernîh la Observatorul
Metodiu de Salonic () [Corola-website/Science/302644_a_303973]
-
ceilalți. Această idee e foarte bine exprimată de cele peste 50 de instanțe ale frazei "unii de alții" regăsită în Noul Testament începând de la cuvintele lui Isus, "Să vă fie drag unii de alții." (Ioan 13:34). Iată câteva pasaje din Biblie care indică atmosfera vieții din Biserica Primară: Bisericile-de-casă nu trebuie confundate cu "bisericile celulare" (cell churches). În mod normal, o biserică-de-casă nu face parte dintr-o organizație mai mare care să o supervizeze, cu toate că grupul respectiv se poate asocia la
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
folosuite pentru evanghelizare, dar locul de întâlnire al credincioșilor era la ei acasă. De fapt, chiar și prima întrunire a bisericii a avut loc într-o locuință, în camera de la etaj, așa cum se spune în primul capitol din Faptele Apostolilor.” Biblia ne arată că apostolul Pavel i-a rugat pe credincioșii din Roma să transmită salutările sale “bisericii din casa lui Aquila și Priscila” (Romani 16:3-5). Unul dintre părinții Bisericii din primele secole, Clement din Alexandria, vorbește în scrierile sale
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
văzute și astăzi, de la steaua de argint de la Betleem (stil românesc, în 8 colțuri) la zidurile mânăstirilor din Athos ridicate pe cheltuiala românilor. Deasemenea, au fost realizate și în țară nu numai monumente de arhitectură, ci deasemenea monumente literare. Renumita Biblie a lui Șerban, prima traducere completă a Bibliei în limba română publicată în 1688 în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688 în Țara Românească) este o operă matură și somptuoasă. Biblia de la București nu ar fi putut apare fără o mulțime
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Betleem (stil românesc, în 8 colțuri) la zidurile mânăstirilor din Athos ridicate pe cheltuiala românilor. Deasemenea, au fost realizate și în țară nu numai monumente de arhitectură, ci deasemenea monumente literare. Renumita Biblie a lui Șerban, prima traducere completă a Bibliei în limba română publicată în 1688 în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688 în Țara Românească) este o operă matură și somptuoasă. Biblia de la București nu ar fi putut apare fără o mulțime de traduceri parțiale, și probabil de cele mai multe ori
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
nu numai monumente de arhitectură, ci deasemenea monumente literare. Renumita Biblie a lui Șerban, prima traducere completă a Bibliei în limba română publicată în 1688 în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688 în Țara Românească) este o operă matură și somptuoasă. Biblia de la București nu ar fi putut apare fără o mulțime de traduceri parțiale, și probabil de cele mai multe ori necunoscute sau anonime. Printre structurile eccleziale ala bisericii ortodoxe române, înainte de constituirea ei ca entitate autocefală în 1872, a existat Mitropolia Bălgradului
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Isus. Majoritatea cercetătorilor contemporani consideră că ea este o scriere greșit atribuită lui Matei, fiind opera unui autor anonim, în timp ce Witherington, nefiind de acord că nu i se cunoaște autorul, recunoaște totuși că aceasta este ceea ce consideră cei mai mulți cercetători ai Bibliei. Alți autori care sunt de părere că i se cunoaște autorul (opinie minoritară) subscriu la ideea că a fost publicată anonim. Această evanghelie nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate: Documente de la începuturile creștinismului
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
primesc cu teamă reverențioasă și silențioasă vestea Învierii lui (). Concluzie: în întregimea sa, Evanghelia după Marcu, reprezintă parcursul oferit credincioșilor ca să descopere progresiv misterul lui Isus și să se dispună a-l urma pe calea lui. Multe ediții (traduceri) ale Bibliei conțin versetele . Conform cu New International Version, o populară traducere a Bibliei în limba engleză, cele mai de încredere manuscrise și alte izvoare străvechi nu includ aceste versete. Nici cea mai veche Biblie din lume, Codex Sinaiticus, nu cuprinde aceste versete
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
întregimea sa, Evanghelia după Marcu, reprezintă parcursul oferit credincioșilor ca să descopere progresiv misterul lui Isus și să se dispună a-l urma pe calea lui. Multe ediții (traduceri) ale Bibliei conțin versetele . Conform cu New International Version, o populară traducere a Bibliei în limba engleză, cele mai de încredere manuscrise și alte izvoare străvechi nu includ aceste versete. Nici cea mai veche Biblie din lume, Codex Sinaiticus, nu cuprinde aceste versete adăugate ulterior de copiști creativi Evangheliei după Marcu. Evanghelia după Marcu
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
urma pe calea lui. Multe ediții (traduceri) ale Bibliei conțin versetele . Conform cu New International Version, o populară traducere a Bibliei în limba engleză, cele mai de încredere manuscrise și alte izvoare străvechi nu includ aceste versete. Nici cea mai veche Biblie din lume, Codex Sinaiticus, nu cuprinde aceste versete adăugate ulterior de copiști creativi Evangheliei după Marcu. Evanghelia după Marcu nu menționează Învierea Mântuitorului, ci doar faptul că un tânăr afirmă că Isus a înviat, iar femeile care-I vizitează mormântul
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
era în stare nici să aprindă o candelă: „reușea să umple casa de fum fără să obțină nici o iluminare”). Pentru a-l înfrunta, Abélard începe să scrie niște glose la Profețiile lui Ezechiel (unul din cele mai obscure pasaje din Biblie). Relațiile cu maestrul se tensionează iar Abélard devine și mai faimos. Întors din nou la Paris, continuă să predea câțiva ani în școala catedrală („cea care odinioară îmi fusese destinată, ba aș spune oferită, dar din care fusesem dat afară
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
indice, etc.). Miturile au o tipologie variată și o sferă tematică foarte largă. Astfel, miturile teogonice (ex. Teogonia lui Hesiod) povestesc cum au apărut zeii sau cum și-au împrățit aceștia atributele; miturile cosmogonice (ex. cele din Upanișade și din Biblie), povestesc cum a apărut lumea; miturile etiologice se referă la originea unor fenomene, ritualuri, instituții, etc. (ex. mitul Pandorei, care încearcă sa explice originea răului). Rapsoziin populari și ulterior artiștii culți s-au abătut adeseori de la spiritul mistic, religios, lăsând
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
a descris experiențele avute în aceste vise. Jurnalul a fost descoperit în Biblioteca Regală, abia în 1850 și publicat în anul 1859 cu titlul "Drömboken" ("Cartea de vise"). În 1747 el începe să învețe ebraica pentru a citi în original Biblia. Nu de puține ori a făcut dovada unor înzestrări excepționale - clarviziune și profeție. În 1759, aflându-se la Göteborg, a descris un incendiu ce avea loc la Stockholm, descriere confirmată ulterior cu exactitate. În 1762, aflându-se în stare de
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
teologie ci reinterpretare autentică, bazate pe experiențe personale. Swedenborg spunea: „Religia este legată de viață. Iar viața religiei înseamnă să faci bine.” Aceste lucrări prezintă o teologie creștină cu o perspectivă unică asupra naturii lui Dumnezeu, a lumii spirituale, a Bibliei, a minții umane și a căii spre mântuire. El îl vede pe Hristos drept ipostaza materială a Divinității spirituale. Cărțile lui i-au influențat pe Goethe, Johann Kaspar Lavater și Carl Gustav Jung. Scrierile lui au atras o serie de
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
William Blake, August Strindberg, Charles Baudelaire, Honoré de Balzac, William Butler Yeats, Carl Jung, Stephen King, Robert Frost, Helen Keller și teologii Henry James Sr. și Johnny Appleseed. Scrierile lui Swedenborg sunt considerate de adepți un al treilea testament al Bibliei. După moartea sa, Robert Hindmarsch a fondat la Londra, în 1787 Biserica Swedenborgiană sau Biserica Nouă, a cărei doctrină era cunoașterea esenței supranaturalului, prin intermediul unei iluminări sau al unei anumite intuiții. Biserica Nouă reprezintă o biserică ai cărei adepți urmează
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
impuse cu forța țărănimii și armatei cu o cruzime fără milă. Deși ar fi trebuit să îmbunătățească condițiile de trai ale soldaților, efectul economic al acestora a fost nesemnificativ, iar asprimea disciplinei militare a provocat revolte frecvente. Chiar și "Societatea Bibliei", prin care împăratul, cuprins mai târziu de starea de zel evanghelic, își propusese să-și binecuvânteze poporul, era condusă după aceleași reguli nemiloase. Arhiepiscopul catolic și metropolitanii ortodocși au fost forțați să servească în comitetul acesteia alături de pastori protestanți; iar
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
cu asentimentul lui Ramses al III-lea. Referitor la originea „popoarelor mării”, inscripția de la Medinet Habu precizează că aceste populații ar fi provenit din "insule". Textul însă nu precizează numele insulelor. Aceeași descendență insulară, deci maritimă, este menționată și în Biblie (Amos 9,7), unde este amintită insula Caftor, numele ebraica al insulei Creta. Insula Caftor pare să fi fost însă doar o etapă în itinerarul acestei populații spre coastele sud-estice ale Mediteranei. Habitusul acestei populații, așa cum apare redat în basoreliefurile
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
un disc de lut, găsit la Phaistos în Creta, datat în secolul al XVII-lea î.Hr. Unele coifuri și arme par a fi identice cu cele reprezentate pe vaze cu ornamente războinice descoperite la Micene. i sunt evocați repetat în Biblie. Teritoriul pe care s-a stabilit această populație este denumit „țara filistenilor” (eretz peliștin) sau "Filistia" (asiriană: Palastu, Pilistu). În Filistia, care cuprindea zona de coastă la sud de Carmel, iar în interior se extindea până în zona deluroasă, se aflau
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
dominația în Pentapolis. Abia după aceasstă dată filistenii încearcă să-și extindă treptat sfera influenței politice și militare și asupra zonei deluroase, locuită în această perioadă de triburi israelite. Expansiunea filistenilor a dus la confruntări militare cu israeliții, despre care Biblia relatează frecvent (Ios. 13: 2-3; Iud. 3:31; Iud. 13-16) și confirmate parțial de cercetările arheologice. Potrivit Bibliei, între filisteni și israeliți au loc contacte sociale și o osmoză culturală, facilitată și de căsătoriile mixte. Abia după instaurarea monarhiei, în timpul
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
și asupra zonei deluroase, locuită în această perioadă de triburi israelite. Expansiunea filistenilor a dus la confruntări militare cu israeliții, despre care Biblia relatează frecvent (Ios. 13: 2-3; Iud. 3:31; Iud. 13-16) și confirmate parțial de cercetările arheologice. Potrivit Bibliei, între filisteni și israeliți au loc contacte sociale și o osmoză culturală, facilitată și de căsătoriile mixte. Abia după instaurarea monarhiei, în timpul regilor Saul (cca. 1025-1005) și David (cca. 1005-970), israeliții reușesc să se impună în fața filistenilor (II Regi 8
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
diviziunea muncii. Mises și-a dezvoltat teoria inițială într-un tratat publicat în 1920, "Socialismul", unde, printre altele, face o critică demolatoare a diverselor forme de socialism, precum și a sistemelor pseudo-socialiste. Cea mai importantă lucrare rămâne însă "Acțiunea umană" (1949), "Biblia economică a omului civilizat", după cum a caracterizat-o Murray Rothbard. Mises construiește un sistem economic dedus rațional din cateva axiome, data ultimă find acțiunea umană. Este știința economică dezvoltată ca disciplină deductivă, pe firul implicațiilor logice ale existenței acțiunii umane
Ludwig von Mises () [Corola-website/Science/303310_a_304639]
-
a pierdut. Logofătul , împreună cu fratele său, logofătul Șerban Greceanu, a luat parte, alături de stolnicul Constantin Cantacuzino și cu sprijinul arhiereului Ghermano de Nyssa (directorul Academiei grecești din Constantinopol) și al lui Sevastos Kymenites (directorul școlii grecești din București) la traducerea Bibliei de la București - prima ediție integrală în limba română a textului Sfintei Scripturi. Cartea a fost tradusă după textul Septuagintei și a apărut la 1688. Radu Greceanu s-a născut în satul Greci situat în județul Vlașca (în prezent localitatea se
Radu Greceanu () [Corola-website/Science/303359_a_304688]
-
(Fiii lui Israel sau Semințiile lui Israel) sunt diviziunile tradiționale ale poporului evreu vechi(Gen. 29:32-35, 30:1-20). Conform Bibliei, cele douăsprezece seminții ale lui Israel sunt descendenții fiilor și nepoților strămoșului Iacov și sunt numiți „Israel" după numele lui Iacob dat de către Dumnezeu. În Biblie și Coran, Iacob, cunoscut sub numele de Israel, a fost al treilea patriarh al
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
Israel) sunt diviziunile tradiționale ale poporului evreu vechi(Gen. 29:32-35, 30:1-20). Conform Bibliei, cele douăsprezece seminții ale lui Israel sunt descendenții fiilor și nepoților strămoșului Iacov și sunt numiți „Israel" după numele lui Iacob dat de către Dumnezeu. În Biblie și Coran, Iacob, cunoscut sub numele de Israel, a fost al treilea patriarh al poporului evreu cu care Dumnezeu a făcut un legământ și strămoș al triburilor lui Israel, care au fost numite după urmașii săi. În Vechiul Testament se scrie
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]