7,741 matches
-
avea consecințe la nivelul timporizării, în sensul că și aceasta ar putea căpăta două formule operaționale? Poate fi vorba, întâi, despre timpul ca atare, cel identificat cu ființarea unui subiect etc., și timpul conceput de subiect, care are o existență conceptuală. Apoi, poate fi vorba despre timpul tot una cu ființarea unui subiect și timpul "abstract" al Celuilalt, identificat el însuși cu ființarea reprezentată de subiectul Celălalt; poate fi vorba, de asemenea, despre timpul subiectiv, originar, și timpul obiectiv, al constituirilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
viața omului, așa încât urmele timpului nu sunt ale vremii trecătoare, pe care o simțim în indiferența ei față de tot ce cuprinde, ci ale timpului răzvrătit; am putea spune, ale clipei, și cred că, reprezentațional, nu ar fi greșit (și nici conceptual, raportat la "clipă" ca prezent autentic, în structura "temporală" a Dasein-ului, de exemplu). Dar acest timp răzvrătit, care rupe trecerea vremii, este cel care în-ființează, care aduce ceva în lume, care schimbă chiar cursul lumii, al vieții unui om sau
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Norocul" lui Miron Costin prezentuiește, aduce în prezență, "pune înainte", se în-ființează ca anterior față de cele ale lumii, ale omului. Tocmai pentru că este redus la prezentuire, neluând și sensul chemării trecutului și al survenirii viitorului, timpul-noroc este lipsit de structură conceptuală; dar nu poate fi redus, pentru aceasta, nici la statutul de simplă reprezentare asupra timpului, dat fiind faptul că pentru aceasta avem, în poemul lui Miron Costin, "vremea" trecătoare. De fapt, ținând seama de ambele sensuri, poate chiar de unitatea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
regândită această problemă în funcție de rezultatele reducției judicative a dictaturii judicativului formulate în lucrarea de față. Primul răspuns este acela că judecata oferă o imagine. Prin urmare, nu un concept, deși este alcătuită din termeni cu o poziție logică și judicativă conceptuală, nici o valoare, deși are în structura sa elemente alethice (care susțin valoarea de adevăr), nici o "situare afectivă", cu toate că lucrează părtinitor (ordonator și autoritar). Teoriile judecății cuprinse în cercetările fenomenologice tocmai amintite pot constitui o mărturie pentru acest fapt. Pentru Brentano
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Fi-ul trebuie lăsat să se spună (arate) pe sine așa cum se întâmplă cu fiecare "lucru" în sensul judicativului și să-și descarce conceptul în propria noastră gândire, punând-o pe aceasta să se reconstruiască ea însăși în acest sens conceptual (schimbând astfel și sensul esențial al constituirii fenomenologice, acela de "umplere", cu un sens propriu-zis originar chiar în ordinea operaționalității fenomenologice: acela al "descărcării", tinzându-se astfel către o preeminență obiectuală, dorită atât de mult, uneori, în fenomenologie; și, pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legătură cu distincția dintre subiect și obiect) reprezintă originaritatea oricărui fapt "subiectiv" sau "obiectiv" ca "lume trăită" (monde vécu). Fi-ul însă, spunându-se (arătându-se și descărcându-se) pe sine gândirii înseși care se reconstituie pe sine în sens conceptual, poate juca acest rol; de fapt, el este veritabilul a priori. Sensul unei "cochetării" cu înțelesurile religioase ale Fiului poate fi luat în seamă, dar numai atât cât gândirea nu s-a lăsat reconstituită conceptual prin spunerea (arătarea și descărcarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reconstituie pe sine în sens conceptual, poate juca acest rol; de fapt, el este veritabilul a priori. Sensul unei "cochetării" cu înțelesurile religioase ale Fiului poate fi luat în seamă, dar numai atât cât gândirea nu s-a lăsat reconstituită conceptual prin spunerea (arătarea și descărcarea) de sine a Fi-ului. Cochetăria aceasta este posibilă doar în orizontul judicativului constitutiv, acolo unde Fi-ul nu poate intra în imagine și, astfel, nu poate deveni "obiect" de judecată. Constitutivitatea "conceptuală" a Fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lăsat reconstituită conceptual prin spunerea (arătarea și descărcarea) de sine a Fi-ului. Cochetăria aceasta este posibilă doar în orizontul judicativului constitutiv, acolo unde Fi-ul nu poate intra în imagine și, astfel, nu poate deveni "obiect" de judecată. Constitutivitatea "conceptuală" a Fi-ului devine temă firească abia după lămurirea funcțiilor regulative ale judicativului, adică după ce vom fi pătruns în constituția legăturii judecății cu imaginea. Aplicațiile care par a fi cele mai potrivite, acum, când încă nu a fost proiectat ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Papadat-Bengescu, F. Aderca, V. Voiculescu, Sextil Pușcariu, Al. Sahia ș.a. Ceea ce atrage cu precădere atenția este modul în care autoarea izolează și (re)interpretează acele elemente care conferă actualitate operelor, plasându-le într-un cadru mai vast, de amplă respirație conceptuală. Din Principiile criticei ale lui Radu Ionescu și din teoriile despre capodoperă ale lui Mihail Dragomirescu sunt reținute aspectele care prefigurează o viziune structuralistă avant la lettre, bazată pe identificarea unor reguli raționale de creație. Discutând poetica lui G. Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
de globalizare a piețelor prin intermediul cărora se impulsionează cel puțin o serie de factori de creștere economică endogenă și exogenă, pe seama fluxurilor interstate financiare, materiale și umane. Importanța capitalului străin investit într-o economie a crescut, generând elaborarea unui areal conceptual extins, mai mult sau mai puțin acceptat, eforturile fiind axate pe o multitudine de aspecte relevante ale impactului economic și social al investițiilor străine directe pentru țările de origine și țările-gazdă, pe diferite orizonturi de timp. În prezent, există mai
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
orizontală, a lui aici și acum și a repoziționat fiecare ființa umană pentru a deveni eventual stăpân pe domeniul său terestru. Perspectiva a migrat de pe pânzele artiștilor Renașterii la mesele de scris ale filosofilor din perioada preiluministă, devenind principalul instrument conceptual pentru a reface lumea naturală În imaginea omului. Francis Bacon, părintele științei moderne, a scris cele mai importante lucrări ale sale, Novum organum și Noua Atlantidă, În primă parte a secolului al XVII-lea. Ideea de perspectivă are un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
spus Bacon, era să „stabilească și să extindă dominația rasei umane asupra universului”14. În timp ce Bacon a furnizat o metodologie pentru organizarea naturii, marele filosof francez din secolul al XVII-lea René Descartes a fost cel care a pus bazele conceptuale pentru transformarea naturii În resurse. El a găsit ceea ce considera a fi o piatră din Rosetta pentru descifrarea și manipularea secretelor naturii În legile universale ale matematicii. El a scris: Studiind problema cu atenție, am ajuns treptat să Înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
transforme spațiul și timpul Într-o forța productivă din ce În ce mai rapidă În slujba avansului material. Cu toate că europenii - În special englezii și germanii - au introdus rapid tehnologiile bazate pe mașina cu aburi, americanii au fost cei care au creat mecanismul intelectual și conceptual pentru a alinia performanța umană cu ritmul noilor mașini. Eficiența a fost transformată de inginerii americani Într-un set de practici metodologice care, la rândul lor, au devenit un instrument general pentru organizarea spațiului și a timpului. și, noțiunea modernă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
istorice care l-au generat. 6. Invenția ideologiei proprietății Schimbările vaste În conștiința spațio-temporală și apariția individului rațional și autonom au transformat viața europeană În cursul câtorva secole. Există totuși o altă dezvoltare instituțională care a apărut Împreună cu restul schimbărilor conceptuale - o instituție care a dat o formă concretă și un Înțeles celorlalte furnizând elementul indispensabil pentru apariția economiei capitaliste și a statului-națiune. Invenția și codificarea regimului proprietății private În Evului Mediu târziu și epoca modernă timpurie au devenit fundamentul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ei62. Studiul pe porcine ne oferă numai o idee despre ceea ce se Întâmplă În noul domeniu de cercetare al emoțiilor și abilităților cognitive ale animalelor. Cercetătorii au fost surprinși recent de publicarea unui articol În revista Science care descrie abilitățile conceptuale ale ciorilor din Noua Caledonie. În experimente controlate, oamenii de știință de la universitatea Oxford au raportat că la două păsări, numite Betty și Abel, li s-a dat opțiunea să folosească două unelte, una, o sârmă dreaptă, cealaltă, o sârmă terminată
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în mare măsură, al celor sifilitice. Această dinamică, istorie a patologiei mintale, poate constitui o sursă de concluzii de ordin practic, de mare importanță pentru politica sanitară contemporană. Dar această dinamică este foarte puțin cunoscută și variază de la o orientare conceptuală la alta. Din aceste puține considerente reținem actualitatea și importanța unui studiu referitor la evoluția patologiei psihiatrice și a asistenței bolilor psihice într-un teritoriu determinant geografic, etnic și social, incluzând o perioadă cât mai îndelungată. Se vor putea stabili
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la delimitarea unor sindroame anatomo-clinice puțin cunoscute la acea dată, prin lucrările sale în acest domeniu situându-se printre promotorii acestei discipline în România, alături de Marinescu, Noica, Minea. * În evoluția psihiatriei românești, aceste studii au contribuit la menținerea unor poziții conceptuale organice și fiziologice care au caracterizat evoluția ulterioară a psihiatriei românești. Activitatea desfășurată de C. I. Parhon în domeniul neuropsihiatriei nu poate fi desprinsă de aceea dedicată endocrinologiei. De altfel, am subliniat că endocrinologia, pe atunci o disciplină care abia
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
tehnic dintre PM și modelele anterioare privesc, pe de o parte, arhitectura sintaxei: respingerea D-Structurii ca nivel între Lexicon și cele două interfețe interpretative, LF și PF − altfel spus, în PM, nivelele de reprezentare sunt limitate la cele necesare conceptual, adică la cele de interfață cu sistemele performative −; pe de altă parte, mecanismele tehnice: se renunță la operația de guvernare, fundamentală în GB, preferându-se operații "primitive", motivate conceptual, ale sistemului X-bară, relațiile specificator−centru (Spec-Head) și centru−complement (Head-Comp
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
spus, în PM, nivelele de reprezentare sunt limitate la cele necesare conceptual, adică la cele de interfață cu sistemele performative −; pe de altă parte, mecanismele tehnice: se renunță la operația de guvernare, fundamentală în GB, preferându-se operații "primitive", motivate conceptual, ale sistemului X-bară, relațiile specificator−centru (Spec-Head) și centru−complement (Head-Comp). Gramaticile (derivările sintactice) trebuie să fie interpretabile la cele două interfețe: interfața cu sistemul conceptual-intențional prin LF (forma logică) și cea cu sistemul articulator-perceptual prin PF (forma fonologică); dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiectul în ergativ al verbelor tranzitive și subiectul în absolutiv al verbelor intranzitive sunt subiecte gramaticale (Legate 2006b: 147). 4.4. (A)simetriile subiect/obiect Deși pentru unele limbi a fost susținută ideea că nu există motive pentru a separa conceptual subiectul de obiect (vezi supra, 4.1.2.), cele două entități fiind simetrice în raport cu verbul, cele mai multe studii se opresc asupra asimetriilor dintre cele două concepte. Prima asimetrie este de natură terminologică: în timp ce subiect este un termen cu o vechime și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
termenilor nucleari ai propoziției, pivot, ale mecanismelor sintactice, antipasiv, aplicativ etc.). S-a observat însă că toate aceste concepte au o relație strânsă cu cele folosite pentru descrierea limbilor cunoscute. Astfel, următorul pas a fost stabilirea unor corespondențe terminologice și conceptuale și deci revenirea, într-o anumită măsură, și cu instrumente de lucru rafinate, la ideea că cele două tipuri de sisteme lingvistice pot fi descrise unitar. Dacă studiile tipologice pun accentul pe diferențele lingvistice, studiile generative, începând mai ales cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
engleză) acțiunii și a evenimentului este guvernată de două modele distincte ale cauzalității: modelul ergativ și modelul tranzitiv. În modelul ergativ, constituirea evenimentului începe cu Tema și acționează împotriva curentului de energie. Participantul Temă este evocat ca parte a miezului conceptual autonom al predicației procesuale (conform lui Langacker 1991). În sistemul lui Davidse (1991)89, în reprezentarea ergativă a unui eveniment, de tipul Floyd broke the glass/The glass broke ('Floyd a spart geamul/Geamul s-a spart'), participantul afectat de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dativul posesiv și verbele inacuzative este un subiect care merită să fie cercetat separat. ● Kemmer (1994: 211−212)138 arată că forma morfologică medie (omonimă cu cea reflexivă) apare atunci când nu există niciun motiv special pentru a face o distincție conceptuală între entitatea inițiatoare și cea afectată. Unicul participant e văzut ca fiind Inițiator și, pentru că suferă o schimbare de stare, ca fiind și Punct Final. ● Cornilescu (1998: 320), folosind și propunerea lui Kemmer (1994), arată că folosirea intranzitivă se corelează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pus pe una sau pe alta dintre laturile fenomenului inacuzativității. Un subiect controversat în lingvistica actuală îl constituie alternanța cauzativă, discutată în secțiunea 5. în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. După trecerea în revistă a problemelor terminologice și conceptuale, am prezentat diferitele explicații care au fost oferite pentru existența acestui fenomen, dintre care niciuna nu pare să se potrivească perfect la situația din limba română, în care nici schimbarea de stare nu constituie (singură) informația semantică relevantă, nici cauza
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unele opțiuni de interpretare (deși în bibliografie au fost propuse și alte soluții, dintre care unele divergente): existența unei relații transparente între funcționarea sistemelor lingvistice ergative și cea a verbelor ergative din limbile acuzative și stabilirea unor corespondențe terminologice și conceptuale între acestea; relevanța relativă a conceptelor precum subiect și tranzitivitate pentru limbile ergative; formularea unei definiții operaționale, potrivite pentru română, a clasei verbelor inacuzative; reinterpretarea absenței unor teste sintactice pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative din limba română: în română, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]