13,488 matches
-
arsura fitilului. Nu, am auzit-o pe bu-bunica atunci când Îi spunea unchiului Fausto, se bâlbâi Încercând să respingă asaltul doamnei Fioravanti. Bu-bunica e supărată pe mama că ta-tati nu ne dă nici o liră măcar, nu-l roade co-conștiința, iar copiii costă, și bunica Își consumă toată pensia. Bu-bu-bunica Își scoate pensia de la poștă și nu spune niciodată ziua, de f-frică să nu-i ceară mama babani cu Împrumut. Dar mama ta nu lucrează? se informă Maja, iritată la gândul că, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În cimitirul Santa Caterina, și puneți să fie Îngropată acolo și soția mea Emma. Pe piatra funerară vreau să fie scris așa: „Vom ara mările ca și cu un plug/ până În frigul lui Lette, amintindu-ne/ că Pământul ne-a costat șapte ceruri“. Sunt versurile unui poet rus, nu-mi aduc aminte care. Las Fiatul Tipo părinților mei, pe care Îi voi iubi mereu și le mulțumesc pentru tot și sper să mă ierte. Îi rog să pună să-mi citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-i spună onorabilului Fioravanti? Putea Încă să aștepte ridicarea poștei din Torre Gaia, puse scrisoarea În buzunar. Era unu patruzeci. DUPĂ-AMIAZĂ Vom ara mările ca și cu un plug până În frigul lui Lette, amintindu-ne că Pământul ne-a costat șapte ceruri. Osip Mandelștam, 1918 a paisprezecea oră Pe la două, traficul obstrucționa arterele Romei ca o tromboză. Străzile erau ca niște fluvii În care totul se Înnămolise. În mașinile mișcate doar de tresăriri neașteptate, mii de persoane se deplasau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spuse Valentina. — Te cred! râse Miria. Dacă ești chioară... N-ai văzut cum se uită la tine? — Cine? exclamă Valentina surprinsă. — Îți place? E ultimul model, spuse Axel Întinzându-i o bucățică de metal care semăna cu un ac Îndoit. Costă o sută de mii de lire. Valentina Îl luă În mână, fără să știe ce-ar putea face cu el. — Clama ți-o fac cadou, spuse Axel Rose. E din inox chirurgical, nu provoacă infecții. — Scoate-ți tricoul, spuse Miria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
imaginase că se cunoaște ea Însăși. Știa totul despre povestea ei cu teologul, cunoștea pe de rost versurile lor preferate care spuneau: Vom ara mările ca și cu un plug/ până În frigul lui Lete amintindu-ne/ că pământul ne-a costat șapte ceruri. Știa despre Înlănțuirile lor lirice, oricât de agitate ar fi fost, știa unde o făcuseră (câte puțin, peste tot, chiar și În cabina de la poartă a părinților Emmei), și cât durase, și În ce poziție (mai mult ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de dans se auzea o muzică sud-americană, ideală pentru o distracție de marți, nu ieșea nimeni, iar maestrul dispăruse, căci, la urma urmelor, o cunoștea de prea puține ore și nu-i păsa de ea, acum când știa cât Îl costa s-o ducă În patul lui. Antonio o luase la șuturi și la palme, căci voia să știa ce mama dracului avea mai mult decât el rahatul acela de balerin negru. Și cum Emma știa că orice i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apară În ziare alături de el. Chiar dacă indiferența aceasta și dezamăgirea o nelinișteau ca o trădare. — Religia n-are nici o treabă, spunea alta cu niște ochi apoși, pe care Maja și-o amintea de la ultimul dineu electoral al lui Elio - adeziunea costa un milion de persoană - căreia Îi mai și zâmbi, cu toate că o enerva vocea ei răgușită. Eu am o tunisiană foarte curată, ți-o recomand, tunisienii sunt practic italieni, doar că sunt musulmani, e singura diferență. — A, nu, eu o musulmană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un Bedat & Co. din platină, un Cartier cu brățara din pânză neagră de corabie, și un Bubble Corum cu un design avangardist și inovator, rezistent până la două sute de metri adâncime, la un preț foarte rezonabil. Ceasuri superrafinate, fiecare dintre ele costând câteva salarii de profesor și pe care Emma le considera, cu voce tare și nepăsătoare că putea fi auzită de vânzătoare, identice cu gablonțurile pe care ea le vedea În fiecare zi la ieșirea din metrou. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
voi răsplăti pentru pierderea pe care au suferit-o, pe care eu am suferit-o. Răsplată. Lui Kevin - pentru a-l face să uite pomana umilitoare a familiei Fioravanti - Îi promise că-i va cumpăra un mountain bike. — Când? — Luni. Costă o avere, tată, Îi atrase atenția Valentina. Antonio zâmbi. Banii nu mai aveau nici o valoare. Erau doar bucăți de hârtie - ipoteze. Simți un sentiment de libertate pe care nu-l cunoscuse până atunci. Valentina Îl Întrebă ce face cu Fiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poți să schimbi echipa, Kevin. Poți să schimbi orice În viață, țara În care trăiești, meseria, partidul politic, mașina, totul, dar nu echipa. Și nici nevasta, ar fi vrut să adauge. Kevin nu-i răspunse. Privea tricoul lui Totti - vrăjit. Costa cinci sute de mii de lire. Era practic intangibil. — Îl vrei? Întrebă Antonio scărpinându-l pe ceafă. Kevin se Înfioră, căci tati nu-l atingea niciodată. De parcă i-ar fi fost scârbă - ca și cum ar fi atins o reptilă. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
le răspundea la fel. Și trebuie să știi că mamele mele erau surori între ele, fiicele lui Laban de la neveste diferite, deși bunicul meu niciodată nu le-a recunoscut ca atare pe Zilpa și pe Bilha; asta l-ar fi costat încă două dote de zestre și bătrânul era un porc zgârcit. Ca orice surori care trăiesc împreună și împart un bărbat, mama și mătușile mele țesuseră împreună o pânză complicată de loialități și frustrări. Schimbau secretele ca pe brățări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la naștere - o naștere sângeroasă, violentă, care o ucisese pe mamă. Când copilul a apărut în sfârșit, femeile au fost uimite de cât de mic era - o fată, la urma urmei -, care le dăduse atâtea zile de furcă, care o costase atâta sânge pe mama ei și până la urmă chiar viața. Prezența Rahelei era la fel de puternică ca a lunii și la fel de frumoasă. Nimeni nu putea să nege asta. Chiar și eu, care pur și simplu veneram chipul mamei mele, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
multă brânză. Blana caprelor bălțate era foarte uleioasă și din ea se făceau cele mai bune frânghii. Dar astea erau lucruri știute doar de Iacob, pentru că le învățase de-a lungul anilor de muncă. Lenea și dezinteresul lui Laban îl costau acum. Și Laban a zis, așa să fie. Iar bărbații au băut vin ca să pecetluiască înțelegerea. Iacob avea să plece cu femeile lui, cu copiii și cu animalele bălțate, care nu erau mai multe decât șaizeci de capre și șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mari decât mine, dar nu mă băgau în seamă pentru că eu purtam încă haine de copil, pe când ele erau deja femei. Basemath era un fel de mamă adoptivă pentru toți copiii Oholibamei și mai ales pentru bebelușul-fetiță Iti, care o costase viața pe mama ei. Basemath pierduse atâția copii ai ei, fete și băieți, că nici nu le mai știa numărul. Îl avea doar pe fiul ei Reuel și pe Tabea, o fată, care era exact la fel de înaltă ca mine. Tabea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Iacob fugise ca să scape de mâinia din în vale, de răzbunarea oamenilor pentru distrugerea lui Hamor și pacea Salemului. Rahela a murit în agonie, dând naștere ultimului fiu al lui Iacob. „Fiul suferinței”, îl numise ea pe băiețelul care o costase un râu de sânge negru. Dar numele pe care Rahela îl alesese pentru fiul ei suna prea mult a acuzație, așa că Iacob a sfidat ultima dorință a nevestei lui și a transformat numele Beni-Oni în Beniamin. Frica îl mânase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să intru. - Lasă-ne, a lătrat el. Shery și toți care mai erau acolo au ieșit. Eram singuri. Nici unul dintre noi nu se mișca. Stăteam fiecare în colțuri opuse ale camerei și ne holbam unul la altul. Deși anii îl costaseră delicatețea obrajilor și câțiva dinți, Iosif era încă frumos la față și puternic, același demn fiul al Rahelei. - Dina, a zis el, Ahatti - surioară, a zis el, în limba copilăriei noastre. Ai fost eliberată din mormânt. - Da, Iosif, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aici e să știu ce s-a întâmplat cu fiul meu. - Fiul tău știe povestea morții tatălui său și-mi amenință viața. Mă consideră pe mine vinovat pentru păcatele fraților mei. Doar faptul că m-a amenințat l-ar putea costa viața, dar pentru că e fiul tău, o să-l trimit departe de aici și atât. N-o să i se întâmple nimic rău, îți promit, a zis Iosif cald. Am trimis o recomandare ca regele să-l însărcineze cu o prefectură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Chantal căzu ca din nori. - De ce ai făcut asta? Pérec se Întoarse agale spre soția lui și, privind-o cu detașare, vorbi cu o voce lipsită de inflexiuni, luîndu-i pe cei doi polițiști drept martori. - E frumoasă, nu-i așa? Costă scump, frumusețea... De cînd o cunosc, nu i-am refuzat nimic, am cedat la toate capriciile ei, i-am Împlinit toate gusturile legate de lux. Casă, bijuterii, blănuri, voiaje, nimic nu e Îndeajuns de frumos pentru ea... Și are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Început să picure sînge. - O... Și ce-a mai găsit ieri seară? replică Lucas, sarcastic. Un crab cu maioneză În farfurie? Scriitorul zîmbi ușor. - Nu tocmai. Și Îi povesti rapid episodul cu crabii care fuseseră cît pe ce s-o coste viața pe Marie. - Chiar dacă nu credem În preziceri, trebuie să recunoști că e aici ceva tulburător. Lucas se pregătea să răspundă cînd Îl zări pe Pierric: acesta se apropiase În tăcere și, strîngîndu-și grămada de cîrpe la piept, se proțăpise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mutră disprețuitoare arătînd spre Pierric, care zgîlțîia cu putere un flipper de lîngă ușă. - Ia uită-te la scrîntitul ăsta, nici măcar nu sînt gologani În mașină, Îi șopti ea lui Gwen, care stătea cocoțată pe un taburet alături. Doar nu costă nimic, e ceva. Privirea Îi alunecă spre cei doi Kersaint care mergeau de la unul la altul, Împărțind strîngeri de mînă, zîmbete ipocrite și cuvinte amabile. Își ridică ochii la cer auzindu-l pe PM lansînd În gura mare că oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
funcționar să-și justifice salariul punîndu-și Întrebările mai Înainte de a răspunde la ele, doamnă Le Bihan. - Doar nu insinuați că Nicolas ar fi agresat-o pe mama și ar fi furat banii? exclamă Gwen. - Îmi spun doar că o evadare costă scump. - Dacă Nico ar fi venit la fabrică, l-am fi văzut, Îi ținu ea piept cu fermitate. Cercetările au reînceput, Între insulari și trupele militare... Ochii polițistului reveniră la Yvonne. - SÎnteți cu adevărat sigură că nu l-ați recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-ți spun două vorbe? Christian nu socotise util s-o prevină că pleca și el Împreună cu echipele de salvare. Cunoștea Îndeajuns de bine pasul Molène, căci trecuse pe acolo de mai multe ori și știa deja că locul acela Îi costase viața pe destui marinari experimentați. Voia s-o ferească pe Marie, deja cumplit de Încercată, de o eventuală descoperire macabră. - Băieții s-au scufundat pînă la epavă, nu era nimeni la bord, explică el. Anexa a dispărut și ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poate vedea că au fost smulse două file, e ceva recent, hîrtia e mai deschisă la culoare acolo unde a fost ruptă... Lucas răsfoi registrul. - Ceea ce lipsește ajunge Înapoi În 1960 și se referă la Yvonne Le Bihan. Nu ne costă nici cît o bucățică de pîine dacă ne ducem s-o Întrebăm... - Mai ales că era altădată brutăreasă! zise Stéphane, cu o mutră veselă. Fersen Îl privi cu milă. - Am murit de rîs. Ar fi trebuit să te faci comic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că aveam cu ce să mă mîndresc? Fiii mei erau răspunzători de moartea acelor oameni, de moartea mamei micuțului... Iar eu... Jeanne lăsă capul În jos, Își făcu semnul crucii și continuă Într-un murmur care În mod vizibl o costa scump: - L-am abandonat chiar În dimineața aceea, la Brest... Pe treptele bisericii Saint-Séverin. Mereu m-am Întrebat ce s-o fi Întîmplat cu el, bietul micuț, și acum Îmi pare rău... Trag nădejde că a fost adoptat. Ridică obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fotografie de tinerețe a fostei neveste, Își dădu seama de asemănare. Cu ocazia unei cine la Bénazéraf, Julie Îl cunoscuse pe Deleuze, iar de atunci se lansa tot timpul În justificări intelectuale ale pornografiei, ceea ce devenise insuportabil. În plus, Îl costa scump, ea se obișnuise de la filmări cu Rolls-urile Închiriate, cu mantourile de blană și cu toate acele tinichele erotice de prost-gust pe care el, Îmbătrânind, le suporta din ce În ce mai greu. La sfârșitul lui ’74, fu nevoit să vândă vila din Sainte-Maxime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]