7,829 matches
-
folosirea aparatului ideologic adoptat de elitele regimului pentru propria legitimare. Mai ales când urmează unui regim democratic, instaurarea unui regim nedemocratic poate fi rezultatul unei coaliții "împotriva a ceva", decât "pentru ceva", adică o coaliție "negativă". În schimb, o asemenea coaliție poate fi mai omogenă decât cea democratică: chiar dacă nu există un acord asupra metodei (nedemocratic), există unul de respingere a anumitor formațiuni de "ruptură", reale sau numai prefigurate, din regimul precedent, eficient câteodată și în sprijinirea unor soluții pozitive. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
decât cea democratică: chiar dacă nu există un acord asupra metodei (nedemocratic), există unul de respingere a anumitor formațiuni de "ruptură", reale sau numai prefigurate, din regimul precedent, eficient câteodată și în sprijinirea unor soluții pozitive. Pe scurt, în momentul instaurării, coaliția autoritară se poate prezenta mai omogenă și mai solidă atât timp cât există un anumit acord consistent, negativ sau pozitiv, pe conținutul concret al conflictelor. Oricum ar fi, coaliția este cu atât mai omogenă și (posibil) solidă, cu cât mai amplă este
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
eficient câteodată și în sprijinirea unor soluții pozitive. Pe scurt, în momentul instaurării, coaliția autoritară se poate prezenta mai omogenă și mai solidă atât timp cât există un anumit acord consistent, negativ sau pozitiv, pe conținutul concret al conflictelor. Oricum ar fi, coaliția este cu atât mai omogenă și (posibil) solidă, cu cât mai amplă este înțelegerea dintre diferiți actori pe probleme substanțiale. Aceasta este cu atât mai facilă cu cât anumite ideologii, principii sau valori apar ca dominante în interiorul coaliției care guvernează
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ar fi, coaliția este cu atât mai omogenă și (posibil) solidă, cu cât mai amplă este înțelegerea dintre diferiți actori pe probleme substanțiale. Aceasta este cu atât mai facilă cu cât anumite ideologii, principii sau valori apar ca dominante în interiorul coaliției care guvernează. Un rol foarte important pentru a defini caracteristicile și funcționarea concretă a coaliției dominante poate fi jucat - și este, adesea, jucat efectiv - de lideri care interacționează cu toate componentele coaliției inseși, i) făcând efectiv pe arbitrul sau mediatorul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este înțelegerea dintre diferiți actori pe probleme substanțiale. Aceasta este cu atât mai facilă cu cât anumite ideologii, principii sau valori apar ca dominante în interiorul coaliției care guvernează. Un rol foarte important pentru a defini caracteristicile și funcționarea concretă a coaliției dominante poate fi jucat - și este, adesea, jucat efectiv - de lideri care interacționează cu toate componentele coaliției inseși, i) făcând efectiv pe arbitrul sau mediatorul între diferite interese sau ii) privilegiând (mai mult sau mai puțin), cu bună știință, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ideologii, principii sau valori apar ca dominante în interiorul coaliției care guvernează. Un rol foarte important pentru a defini caracteristicile și funcționarea concretă a coaliției dominante poate fi jucat - și este, adesea, jucat efectiv - de lideri care interacționează cu toate componentele coaliției inseși, i) făcând efectiv pe arbitrul sau mediatorul între diferite interese sau ii) privilegiând (mai mult sau mai puțin), cu bună știință, printr-o alegere ideologică, anumite interese față de altele sau/și iii) subordonând (la propriu) puterea diferitelor interese, care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
puțin), cu bună știință, printr-o alegere ideologică, anumite interese față de altele sau/și iii) subordonând (la propriu) puterea diferitelor interese, care, totuși, reușesc să îi țină legați prin diferite strategii (rapoarte de loialitate personale, promisiuni, forme de coerciție etc.). Coaliția este dominantă în ce privește resursele coercitive, de influență, de status, utilizate concret de către actorii prezenți pe arena politică (pentru a atinge propriile obiective). Este așadar, înainte de toate, dominantă în momentul instaurării regimului. Adică nu se elimină posibilitatea ca alte resurse de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
alte resurse de același tip să existe, dar nu sunt angajate în momentele cruciale. Trebuie adăugat, apoi, pentru a evita neînțelegerile, faptul că dominația (în termeni de resurse) presupune și delimitarea domeniului posibililor sau adevăraților oponenți ai regimului și ai coaliției care îl susțin. Ca atare, resursele angajate în arena politică sunt o noțiune relativă. Odată instaurat regimul, coaliția se poate modifica treptat: actorii minoritari pot "ieși" la suprafață sau alți actori pot afirma dobândi în urma evenimentelor care marchează instaurarea sau
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a evita neînțelegerile, faptul că dominația (în termeni de resurse) presupune și delimitarea domeniului posibililor sau adevăraților oponenți ai regimului și ai coaliției care îl susțin. Ca atare, resursele angajate în arena politică sunt o noțiune relativă. Odată instaurat regimul, coaliția se poate modifica treptat: actorii minoritari pot "ieși" la suprafață sau alți actori pot afirma dobândi în urma evenimentelor care marchează instaurarea sau reacții interne ale afacerilor externe. 3. Justificarea ideologică. Foarte important este gradul de elaborare a justificării ideologice a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cele patru dimensiuni mai relevante, adică pluralismul politic, gradul și formele de mobilizare, justificarea ideologică a regimului și structurarea regimului, este necesar a fi făcută o precizare. În ce privește pluralismul, nu este relevant doar numărul de actori care constituie așa-zisa coaliție dominantă, dar este important a indica care sunt acești actori și dacă există un lider puternic și ("central") în regiune. Această dimensiune duce, deci, la distincția dintre diferite coaliții dominante, compuse de anumiți actori instituționali (birocrația, armata), politici (partide, sindicate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nu este relevant doar numărul de actori care constituie așa-zisa coaliție dominantă, dar este important a indica care sunt acești actori și dacă există un lider puternic și ("central") în regiune. Această dimensiune duce, deci, la distincția dintre diferite coaliții dominante, compuse de anumiți actori instituționali (birocrația, armata), politici (partide, sindicate) și/sau socio-economici (grupuri oligarhice ale proprietarilor de pământuri, grupuri de antreprenori, burghezia comercială); eventual, liderul se relaționează și cu alți actori. Cu privire la sprijinul ideologic, bazat pe convingerile regimului
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
complexe și variate. Aceste regimuri sunt, înainte de toate, bazate pe o alianță între militari, mai mult sau mai puțin profesionalizați, și civili, aceștia din urmă fiind funcționari, politicieni de profesie, tehnocrați, reprezentanți ai burgheziei industriale și financiare. Existența unor asemenea coaliții nu trebuie să ne facă să uităm tensiunile obiective care există (structural) între militari și civili; diversitatea intereselor îi împarte adesea [Stepan, 1971: 57 urm.; O'Donnell, 1979: 285 urm.] în anumite țări - cum se va vedea în cele ce
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
roluri, și, eventual, cooperare, mai degrabă decât conflict [Albright, 1980]. Pentru anumite regimuri civil-militare poate fi folosită expresia regimuri birocratic-militare [Linz, 1975; Feit, 1973]. După Linz, regimul birocratic-militar, care se întâlnește frecvent în istoria secolului XX, este caracterizat de o coaliție dominată de oficiali și birocrați. Există de asemenea, alte grupuri, dar, independent de motivațiile ideologice, deciziile politice sunt de obicei, determinate pragmatic. Nu există partide de masă cu rol dominant. Totuși, este posibilă crearea unui partid unic, dorit de guvern
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
oligarhie militar-civilă de tipul menționat mai sus, se găsesc și în Africa sau Asia. Referindu-se la o anumită situație, diferită din punct de vedere social și economic, O'Donnell [1973] propune un model de regim birocratic-autoritar, susținut de o coaliție între militari și civili. Pe scurt, modelul lui O'Donnell, care se referă în special la America Latină, și, mai ales, la Cono Sur, prezintă următoarele caracteristici: 1) baza socială a regimului este constituită din înalta burghezie oligopolistă și transnațională; 2
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Pe scurt, modelul lui O'Donnell, care se referă în special la America Latină, și, mai ales, la Cono Sur, prezintă următoarele caracteristici: 1) baza socială a regimului este constituită din înalta burghezie oligopolistă și transnațională; 2) regimul este susținut de coaliția dintre militari, specialiști ai coerciției, și tehnocrați, al căror scop este "normalizarea" economică; 3) straturile populare, inițial mobilizate, sunt excluse din politică prin diferitele forme de represiune; 4) excluderea este politică sau economică: transnaționalizarea sporită a economiei favorizează doar capitalul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
represiune; 4) excluderea este politică sau economică: transnaționalizarea sporită a economiei favorizează doar capitalul privat și câteva instituții de stat. Dacă se încearcă evaluarea modelului O'Donnell pe baza criteriilor indicate în figura 2.1, se poate adăuga că, alături de coaliția dominantă menționată mai sus, nu există o ideologie specifică, alta decât cea presupusă de doctrina militară a siguranței naționale și angajamentul de a menține economia capitalistă de piață cu o puternică prezență a capitalului străin (modernizarea industrială fiind realizată prin
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
puternică prezență a capitalului străin (modernizarea industrială fiind realizată prin "noul profesionalism" al militarilor. Cu privire la aceleași țări (la care făcea referire O'Donnell) anumiți autori au vorbit despre modelul "corporatist". Expresia se referă mai mult la o ideologie, decât la coaliția dominantă care stă la bază și care este constituită de oligarhia civilă-militară. Mai exact, regimul corporativ este caracterizat, în esență, de o participare controlată și de o mobilizare a comunității politice prin intermediul structurilor "organice". La nivel ideologic, acesta refuză concepția
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
armată-partid. Actorii principali ai unui asemenea regim sunt armata și partidul, două structuri paralele, aflate în simbioză: aceiași lideri pot ocupa roluri diferite în cele două structuri. De obicei, armata este partenerul cel mai puternic și cel mai important al coaliției, cel care reușește să exercite control asupra partidului (o structură de masă articulată care îndeplinește sarcini de mobilizare, de integrare și de control al populației). În oricare dintre situațiile imputabile unui astfel de regim, instaurarea a avut loc ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1985]. Al doilea model de regim mobilizat se găsește în arii geografice și perioade istorice complet diferite: Europa orientală și Asia după al Doilea Război Mondial. Este regimul comunist de mobilizare. Într-un context socio-economic adesea foarte dezvoltat, în centrul coaliției dominante stă un partid unic, cu o articulație structurală foarte profundă și o considerabilă capacitate de control al societății. Acest aspect a făcut să se vorbească de "statul-partid" și să indice suprapunerea care se crează între structurile regimului și cele
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în trecerea la regimul autoritar (tranziție și instaurare) și în transformarea sa internă (consolidare, persistență, criză) se pot analiza cinci procese principale. Tranziția este o fază care prezintă două caracteristici, strâns corelate. Prima presupune existența a două sau mai multe coaliții politice opuse, care nu reușesc să se impună, complet și imediat, una în fața celeilalte. În descrierea factorului distinctiv al revoluțiilor, Tilly afirmă un concept similar atunci când vorbește despre "suveranitatea multiplă" (Tilly, 1975: 519). Există o perioadă de tranziție atunci când cel
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
care nu reușesc să se impună, complet și imediat, una în fața celeilalte. În descrierea factorului distinctiv al revoluțiilor, Tilly afirmă un concept similar atunci când vorbește despre "suveranitatea multiplă" (Tilly, 1975: 519). Există o perioadă de tranziție atunci când cel puțin două coaliții de actori politici au aceleași pretenții de suveranitate sau de "stăpânire" asupra aceluiași teritoriu și asupra aceleiași comunități politice, dar niciuna dintre cele două nu reușește să se impună în fața celeilalte, nici chiar recurgând la mijloace coercitive. Aspectul poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
civil. Cea de-a doua caracteristică a perioadei de tranziție este în stransă legătură cu prima, din care decurge. Cuprinde dezarticularea vechilor structuri, fluiditatea instituțională și absența noilor structuri politice sau a normelor și procedurilor ce formează noul regim. Nicio coaliție politică nu a reușit să-și impună superioritatea și, în același timp, propriile structuri politice ("propriul" regim). Tranziția și instaurarea coincid parțial: sfârșitul celei dintâi aduce începutul celeilalte. Punctul de plecare al tranziției este criza-colaps sau criza- transformare a precedentului
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
determinat de existența sau absența intervenției externe. În ceea ce privește actorii politici (din cadrul maselor sau al elitelor), aflați în centrul tranziției, este suficient să afirmăm că există o probalitate mai mare ca noul regim să se instaureze acolo unde, printre protagoniștii precedentei coaliții anti-regim, sunt indivizi sau grupuri care ocupau poziții de autoritate în structura vechiului regim și care, astfel, pot dispune de resurse de informare, influență sau coerciție. Astfel, schimbarea, continuă sau discontinuă, este sprijinită de structurile administrative; e dorită chiar de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și o extindere, cu atragerea de noi resurse din exterior. Din acest ansamblu de considerații se deduce că înțelegerea modalităților de tranziție necesită evaluarea următoarelor puncte: gradul de continuitate/discontinuitate față de regimul precedent; existența violenței, durata tranziției, principalii actori și coaliții ale transformării; statutul și relevanța conflictelor politice chiar din perioada anterioară și posibilele intervenții externe. Perioada de tranziție se încheie atunci când o singură coaliție de actori reușește să câștige teren în fața coaliției alternative, deținând monopolul, sau, cel puțin, un control
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
următoarelor puncte: gradul de continuitate/discontinuitate față de regimul precedent; existența violenței, durata tranziției, principalii actori și coaliții ale transformării; statutul și relevanța conflictelor politice chiar din perioada anterioară și posibilele intervenții externe. Perioada de tranziție se încheie atunci când o singură coaliție de actori reușește să câștige teren în fața coaliției alternative, deținând monopolul, sau, cel puțin, un control suficient al resurselor coercitive. Are loc astfel instaurarea noului regim când o coaliție de actori politici, ieșită din tranziție, reușește să creeze și să
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]