13,186 matches
-
bloc, în chirie, care au stat la serviciu ca la umbră de codru des. Vestul european îmi pare azi asemenea acelui nepot dezabuzat al unui taica moșul creator de imperiu financiar-industrial care, având totul din naștere, nu mai are energia bunicului său. Și nici măcar a fiului lui taica moșu. Nepoții marilor magnați sfârșesc prin a visa în umbra geometriei abstracte din grădina potecilor ce se bifurcă, asemenea povestirii aceleia borgesiene care ne arată, cinic însă cinstit, cum o dinastie imperială sălbatică
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
antet pe care i le dădea lui Thaw, care desena pe dosul gol al foilor. Thaw scria și desena ore întregi la un mic birou din fundul camerei, îmbrăcat într-un halat și cu un fes victorian brodat, care aparținuse bunicului său. Rareori se uita la scrisorile al căror dos îl mîzgălea, dar odată antetul fabricii în care lucrase tatăl lui înainte de război îi atrase atenția. Citi: Dragă domnule Thaw, Se pare că profetul se bucură de respect peste tot, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea adăugînd visătoare, mulți credeau că sînt prietenii cei mai buni ai lui Mary Needham. Cunoștea multă lume, și toți aveau încredere în ea. Vecinii care se urau de moarte îi încredințau secretele. Dar, uite că s-a dus. Și bunică-tău, bătrînelul acela bun. Tonul ei îl irită pe Thaw. Nu și-l mai amintea pe tatăl mamei lui, un bărbat înalt cu mustață albă care locuia într-o vilă cuplată, pe strada următoare. Femeia oftă și zise: — Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tău, bătrînelul acela bun. Tonul ei îl irită pe Thaw. Nu și-l mai amintea pe tatăl mamei lui, un bărbat înalt cu mustață albă care locuia într-o vilă cuplată, pe strada următoare. Femeia oftă și zise: — Bineînțeles că bunică-ta a murit prima. O iubeai mult de tot pe bunicuța ta. — Chiar așa? întrebă Thaw uimit, pentru că nu-și mai amintea să fi avut o bunică. — O, da. Ori de cîte ori te certai cu maică-ta îîntotdeauna ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Einstein. Trecură printr-un grup de tineri care îi priviră lung și murmurară: — Unde se duc? La ieșirea de urgență? — Uitați-vă ce haine aiurite au! Nu se duc la ieșirea de urgență, sper! — Ce-i aia ieșire de urgență, bunicule? strigă cineva. — Nu-i urgență, doar relocare, zise Munro. Un simplu caz de relocare. Urmă un moment de tăcere, după care cineva spuse: — Sînt nebuni. Ajunseră în vîrf, unde apa se scurgea în bazine cu peștișori aurii. Marele bolovan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tot se strecoară. — înfundă găurile cu mușchi și pietriș. — Nu cred în Dumnezeu, zise Alexander. Lanark clipi și-l urmări cum se căznește să smulgă bucăți de pămînt din mal. — O? făcu el. — Nu există. Mi-a spus bunicu’. — Care bunic? Toată lumea are doi. — Cel care a luptat în Franța în primul război. Mai dă-mi niște mușchi. Fără să se ridice, Lanark smulse de mai multe ori mușchi umed dintr-o movilă alăturată și-l aruncă neglijent. — Cred că primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Anglia era condusă de oamenii din Riddrie - oameni ca tata, care îl știa pe secretarul-adjunct al primăriei și alte persoane importante, dar nu mai importante decît tata. Dacă mediu înseamnă familie, atunci aceasta era foarte muncitoare, citită și foarte serioasă. Bunicul englez era cizmar din Northampton, venit în nord pentru că angajatorii din sud îl trecuseră pe lista neagră pentru activități sindicaliste. Bunicul scoțian era fierar într-o fabrică și membru în consiliul bisericesc. Tata a luptat în Primul Război Mondial, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar nu mai importante decît tata. Dacă mediu înseamnă familie, atunci aceasta era foarte muncitoare, citită și foarte serioasă. Bunicul englez era cizmar din Northampton, venit în nord pentru că angajatorii din sud îl trecuseră pe lista neagră pentru activități sindicaliste. Bunicul scoțian era fierar într-o fabrică și membru în consiliul bisericesc. Tata a luptat în Primul Război Mondial, ceea ce l-a transformat într-un socialist agnostic. S-a ales cu o rană la stomac care i-a adus o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi trecut prin cimitir și a văzut numele pe cele două cruci alăturate, din care nici unul nu e al meu, cu toate că e și al meu...“. Pe urmă, meditând un pic la obscurele taine ale migrației, a mai adăugat că și bunicul său, al lui Constantin, purta același nume și același prenume ca el, Constantin, ca taică său, al lui Constantin, și ca unchiul acela al meu, cu excepția inițialei dintre numele și prenumele bunicului său, al lui Constantin, pe care el, Constantin
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
taine ale migrației, a mai adăugat că și bunicul său, al lui Constantin, purta același nume și același prenume ca el, Constantin, ca taică său, al lui Constantin, și ca unchiul acela al meu, cu excepția inițialei dintre numele și prenumele bunicului său, al lui Constantin, pe care el, Constantin, n-o știa, neavând cum s-o știe. Dar știa precis că bunicul său plecase cu vreo sută și ceva de ani în urmă din munții splendizi care se văd în zarea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Constantin, ca taică său, al lui Constantin, și ca unchiul acela al meu, cu excepția inițialei dintre numele și prenumele bunicului său, al lui Constantin, pe care el, Constantin, n-o știa, neavând cum s-o știe. Dar știa precis că bunicul său plecase cu vreo sută și ceva de ani în urmă din munții splendizi care se văd în zarea Ohridei, spre meleagurile carpatice unde oamenii vorbeau o limbă frățească, „a plecat ca să scape de jugul otoman“, așa s-a exprimat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de ani în urmă din munții splendizi care se văd în zarea Ohridei, spre meleagurile carpatice unde oamenii vorbeau o limbă frățească, „a plecat ca să scape de jugul otoman“, așa s-a exprimat Constantin. Iar când eu am remarcat că bunicul meu părăsise cam tot pe atunci, pesemne ca să nu-l pască oile de viu, munții splendizi care se văd în zarea Ohridei, Constantin a conchis : „Ca să vezi, domnule ! Habar n-aveau unul de altul și s-au întâlnit în cimitir
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
glumețe, după firea omului. 21 au răspuns: Eu, unul, postesc pentru că așa-i obiceiul. 13 Ca să mă îngrijesc. 13 Ca să mă stimeze vecinii. 1 Ca să fac hatârul soacră-mii. 3 Ca să-mi curăț stomacul. 3 Pentru că așa mi-a lăsat bunică-mea (maică-mea, taică-meu) în testament. 3 Pentru că-mi place fasolea. 4 Pentru că un de post bun e mai bun decât un de dulce rău. 2 Ca să-și mai vândă băcanii caracatița. 2 Ca să fac economie, carnea e tot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
le înfășoare și să le desfășoare toată ziua, iar uneori când se întorcea găsea lâna despletită în toată odaia, care se umplea de culoare. Nicu își luă ghetele de la ușă, își legă cu grijă șireturile și plecă. Atunci îi promisese bunicii lui s-o vadă duminica, de câte ori poate. Azi putea. Îi făcea bine să-i povestească de una, de alta și să se mai sfătuiască cu ea. Iar glasul ei din timpul vieții părea că-i răspunde, dar acum doar din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
urât. Măsimt somnoroasă și răsfățată, și îngrijorată, și cugândurile vraiște. Tânjesc. Azi-noapte m-am visat nici mai mult nici mai puțin decât în grădina raiului, semăna puțin cu grădina fostei noastre case, cea pe care au vândut-o la moartea bunicului. Am trecut pe lângă un corcoduș care nu mi-a spus nimic, am ajuns la un măr, am văzut în el un mic fruct auriu și l-am înhățat fără să stau pe gânduri. După asta, văd mai încolo un măr
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Chiar așa, ai să-ți iei o sigheh după doliu? În Omar încolți prima boabă de ură. Dumnezeu obosea și el, ca toți oamenii: uneori, era în altă parte. Toc mai el, copilul care gândise cum că tată-său și bunicul vor primi o pedeapsă pentru sfidare, se lipi atunci ca un înghețat de căldura înțelegerii: nu conta că-i Ahura sau Profetul Ali, Fatima ori Isus al creștinilor. Toți plecau de acasă și uitau uneori, precum muritorii. Tuturor le scăpa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ceilalți, care erau oaspeți, și gândea că îndrăgostirea aceea copleșitoare pe care o tot aștepta o să-l ia prin surprindere, ca o ploaie din Yazd. Însă tot ce simțea erau nerăbdarea și nesațul flămândului, pofta, sub cerul gurii, ca atunci când bunică-sa le spunea: „Chemați-l pe tatăl vostru și haideți, băieți, că masa e gata!“. Tatăl lor își lăsa primul lingura în supa vâscoasă, ca pe o vâslă cu care ar fi vrut să atingă toți peștii, pe fundul apei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lor de stâncă, să rămână în ținutul lui Zoroastru. „Acum casa îți e oriunde și e acolo unde ți-e bine și ți se îngăduie s-o ridici“ - erau doar vorbe ale pierzaniei și ale celor care își tăiaseră rădăcinile. — Bunică-tu lucra ceasuri pentru clanul șahului Pahlavi? Mulțumește-te că și-a dat duhul pe pernă, la voi acasă, și nu la carceră! Câini de farhavaroți! înjură printre dinți. — Tatăl meu și bunicul sunt șiiți ai Islamului, nesilit convertiți acum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și ale celor care își tăiaseră rădăcinile. — Bunică-tu lucra ceasuri pentru clanul șahului Pahlavi? Mulțumește-te că și-a dat duhul pe pernă, la voi acasă, și nu la carceră! Câini de farhavaroți! înjură printre dinți. — Tatăl meu și bunicul sunt șiiți ai Islamului, nesilit convertiți acum zece ani. O paloare de mort îi trecu comandantului peste față: — Și de ce nu spui, idiotule? Ori vrei să ghicesc? Ai o zi și o noapte, nu îmi pasă cum te descurci. Ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aur ținut în budoar de frumoasa Farah, dăduse poruncă să-și pună morții în pământul deșertului, ca toți ceilalți? Dimineața, Omar privea câmpul și îi veneau în cap lucruri la care nici nu s-ar fi gândit. Își reamintea chipul bunicului său, ca bărbat mult mai tânăr, aplecat nu înspre altar, ci în atelierul de ceasuri, deasupra cadranelor aurite. Liniștea căzută între limbile pendulelor de mahon ca o boare de praf era tulburată de zgomotul pensetelor lui subțiri care umblau ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
platină atârna un cârlig placat cu safire. Bunicu-său, după ce îl curăța bine, îl lua cu o mână strecurată în mănușă și îl așeza la loc, în cutie. Aghiotantul, la rândul lui, îl purta ca pe inima unui porumbel până la palat. — Bunicule, ni s-a întors ceasul? Era prima întrebare a lui Omar când venea în vizită. — Ceasul, da. Numai timpul din el nu s-a-ntors, dar mai e puțin. Învățase schimbul lor de cuvinte, până când, într-o zi, timpul ăla din ceas
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să distingă chipuri și să recunoască pe cineva, însă o bătrână, de sub chador, îl recunoscu cea dintâi: — Nu te duce la turnuri, că pe taică-tău l-au săltat. Mă auzi, băiete? Mai bine ascunde-te și fă cale-ntoarsă! — Și bunicul? reuși să silabisească. — Mortul e unde trebuie, fiindcă a reușit să îl lase, dar, când se întorcea, o patrulă schimbată l-a mirosit... Nu mai erau ăia care îi luaseră banii, ci pasdari noi, veniți din Meybod. Era abia unsprezece
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui, doar Omar pricepea atât de bine covoarele și, vorbindu-le, le numea în cap: de noapte, de masă, de rugăciune, de singurătate, de însoțire. Singurul care pricepea tot atât era Shams, dar el dispăruse. Ai lui ajunseseră negustori, dar bunică-său avea să-i rămână cel care îl adusese pe Galt în podișul Persiei, pe când tată-său se făcuse un ins care se smiorcăia de Ashura. Amândoi fuseseră preoți, dar trăiau în mreaja de ață și de noduri peste care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
precum vinul vechi și un galben de ambră, cum doar în deșert mai văzuse lucind nisipuri. Era un covor nesfârșit ce urca în cer, chiar din pofta sângelui de-a fi roșu și de a mișca măruntaiele lumii pe dedesubt. — Bunicule, lasă-mi-l, se rugase atunci precum un nepot care nu mai ceruse niciodată nimic și, cu toate astea, taică-său rulase covorul și îl vânduse. Până seara, bătrânul i-a dăruit un covor cu fir de argint și opt sute
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
O emoție nouă îl arse în gâtlej când se strădui să-i răspundă. Îi țâșniră doar lacrimi din ochii închiși, dar nu și puterea să scoată vreun sunet. Omar nu mai plânsese de o sută de ani, nici la moartea bunicului, nici la a maică-sii, nici la a prietenului celui mai drag, care alesese să piară într-un război. Atunci plânse fără suspine, culcat, ca o plantă pe care plouă. Plânse pe săturate și, când se trezi, o statură întunecată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]