8,109 matches
-
în interior și în exterior, pe acoperiș, de unde rezultau și cele două frontoane laterale rotunjite. Altarul avea două abside laterale înalte până la cornișa principală, în loc de a fi joase, ca la biserica nouă, care se inspiră în această privință după bisericile bizantine din Orient. Pronaosul nu poate fi precizat din vechile fotografii. Peste ele se ridicau două turle egale și alăturate, ca la biserica domnească din Târgoviște. Pridvorul monumental se ridică până la nivelul cornișei bisericii. El avea în fațada principale patru arcade
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
1107 Sigurd a început o cruciadă, cu scopul de a sprijini trupele cruciate ale Regatului Ierusalimului. A luptat în Lisabona, pe numeroase insule din Marea Mediterană în Palestina, l-a vizitat regele Siciliei, Roger, pe regele Ierusalimului Balduin și pe împăratul Bizantin, Alexios I Comnen. În 1110 Sigurd, împreună cu Balduin I a capturat orașul de coastă Sidon. În 1111 se reîntoarce în Norvegia, unde mută capitala în orașul suedez de astăzi, Kungälv, acolo construind o cetate, care a păstrat particula Sfintei Cruci
Sigurd I al Norvegiei () [Corola-website/Science/326750_a_328079]
-
Schitului, Ieroschimonahul Daniil, care fusese 10 ani directorul ziarului Credința, scriitor și poet. "“Acesta prețuind râvna mea, mi-a înmânat în manuscris “Imnul Acatist la Rugul Aprins“, o adevărată capodoperă a Imnografiei isihaste, doctrină profundă a imnografiei noastre de sorginte bizantină“". În 1956 părinții vând toată averea (casa din strada Levănțica) și se călugăresc: tatăl - Petre, devine monahul Mina la Mănăstirea Slatina, unde stareț era Arhimandritul Cleopa, iar mama - Victoria, construindu-și casă la Mănăstirea Văratec, devine monahia Vichentia. Pe 13
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
până la Constantinopol. În timpul înaintării cruciații au făcut multe atrocități cu localnicii, care deseori asigurau armata cu cele necesare. Pentru ruinarea orașului Rotia cruciați contelui au trebuit să plătească, în apropiere de Rodosto au fost atacați de un detașament de mercenari bizantini. După recunoașterea impăratului Alexios I Comnen, cruciațiia au început să părăsească Constatinopolul. Godefroy de Bouillon a fost primul dintre ei care a ajuns la Niceea, urmat imediat de Bohemund de Tarent, de nepotul acestuia Tancred, de Raimond de Toulouse și
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
Bohemund de Tarent, de nepotul acestuia Tancred, de Raimond de Toulouse și de Robert al II-lea de Flandra, alături de care se afla Pierre l'Ermite și câțiva dintre supraviețuitorii din expediția anterioară (Cruciada săracilor), ca și o mică forță bizantină sub comanda lui Manuel Boutoumites. Ei au ajuns sub zidurile cetății la 6 mai, extenuați de pe urma lipsei de hrană, însă această problemă a fost rezolvată atunci când Bohemund de Tarent a asigurat aducerea acesteia pe uscat și pe mare. Cruciații au
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
1054 - d. 7 martie 1111) a fost nobil normand din Dinastia Hauteville, devenit primul principe de Taranto (din 1085) și de Antiohia (din 1098), fiind unul dintre principalii conducători ai primei Cruciade. Boemund a participat activ în campaniile contra Imperiului Bizantin organizate de tatăl său, Robert Guiscard. Datorită participării în cruciadă, Boemund a câștigat o reputație ca fiind unul dintre cei mai buni comandanți militari ai timpului său. A cucerit Antiohia, aflată pînă atunci în mâinile musulmanilor și, cu acordul conducătorilor
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
învins de unul dintre conții normanzi răsculați. Așa cum a subliniat biograful lui Boemund, el a început să joace un rol de sine stătător abia de la începutul anilor '80. Boemond au luat parte la invazia asupra provinciilor din Balcani ale Imperiului Bizantin, inițiată de tatăl său în anii 1080 - 1085 fiindu-i încredințat atacul asupra orașului Avlona. În fruntea unei mari armate, Boemund a devastat împrejurimile și a cucerit prin asalt orașul. Avansând fără vreo rezistență deosebită spre nord, în 1081 s-
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
de "foederati" vlahi. Comandantul normand se pare că a ajuns la înțelegere cu aceștia, probabil obținând sprijin militar din partea lor, motiv pentru care și-a permis să lase în urmă mai multe locuri fortificate fără a le mai ataca. Trupele bizantine ale lui Alexios Comnen au intrat în contact cu invadatorii normanzi în împrejurimile Joanninei, care fuseseră deja devastate. După tatonări strategice (care denotă capacitățile militare ale ambilor comandanți militari), victoria a aparținut normanzilor, care au administrat o nouă înfrângere bizantinilor
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
în contact cu invadatorii normanzi în împrejurimile Joanninei, care fuseseră deja devastate. După tatonări strategice (care denotă capacitățile militare ale ambilor comandanți militari), victoria a aparținut normanzilor, care au administrat o nouă înfrângere bizantinilor la Arta, imediat după aceea. Prestigiul bizantin în regiune a avut mult de suferit în urma acestor evoluții, drept pentru care chiar și Ohrida, sediul arhiepiscopatului de Bulgaria s-a predat lui Boemund. Deși nu a reușit să cucerească și citadela, Boemund și-a stabilit la Ohrida punctul
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
de către bizantini, care nu au uitat vechea vrăjmășie față de normanzi. Prințul normand a respins atacurile și a capturat câțiva ostași însă, din motive politice, i-a eliberat fără să le provoace vreun rău. De asemenea, Bohemond a încheiat cu trimișii bizantini o înțelegere, prin care armatele sale găzduiau reprezentantul permanent al împăratului, care răspundea ca localnicii să furnizeze cruciaților cele necesare, dar care urmărea și evitarea jafurilor de partea normanzilor. Acest lucru a provocat mânia lui Tancred, nepotul de Bohemund, care
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
cetății. Bohemund a convocat adunarea cruciaților și le-a cerut ca, după cucerirea orașului prin mită și trădare, să fie de acord să i-l ofere lui ca pradă de război. Raimond a răspuns furios că orașul trebuie predat împăratului bizantin, așa cum se căzuse de acord la Constantinopol în 1097, însă Godfrey, Tancred, Robert și alți lideri creștini au fost de acord cu pretențiile lui Bohemund. În ciuda acestor aranjamente, pe 2 iunie, Ștefan de Blois și alți câțiva cruciați au dezertat
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
a intrat așadar în posesia Principatului de Antiohia, având un teritoriu destul de extins, o bună poziție strategică și beneficiind de serviciile unei armate puternice. Din acest punct, el trebuia însă să se confrunte cu două mari forțe din vecinătate: Imperiul Bizantin, ale cărui pretenții asupra Antiohiei erau sprijinite de către alți cruciați (în primul rând, Raymond de Toulouse]], și puternicele principate musulmane din nord-estul Siriei. Orașul Malatia, care străjuia porțile Ciliciei prin Munții Taurus în perioada imediat ulterioară Primei cruciade, fusese capturat
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
în Sibiel, în 1964-1965. Acesta a intuit prezența acestor fresce acoperite de cinci straturi de var, pe un zid complet înnegrit de fumul lumânărilor. Cu un naos unic, cu nișe semicirculare și fresce care, împreună cu motivele biblice și liturgice tipic bizantine, preiau și motive occidentale tipic baroce, precum reprezentarea unor papi, biserica din Sibiel este astăzi un monument istoric național. Biserica a fost ridicată din strădania satului, nu din bârne, ci din bolovani de piatră, legați cu cărămidă și mortar. Tradiția
Biserica Sfânta Treime din Sibiel () [Corola-website/Science/325532_a_326861]
-
picturii din acest monument o constituie motivul papilor - pe care-l mai regăsim în picturile din bisericile de la Snagov, în apropierea Bucureștiului, la Bolnița Coziei sau la Mănăstirea Dintr-un lemn. O asemenea temă, foarte rară în arta de tradiție bizantină, vădește influența greco-catolică în părțile Sibielului, ca și în cazul altor monumente românești din Transilvania. Renovarea frescelor - acoperite de-a lungul anilor cu var - a fost începută, prin donații publice, la care și-au adus contribuția sătenii, instituții de stat
Biserica Sfânta Treime din Sibiel () [Corola-website/Science/325532_a_326861]
-
ocuparea teritoriilor sale. Deși în legătură cu Imperiul Otoman se mai folosește uneori și numele „Turc”, termenul „Otoman”, derivat din numele dinastiei domnitoare este mult mai potrivit. Otomanii au cucerit teritoriile care de-a lungul Evului Mediu au fost sub stăpânirea Imperiului Bizantin controlat de aristocrația elenă. Cucerirea Imperiului Bizantin a fost desăvârșită prin ocuparea capitalei bizantine în 1453. În acest fel, Imperiul Otoman a devenit stat succesor al celui bizantin. În Imperiul Otoman, etnicii turci erau „națiunea stăpânitoare” din imperiu, deținătoarea puterii
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
se mai folosește uneori și numele „Turc”, termenul „Otoman”, derivat din numele dinastiei domnitoare este mult mai potrivit. Otomanii au cucerit teritoriile care de-a lungul Evului Mediu au fost sub stăpânirea Imperiului Bizantin controlat de aristocrația elenă. Cucerirea Imperiului Bizantin a fost desăvârșită prin ocuparea capitalei bizantine în 1453. În acest fel, Imperiul Otoman a devenit stat succesor al celui bizantin. În Imperiul Otoman, etnicii turci erau „națiunea stăpânitoare” din imperiu, deținătoarea puterii politice și militare (dar nu și a
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
termenul „Otoman”, derivat din numele dinastiei domnitoare este mult mai potrivit. Otomanii au cucerit teritoriile care de-a lungul Evului Mediu au fost sub stăpânirea Imperiului Bizantin controlat de aristocrația elenă. Cucerirea Imperiului Bizantin a fost desăvârșită prin ocuparea capitalei bizantine în 1453. În acest fel, Imperiul Otoman a devenit stat succesor al celui bizantin. În Imperiul Otoman, etnicii turci erau „națiunea stăpânitoare” din imperiu, deținătoarea puterii politice și militare (dar nu și a celei financiare, controlate în principal de greci
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
că vectoriat în lagatura cu Romă și supunandu-ldin nou patriarhiei constantinopolitane . ahaia și Hellas din vechea prefectura a Iliricului primesc un mitropoli propriu la Corint, dar nu ca vicar român, cum cred unii, ci fiind în localitate un guvernator propriu bizantin, supus împăratului, Mitropolia Tomsului, se bucură de privilegii bogată; ce priveste Dacia traiana și malvensa, nu se știe dacă mai ținea de Salonic ci mai de grabă de Constantinopol, pt.ca Sucidava era direct supusă prefectului Gerontie al Constantinopolului. Dar
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
anonim de la Ravena (sec. VII) Iliricul e indicat vag între Dalmatia, Panonia, Mesia și Macedonia, pe când varianta a doua a hărții lipsește indicația pt Macedonia și Iliricul este învecinat cu Dalmatia. Așezarea sârbilor și a croaților că oaspeți în imperiul Bizantin în 641, pe linia vechii despărțiri între Iliricul răsăritean și apusean fac că împăratul Heraclius a ceară pentru ei misionari apuseni nu pentru că Iliricul ar fi aparținut Romei, ci pentru că era mai aproape și croații erau în partea apuseana a
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
în partea apuseana a Iliricului. Totuși narentanii vor primi misionari greci, iar apoi sârbi vor ajunge în 867 în legătură cu Bizanțul pentru că se aflau în temă tesalonicului, iar croații vor fi suspusi romei în 881 pt că erau departe de centrele bizantine și mai aproape de cele latine.
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Războaiele bizantino-otomane (1265-1479) au fost o serie de conflicte decisive între turcii otomani și bizantini care au dus la prăbușirea Imperiului Bizantin și la ridicarea celui Otoman. După căderea Constantinopolului în 1204 în mâinile catolicilor occidentali în timpul Cruciadei a patra, Imperiul Bizantin a fost divizat și în haos, profitând de situație Sultanatul de Rum a
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
Războaiele bizantino-otomane (1265-1479) au fost o serie de conflicte decisive între turcii otomani și bizantini care au dus la prăbușirea Imperiului Bizantin și la ridicarea celui Otoman. După căderea Constantinopolului în 1204 în mâinile catolicilor occidentali în timpul Cruciadei a patra, Imperiul Bizantin a fost divizat și în haos, profitând de situație Sultanatul de Rum a început să ocupe teritoriile bizantine din Asia
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
bizantino-otomane (1265-1479) au fost o serie de conflicte decisive între turcii otomani și bizantini care au dus la prăbușirea Imperiului Bizantin și la ridicarea celui Otoman. După căderea Constantinopolului în 1204 în mâinile catolicilor occidentali în timpul Cruciadei a patra, Imperiul Bizantin a fost divizat și în haos, profitând de situație Sultanatul de Rum a început să ocupe teritoriile bizantine din Asia Minor (Turcia de astăzi). Imperiul de la Niceea, cel mai puternic dintre statele grecești succesoare ale Imperiului Bizantin și aflat în
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
prăbușirea Imperiului Bizantin și la ridicarea celui Otoman. După căderea Constantinopolului în 1204 în mâinile catolicilor occidentali în timpul Cruciadei a patra, Imperiul Bizantin a fost divizat și în haos, profitând de situație Sultanatul de Rum a început să ocupe teritoriile bizantine din Asia Minor (Turcia de astăzi). Imperiul de la Niceea, cel mai puternic dintre statele grecești succesoare ale Imperiului Bizantin și aflat în Turcia modernă, a fost capabil să oprească invazia turcă și în cele din urmă, în 1261, a recucerit
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
a patra, Imperiul Bizantin a fost divizat și în haos, profitând de situație Sultanatul de Rum a început să ocupe teritoriile bizantine din Asia Minor (Turcia de astăzi). Imperiul de la Niceea, cel mai puternic dintre statele grecești succesoare ale Imperiului Bizantin și aflat în Turcia modernă, a fost capabil să oprească invazia turcă și în cele din urmă, în 1261, a recucerit Constantinopol, restabilind astfel Imperiul Bizantin. Cu toate acestea, poziția Imperiului Bizantin pe continentul european a rămas incertă din cauza prezenței
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]