9,278 matches
-
său au fost săvârșite mai multe minuni. Trei călugări de la Schitul Lacuri care se rătăciseră noaptea prin pădure au fost călăuziți de o lumină puternică până la peștera unde s-a nevoit cuviosul. În anul 1846, pe când se afla la vânătoare, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a găsit un fruct mare și frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu el și l-a dat nepoatei sale (fiica lui Dimitrie Sturdza ) care era bolnavă de epilepsie. Mâncând din el
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu el și l-a dat nepoatei sale (fiica lui Dimitrie Sturdza ) care era bolnavă de epilepsie. Mâncând din el, fiica sa s-a vindecat de boală. Din porunca domnitorului, osemintele Cuviosului Onufrie au fost dezgropate la 9 mai 1846, fiind așezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. În ședința sa de lucru din 5-6 iulie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
Maicii Domnului cu copilul Iisus de mână, o colecție de cărți de cult în limba română scrise cu litere chirilice tipărite în perioada anilor 1830 - 1865, actul original ce atestă dezgroparea moaștelor Cuviosului Onufrie pe 9 mai 1846, în prezența domnitorului Moldovei Mihail Sturdza, o copie după Tomosul Sfântului Sinod pentru proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Onufrie. Printre egumenii și stareții acestei mănăstiri s-au aflat următorii: Aici și-a început viața monahală Teoctist Arăpașu (1915-2007), viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
din comuna Grădiștea (județul Ilfov). Mănăstirea este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice (). Ctitorul primei biserici de zid din sihăstria de la Sitaru - una din cele mai izbutite realizări arhitecturale muntenești din sec. al XVIII-lea - a fost boierul Papa Greceanu, străbunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu. În 1752 biserica va fi refăcută „de iznoavă”, după cum grăiește pisania, în vremea Mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei, fiind pictată de „Neacșa ierei, Dima ierei, Grigorie, Șerban, Constantin și Constandache”, în 1753. După secularizarea averilor mănăstirești, în mănăstire va
Mănăstirea Balamuci () [Corola-website/Science/311209_a_312538]
-
al Armatei României a fost creat la 12/24 noiembrie 1859 prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Conform Legii nr. 346 din 21 iulie 2006 (art. 12), asigură, conducerea, organizarea, planificarea și operaționalizarea celor trei forțe armate, Forțele Terestre, Forțele Aeriene și Forțele Navale. Suveranitatea civilă asupra Armatei Române a fost asigurată fără întrerupere
Statul Major General () [Corola-website/Science/311264_a_312593]
-
va avea parte de o decădere, culminând cu desfințarea regatului maghiar. Din 1544, Transilvania devine principat autonom în cadrul Imperiului Otoman. Urmează o perioadă în care conducerea internă a Transilvaniei va avea fluctuații mari, culminând cu Unirea din 1600, reușită de domnitorul român Mihai Viteazul. Această unire nu a rezistat însă numai un an. După ce de-al doilea asediu otoman al Vienei, respins de forțele combinate austriece-polone, Imperiul Otoman va intra în perioada de decădere a sa, culminând cu transformarea lui în
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
, cunoscut și ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgoviște, care face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Țepeș, în timpul celei de-a doua domnii, inițial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului. Actualmente, clădirea măsoară 27 de metri în înălțime și 9 metri în diametru. Între
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului. Actualmente, clădirea măsoară 27 de metri în înălțime și 9 metri în diametru. Între anii 1847 și 1851, turnul a fost complet restaurat de către domnitorul Gheorghe Bibescu, forma actuală datorându-se acestuia, inclusiv înălțarea sa cu circa 5 metri față de construcția inițială. este cea mai importantă atracție turistică din oraș și totodată simbolul orașului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema orașului, în partea de
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
Iulia se menționează că: La început, turnul era alcătuit din două etaje, iar accesul se făcea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alăturată. Modificările suferite împiedică stabilirea cu exactitate a formei inițiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu care a ordonat restaurarea clădirii în 1847. Construcția actuală are o înălțime de 27 metri și este alcătuită dintr-o bază în forma unui trunchi de piramidă placată cu piatră, din care se dezvoltă în sus un corp
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
turnul a fost folosit printre altele „ca fanal pentru ceasornicul orașului” și loc în care cânta o „fanfară” orientală pentru plăcerea domnului. Dar cel mai adesea, rolul turnului era pentru supravegherea cetății Târgoviște, dar și pentru apărarea Curții domnești unde domnitorul își avea reședința și se ruga în bisericile din complex, în acea vreme Târgoviște fiind capitala Țării Românești. De asemenea, pe timp de pace, din turn se anunța la apus pe la chindii închiderea porților cetății. După acest moment, era interzisă
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
fi „"... un document prețios pentru istoria costumației noastre militare și a reînființării armatei naționale, straja pământeană"”. În această revistă a publicat Constantin Lecca studiul „"Viața prințipiului și eroului Moldovei Ștefan cel Mare"”. Studiul este de fapt o cronologie a faptelor domnitorului extrasă din cronicile românești precum și din publicații străine. La sfârșitul lui, istoricul Constantin Lecca face o caracterizare lui Ștefan cel Mare: „"un om nu prea mare de statură, adânc gânditor, nu măreț, plin de duh, apărător al dreptului său, de
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Jucătorii de cărți", care a fost tradusă din limba germană și pe care a semnat-o "pictorul Constantin Leca Răuț". Împreună cu Carcalechi, Constantin Lecca a planificat editarea revistei cu tipărirea obligatorie în fiecare număr al ei, a unui portret de domnitor român. Lecca a folosit în acest scop toate sursele disponibile de la cronici, din studii istorice până la modele preluate din iconografie. Astfel, pentru portretul lui Mihai Viteazul a folosit studiul lui Damaschin Bojincă și toate stampele pe care le-a putut
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Întreaga sa activitate se poate separa în trei perioade distincte, în cadrul unui interval de timp de aproape patru decenii. Prima este perioada debutului său artistic de la Buda, unde a publicat desene de domnitori în paginile revistei "Biblioteca românească" sub conducerea lui Zaharia Carcalechi. A doua, este perioada considerată de către specialiști cea a maturității artistice de la Craiova. În această perioadă, Lecca s-a manifestat plenar ca profesor de desen și caligrafie, editor și tipograf
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Viteazul, Radu Negru Basarab, Dimitrie Cantemir, Mănăstirea Curtea de Argeș, Napoleon, etc. Dacă Alecu Russo a adus în "Cântarea României" un omagiu lui Ștefan cel Mare și Nicolae Bălcescu l-a glorificat pe Mihai Viteazul, pictorul Lecca i-a studiat pe amândoi domnitorii și le-a realizat portretele. Din această privință Lecca este considerat un înaintaș al scriitorilor Grigore Alexandrescu, Vasile Cârlova sau Dimitrie Bolintineanu. Desenul lui Mihai Viteazul realizat de pictor este conceput naiv, stângaci și are o expresie neexpresivă. Se știe
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Basarab și care nu are nimic în comun cu căciula voievodului. Privind portretul se poate observa că pare a fi altcineva decât Mihai Viteazul, așa cum a rămas el în memoria istorică românească. Paloșul înfricoșător contrastează puternic cu figura blajină. Barba domnitorului nu seamănă cu nimic din ce se cunoaște din bogata litografie a acelor vremuri. Barbu Theodorescu face presupunerea că acest portret s-ar putea să fie o confuzie. Cu totul altfel este portretizat Mihai Viteazul în lucrarea făcută de Lecca
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Cele două portrete, aproape se confundă între ele din cauza faptului că sunt executate în modul cel mai naiv cu putință. Desenul care îl reprezintă pe Ștefan cel Mare arată un personaj care este mai degrabă gânditor și blajin, decât un domnitor care a purtat nenumărate războaie. Părul este bogat, mare și cade în bucle pe umeri, în timp ce o barbă fină dă rotunjime bărbii. Ștefan cel Mare are ochii plini de energie, luminoși și expresivi. Domnitorul pare a fi desprins dintr-o
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
degrabă gânditor și blajin, decât un domnitor care a purtat nenumărate războaie. Părul este bogat, mare și cade în bucle pe umeri, în timp ce o barbă fină dă rotunjime bărbii. Ștefan cel Mare are ochii plini de energie, luminoși și expresivi. Domnitorul pare a fi desprins dintr-o icoană bizantină prin compararea desenului cu chipul domnitorului zugrăvit la Mănăstirea Zografu. Portretul realizat de Lecca în acest desen nu este conform tipului obișnuit al epocii, practic, el fiind unul ieșit din comun. Costumul
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
bogat, mare și cade în bucle pe umeri, în timp ce o barbă fină dă rotunjime bărbii. Ștefan cel Mare are ochii plini de energie, luminoși și expresivi. Domnitorul pare a fi desprins dintr-o icoană bizantină prin compararea desenului cu chipul domnitorului zugrăvit la Mănăstirea Zografu. Portretul realizat de Lecca în acest desen nu este conform tipului obișnuit al epocii, practic, el fiind unul ieșit din comun. Costumul lui Ștefan iese puternic în evidență demonstrând că reprezentarea este a unui adevărat domnitor
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
domnitorului zugrăvit la Mănăstirea Zografu. Portretul realizat de Lecca în acest desen nu este conform tipului obișnuit al epocii, practic, el fiind unul ieșit din comun. Costumul lui Ștefan iese puternic în evidență demonstrând că reprezentarea este a unui adevărat domnitor, în schimb figura poate fi asimilată sfinților din icoanele bizantine. Reprezentarea lui Dragoș Vodă arată un personaj care coboară, în mod evident, din legenda glorioasă a descălecatului. El are arcul și buzduganul ținute în mod eroic în mâini. Figura a
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
teme. În plus, Constantin Lecca a văzut și o mulțime de stampe ce existau în lucrările unor istorici occidentali. Se poate observa în acest sens legătura dintre stampele occidentale și cele făcute de Lecca în desenul ce-l înfățișează pe domnitorul Radu Șerban. Acest portret seamănă profund cu portretul domnitorului Constantin Șerban care se regăsește în lucrarea lui Nicolae Iorga sau cea a lui Constantin Karadja. Influența este concludentă ținând cont de expresie, atitudine, înfățișare și îmbrăcăminte. De fapt, atât așa
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
mulțime de stampe ce existau în lucrările unor istorici occidentali. Se poate observa în acest sens legătura dintre stampele occidentale și cele făcute de Lecca în desenul ce-l înfățișează pe domnitorul Radu Șerban. Acest portret seamănă profund cu portretul domnitorului Constantin Șerban care se regăsește în lucrarea lui Nicolae Iorga sau cea a lui Constantin Karadja. Influența este concludentă ținând cont de expresie, atitudine, înfățișare și îmbrăcăminte. De fapt, atât așa zisul Constantin Șerban cât și Radu Șerban sunt domnul
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Șerban sunt domnul moldovean Gheorghe Șerban. Ținând cont și de lucrarea lui Dimitrie A. Sturdza, "Memoriu asupra portretelor domnilor români", se poate concluziona că majoritatea litografiilor voievodale care se aflau ca stampe în arhivele străine, figurează cu inexactitate pe toți domnitorii români. Ca urmare, opera de debut a lui Constantin Lecca a fost sintetizată remarcabil de către Barbu Theodorescu prin cuvintele: Toate portretele desenate de către Constantin Lecca au avut o răspândire importantă în acea epocă. Ele au fost litografiate și au pătruns
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
morale. Lecca a început în Țara Românească cu continuarea activității sale de la Buda în cadrul Revistei "Biblioteca românească". A ilustrat "Almanahul Satului" împreună cu Anton Chladek în anul 1837. În paginile revistei au apărut portretele lui Grigore Băleanu, Grigore Ghica și a domnitorului Alexandru Ghica. De-a lungul întregii sale cariere, pictorul a fost autorul a numeroase cromolitografii și litografii. Ele au fost făcute la Viena, Buda, Roma și București. Ele au dimensiuni diferite, tiraje impresionante, și au contribuit la educarea patriotică și
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
București s-a aflat printre exponate tabloul lui Lecca intitulat "Intrarea lui Mihai Viteazul în Bolgrad". O copie a acestuia din urmă există actual și la Muzeul Militar din București. Tot aici se află și lucrarea ce-l arată pe domnitorul Gheorghe Bibescu cu suita sa. Conform declarațiilor lui Nicolae Țîncu și aceste lucrări au fost litografiate și răspândite în mii de exemplare. Din cercetările întreprinse de către Paul Rezeanu, a rezultat că Lecca ar fi pictat compoziția "Cea din urmă noapte
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
se constată că ele se caracterizează prin mișcare și amplasarea corectă a grupurilor care-l înconjoară pe erou. Personajele, în majoritatea lor conțin în ele o vibrație patriotică specifică perioadei pașoptiste. La fiecare lucrare prim planul este dominat de figura domnitorului, el fiind reprezentat cu multă energie, ținută și demnitate în priviri. Prestanța voievodului este completată cu prisosință de către masele populare, care își aduc în final aportul la surprinderea momentului istoric celebrat. Dacă privitorul își permite o clipă de răgaz în
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]