11,041 matches
-
un „instinct al solidarității”, deoarece Florin Mugur, cu numele său și al tatălui său, fost gazetar, Legrel, era de partea „învingătorilor”, comunist convins și inflamat ca și întreaga „lui” generație ideologică ce publica amplu în revistele literare, dar și în cotidiene politice - Labiș, Mandric, Cosașu, Țic, Mazilu, Raicu și alții care s-au „pierdut pe drum”. Mugur m-a luat sub pulpana lui, crezând absolut și fără probe că aș avea un viitor ca prozator și, probabil, sperând să mă convingă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu a fost decât un pas. Voi discuta altă dată contactul meu, întâlnirea mea cu mediile literare franceze, dar ca un exemplu de aroganță, de trișerie critică, voi cita doar ampla cronică pe care mi-a făcut-o în importantul cotidian francez La Croix, exegeta Cela Minart, afirmând, apodictic, că „autorul a vrut să facă o biografie satirică a lui Ceaușescu și... n-a reușit!”. Fals, nu mi-a trecut prin cap să fac biografia nimănui, cu atât mai puțin a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Bernard, în timp ce eu cred că ațipisem. Oricum, Bernard era extrem de interesat de „confruntarea” cu Ivasiuc, asta, probabil, pentru că prietenia acestuia, excepțională în fiecare caz, cu Erwin Wickert - care la moartea dramatică a scriitorului a publicat o pagină întreagă în prestigiosul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung” unde făcea elogiul omului și scriitorului - și cu Harry Burns, doi ambasadori ai celor mai influente state occidentale în România, îl intriga și interesa. Goma comentează undeva, în stilul lui abrupt, abhorând orice nuanță sau prudență cât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Africii, să scrie și să comenteze, în general pozitiv, multe texte apărute în Franța ale scriitorilor din estul Europei. Sigur, Edgar Reichmann, colaborator constant și la revista literară a comunității evreiești la Paris, avea, în cronicile sale regulate la marele cotidian, să dea preferință autorilor evrei, dar, trebuie s-o spunem, el a sprijinit nu puțini autori români, de la clasicii M. Sebastian sau Camil Petrescu la Barbu și Petru Dumitriu, apoi Virgil Tănase, Goma, B. Nedelcovici, subsemnatul, ca și pe mulți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
într-o situație sau în explicitarea unui fenomen, ei știu să deosebească fisurile, părțile slabe ale fenomenului”. E, poate, adevărat, dezamăgirea, contrarierea mea a fost mare în vara pariziană a lui ’71, după ce am citit o scurtă știre într-un cotidian francez că „M. Ceaușescu lance sa petite révolution culturelle”, știre ce mi s-a părut o alegație umflată jurnalistică și am alergat la Ambasada Română unde „colegul meu politic”, ambasadorul Flitan, mi-a dat Scânteia din acele zile în care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Occident, pe care ea l-ar sanctuariza prin prezența-i, ar fi aici aproape, la fața locului, sustrăgându-i pe delegați dominației exclusive a ziarului New York Times și ispitei frazelor-goale. Făcusem deja această sugestie publicând-o în Le Monde, un cotidian mult mai realist decât pare. Jacques Derrida se lăsase convins. Există până și "locația": pe partea stângă a Hebron Road, la ieșirea din Ierusalim, în cartierul Armon Anațzvi, unde Organizația are deja o bază. Ar asigura atât securitatea Israelului (cine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și nu realitatea unui sentiment. Gesturile moștenite din istorie au mai multă greutate decât ideile. Cum ar veni, declarațiile de credință comune între ortodocși, siriaci, copți, armeni și latini și toate dialogurile teologice imaginabile ară pe suprafața mării. Dogma nivelează, cotidianul rezistă. Muftiul din Tyr, șeicul Ali al-Amin a fost cât pe ce să fie ucis atunci când aviația israeliană i-a bombardat casa. Este singura voce a opoziției șiite față de Hezbollah care se mai face auzită. El reprezintă versiunea quietistă și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să luăm în seamă toate clipirile farurilor în noapte, chemările îndepărtate ale unor locuri, ale unor oameni pe care nu-i cunoaștem, n-am mai termina niciodată cu ele, nu-i așa? Conduseseși ziarul L'Orient Express, scriai acum la cotidianul An Nahar. Aflând vestea asasinării tale la Beirut, într-o seară de vară, pe 2 iunie 2005 mai exact, la trei luni după moartea primului-ministru Rafic Hariri asasinat, foarte probabil, de către serviciile siriene, acesta am redeschis-o rușinat. Cartea rămăsese
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nici pe alții să respire: o presă fără tabuuri și o justiție independentă. Sparta n-a reușit să învingă Atena. Pentru a-i menține, îți trebuie curaj, iar în Israel aceasta e calitatea care lipsește cel mai puțin. Dacă un cotidian ca Haaretz ar avea și o ediție în franceză, la Paris ar exista o mai mare libertate a expresiei și ar fi mai puțin antisemitism. Poate că nu atât democrația (articolul hotărât e o mistificare) merită a fi salutată, cât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
negru ("de nerezolvat", "poate doar peste cincizeci de ani"). Într-adevăr, trebuie să-ți placă griurile, o gamă mereu în schimbare și cu nuanțe infinite, pentru a nu-ți pierde capul. S-a răsucit un buton și la Tel-Aviv. Marile cotidiene sunt în impas. Pentru tânărul internaut israelian, palestinianul din Ramallah sau arabul israelian din Nazaret, la numai o oră de drum pe șosea, sunt mai îndepărtați decât indianul sau australianul cu care schimbă mesaje și opinii, în engleză, pe ecranul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu gaz aerian, cabine telefonice în toate părțile pe străzi, radio la fiecare casă". Pe stânci, în jurul stațiunii, inscripții amintind că "acolo a stat un Kronprinz, dincolo o arhiducesă, dincolo un rege". Un episcop slovac tăcut, cu care se vede cotidian în sufragerie, devine subiect de portret. "Probabil că n-am să-l întâlnesc iar decât la judecata cea din veac, când ne vom opri sub o arcadă și ne vom întinde unul altuia mâna ca niște vechi cunoștințe". Deși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dar textele populare care însoțesc practicile ceremoniale, chiar și îmbogățite de o mimică a performerului foarte talentat, nu vor fi percepute ca joc, ci, pregnant, ca rânduială. Puterea evocatoare a cuvântului se absolutizează prin acțiunea care instaurează o lume în mijlocul cotidianului „dar nu numai ca reprezentare, ci ca identificare. Ea repetă acel eveniment”. Colindele cântate în interspațiul temporal au capacitatea de a anula durata cronologică și de a da timpul de la început prin integrarea tuturor membrilor colectivității în obicei. „Jocul, mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spațiul privilegiat ocupat mai tot timpul colindei de vocalele a și i spre tărâmul cunoscut al percepției senzoriale și în categoriile estetice umane. Astfel se poate explica prezența vocalei joase u din text numai în lexeme care se înscriu planului cotidian al existenței: bun (apreciere marcată puternic de utilitate și de idealul omenesc), fuse (durată măsurată), unde (circumscriere spațială), frunză (element vegetal trecător asociat cu perisabilitatea umană în proverbe), măicuța. Vocala u are și rolul de a susține fonetic coborârea, ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și parte constituentă a ființei ce îmblânzește fiara haosului, calul este actantul principal al minunii, dar și intermediarul dintre esență și lume, de aceea, el este cel care îndeplinește în numele călărețului atât ceremonia, cât și „împărtășania”. Ultima secvență ajunge în cotidian printr-o trecere securizată pe podul de aramă „zărnăitor” și coboară la măicuța, căreia de asemenea îi revine un gest ceremonial, de data acesta propițiatoriu: perechea mănâncă din colac și bea vin pentru a asigura belșugul oamenilor în noua etapă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
demonstreze la nivel simbolic că sunt capabili să întemeieze o familie. Finalitatea riturilor inițiatice ascunse în țesătura cuvintelor și a structu¬rilor poetice este exclusiv maritală. Prin puterea urării rituale oamenii imită gesturile arhetipale și re-întemeiază lumea. Scoaterea neofitului din cotidian are un traseu similar în toate speciile folclorice în care apare. Mișcarea, ca dominantă a semnului dinamic masculin, este de ieșire din cercul magic al casei către frontiera lumii, spre spațiul populat de ființele malefice. De acolo haosul se poate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în lumea imaterială a arhetipurilor. Plecat să vâneze „păsărele gălbioare/ Că sînt bune la mâncare”, Mistricean trece spre cealaltă dimensiune printr-o „ceață dengrozit,/ Negură până-n pământ” ce-i provoacă rătăcirea, ruptura de nivel simbolic. Început ca o vânătoare în cotidian, și nu în urma conștientizării unei chemări de dincolo, traseul inițiatic pătrunde în labirintul sugerat de rătăcire și ceață, „«zona cenușie» situată între real și ireal”. Ceața precede revelațiile importante, în mitologia celtică delimitând precis „lumea pământească de ținuturile insulare ale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Hipertrofierea percepției vizuale este necesară pentru a crede cu tărie în efectul magic al ritualului, căci a vedea înseamnă a fi convins de existența acelui lucru. Perfectul compus din următoarea repetiție circumscrie personajul întors din sacru unei inițiative întreprinzătoare, specifice cotidianului: „Ș-o luat ș-o plecat la căsuța lui, d’i und’i-o fost iel născut. Șî ș-o luat ș-o făcut o curt’i”. Paroxismul reflexiei devine posibil prin repetarea masivă a verbului cognitiv: „Puse coatele pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trebuit generații întregi ca să ajungă azi o grădină imensă de pomi roditori, apoi satului Bogata i-a fost de ajuns doar viața de dascăl a lui Gh. N. Rădășanu"77. Articolul "Merii din dumbrava minunată" scris de Graziela Vîntu, în cotidianul "România liberă" din 9 iunie 1967, ne înfățișează opera acestui învățător astfel: "pensionarul Gh. N. Rădășanu este socotit de către cei din partea locului drept decan al învățăturii despre livezi; el e unul din oamenii care, cu mai bine de jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și doarme afară, unde poate, neavând bani suficienți. Sunt apoi multe cupluri tinere sau familii ce merg pe camino ca simpli turiști sau pentru a-și încerca rezistența fizică, cu ceva efort, de o saptămână sau două, o ieșire din cotidianul vieții lor, profitând și de tarifele scăzute de cazare, comparativ cu hotelurile sau pensiunile. Este un anume tip de concediu ce l-au ales, mai modest, mai economic, simțindu-se destul de bine la un pahar cu vin în curtea hanului
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
-a aniversare a Marii Uniri. Până joi dimineața, toate solicitările mele se împliniseră, aveam acordul ministerului de a face o singură manifestare cu două părți: prima expunerea despre eveniment, a doua inaugurarea expoziției de fotografii, cărți și fotocopii din articolele cotidienelor vremii despre succesiunea evenimentelor. Tot luni am întocmit o notă verbală, adresată tuturor misiunilor diplomatice din Lima, prin care informam despre sosirea mea la post, în calitate de prim colaborator. Aveam exact o săptămână pentru a pregăti manifestarea. Am fost ajutat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
produse de carne? Despre astea nu pot să vă spun nimic, eu speram să-mi spuneți dumneavoastră, fiind mai aproape de aceste probleme. Noi știm ce se întâmplă în situația internațională, în politica externă. După câteva săptămâni, după ce un articol din cotidianul "Scânteia" publicase vestea terminării plăților datoriei României către Fondul Monetar Internațional, fără să se evoce în vreun fel o măsură de îmbunătățire a vieții materiale cotidiene a populației țării, ofițerul îmi explică gândul lui. Nu a zis nimic Tovarășul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
privești în ochi după aceea? Cum crezi că se priveau ei înșiși în oglindă, dimineața, când se bărbiereau? Oare nu le venea să-și taie venele în baie uneori? Ce pedeapsă crezi că ar merita? Zilele acestea am citit în "Cotidianul" un articol legat de accesul la arhivele securității, semnat de Mihai Pelin, care m-a pus pe gânduri. Printre altele, am aflat că din dosarul lui Dan Petrescu lipseau multe file. De ce? Ce anume se afla scris acolo care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din partea unor critici și poeți cunoscuți. S-ar zice chiar că aceste referințe l-au întărâtat. Criticul Grigurcu a ținut să rămână cu consecvență pe baricada profesiei sale, spre a face în ciudă poetului omonim. Într-un poem din volumul "Cotidiene", spuneați: Nu poți visa nu poți a nu visa/ nu poți vedea nu poți a nu vedea/ nu poți umbla nu poți sta locului/ nu poți iubi nu poți a nu iubi/ nu poți cârti nu poți a nu cârti
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-mi țin orele, provin dintr-o familie neoprotestantă, sunt "homosexual, evreu, legionar și fascist" und so weiter). Ea, revanșa, mi-o luam în octombrie 1989, când, îndepărtat de la Univers-Securitate, dădeam, cu Dan Petrescu, interviuri radiourilor etranjere, "Europei libere", "Vocii americane", cotidianului "Libération" (Cu un an înainte, trecând peste interdicții, debutasem, împreună cu Liviu Cangeopol, și în "Agora" lui Dorin Tudoran.) Se lăsa cum ne documentează "Cartea albă a Securității" cu sancțiuni drastice la adresa ofițerilor supraveghetori din turma coloneilor Ciurlău și Boțârlan. Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu am șanse deosebite. M-aș fi mărginit, probabil, la atelierul mecanic din Codlea unde lucram, fără a fi avut o calificare, iar după '89 aș fi rămas cu siguranță pe drumuri. Poate aș fi reușit să lucrez la un cotidian, în ce calitate însă nici vreau să mă gândesc. Aici mi s-a dat posibilitatea să mă dezvolt după muncă și capacitate, aici mi s-a dat șansa să devin tehnician dentar, pe urmă să studiez medicina și să devin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]