7,888 matches
-
1981). Menținându-se între istoria literară și literatura propriu-zisă, primele trei monografii cvasiromanțate sunt construite cronologic, viața artistului monografiat derulându-se cursiv într-un cadru socio-cultural care o explică; perioadele mai sarace în documente probante sunt completate eseistic cu supoziții existențiale, înfățișate cel mai adesea la nivelul interogației nu numai retorice. Scrierile furnizează, însă, cele mai multe informații și sunt analizate ca atare, închegând devenirea intelectualului și a omului. Cartea despre García Lorca prezintă unele accente mai deosebite, privind valențele remanente și în
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
ce se pot face dovedesc „nu o tradițională influență literară, ci exploatarea independentă a aceluiași filon liric”. Cuvintele care revin obsesiv - cenușă, cranii, tămâie, morminte, lacrimi - nu fac decât să sugereze un sentiment de teamă în fața necunoscutului, a imensului gol existențial, dar nu o teamă paralizantă, ci mai degrabă una resemnată. În Ceremoniile (1978), ultima carte antumă, presentimentul morții este atât de pregnant, încât totul pare un legat. De data aceasta, frecvența unor sintagme precum somnul, singurătatea, prea multa noapte, alăturate
GRIGORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
focalizarea comentariului asupra protagonistului acestuia, Victor Petrini), interpretat ca fiind nu doar un „roman despre obsedantul deceniu”, ci o operă cu o tematică ontologică, cognitivă și morală care transcende prin semnificațiile sale momentul social-istoric vizat în primă instanță, un roman existențial, cu dimensiune metafizică, cu trimitere la chestiuni dintre cele mai neliniștitoare pentru condiția umană. Volumele Fănuș Neagu și Eugen Simion - ambele editate în 2001 - sunt consistente micromonografii critice cu destinație didactică, întocmite conform uzanțelor impuse editorial. În Căruța lui Moromete
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
C. Amzăr, G. face o serie de trimiteri și la I. V. Emilian, Aureliu Răuță, Eugen Lozovan, Remus Radina și la „românii din exil”, ceea ce configurează un univers românesc alcătuit în spațiul andaluz, oarecum mulat pe dimensiunile psihologice și trăirile existențiale ale celui care știe că nu se va mai întoarce niciodată în tărâmul obârșiilor: „Când o să vâslesc în lumină, pe ape / Sihastre, albastre, / Să-mi pui pădurile tale sub pleoape, / Să le răsfrâng undeva-n curcubeu, / Umbrar la coverga lui
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
Arts et des Lettres. I s-a decernat, în 1991, Premiul Uniunii Scriitorilor. Spirit justițiar și incisiv, susținător fervent și adeseori inflexibil al resortului etic al oricărui act creator, G. își construiește romanele ca repere mnemotehnice pe drumul unei istorii existențiale aflate sub semnul refugiului și al exilului. A fi scriitor înseamnă, pentru G., nu doar a practica o simplă profesie - o activitate meșteșugărească -, ci, în acord cu mesianismul de sorginte romantică, a fi investit cu o misiune, al cărei fundament
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
romanului total: Malraux În romanul angajat, Butor În Noul Roman, Olivier Rollin În “romanul cultivat” arheologic (sau, Îndrăznesc, “postmodern”, prin asociere cu tematica arheologică a unor Pynchon sau Barth). Personajul romanului contemporan francez ar fi cel măcinat de o “neliniște existențială” conchide, cu rezonanțe heideggeriene, Dominique Viart. Romanele din zilele noastre sînt, crede autorul, sintetice În scriitură, recuperatoare, și critice din punct de vedere al autonomiei estetice - acesta este enunțul unui ideal mai degrabă decît constatarea unei realități. Că romanul francez
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
extremist declarat, admirator al lui Zola și al naturalismului său. Mai mult, protagonistul-narator, Michel (cartea ar fi putut fi o autoficțiune, dacă pe autor l-ar fi interesat vreun moment Înscrierea Într-un gen hibrid În vogă), aflat În impas existențial, Își caută fericirea și, găsindu-și-o pe meridiane extrem-orientale sau caraibiene, are ocazia unor priviri panoramice asupra lumii. Prin vocea lui Michel sau a cîtorva alte personaje de plan secund autorul nu ezită să tragă mereu și mereu concluzii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Între individ (autoficțiunile sînt povestiri ale unor oameni singuri) și societate, conform modelului existențialist despre care am vorbit. Autoficțiunea franceză ridică mereu la rang ontologic această incompatibilitate, perpetuînd astfel ideea omului revoltat și a misiunii eliberatoare a literaturii ca document existențial al individului excepțional. Scriitorul este mereu un individ excepțional, măcar pentru că, scriindu-se pe sine, alege să se autopropună ca exemplu, pozitiv sau negativ, al unui parcurs biografic cu care cititorul este invitat să se identifice. O dată cu răspîndirea blogului, autoficțiunea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
timp, chintesența comună indivizilor, ceea ce-i unește În lume: Într-o lume unică gestionată de relații de putere conform unui sistem pe care subiectul nu-l poate controla deși ar vrea, pentru că-i este supus (sujet). CÎnd spui subiect, drama existențială s-a pronunțat În aceeași mișcare a coardelor vocale și a fost confirmată În conștiința de subiect a fiecăruia. Istoria numără subiecți cu o puternică dorință de libertate, neîmplinită Însă. Indivizii sînt liberi fără s-o știe, de aceea neinteresanți
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sistemul și cu propriul sine. Cu atît mai mult cu cît subiectul are printre mărcile sale, la Anne Garréta, și homosexualitatea. El se vede mereu În oglinda pe care i-o ține societatea și În propria oglindă a conștiinței - drama existențială este dublă, dar măcar poate fi presupusă lupta pentru echilibru. În sfîrșit, În planul structurii, miza literaturii garretiene Își are rădăcinile În apartenența ei, din iunie 2000, la grupul OULIPO (OUvroir de LIttérature POtentielle), o societate literară cu blazon creată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la activ cinci volume - patru romane și un eseu. De la Guy Debord la Baudrillard, de la Foucault, cel din A supraveghea. A pedepsi la Michel Houellebecq și la Frédéric Beigbéder, de la Pascal Bruckner la Virginie Despentes, una dintre obsesiile culturale, sociale, existențiale franceze se manifestă irecuzabil și incurabil. Este vorba despre denunțarea societății spectacolului - societatea burgheză - drept cea mai perfecționată inchiziție, mai difuză dar cu atît mai eficace: un neoplasm, În fața căruia acțiunea colectivă s-a dovedit neputincioasă, iar tratamentele de termen
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fapt mediul ideal pentru revelația metafizică a lipsei de fundament. Aici Heidegger, În Ce este metafizica?, s-a Înșelat, fiind Înșelat de fapt de o literatură care Încercase să-l convingă de imposibilitatea revelației altfel decît În condiții de restriște existențială. Nu angoasa forte face ontologia posibilă ca experiență, ci una debilă, Înrudită cu plictiseala, cu far niente-le. Omul contemporan descoperă că revelația finitudinii nu poate avea loc decît În momentul În care res cogitans Îl pierde din vedere pe fratele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pînă și situația lor economică este onorabilă, iar lupta, dacă mai e una, devine freatică. Nu Întîmplător, unele personaje echenoziene sînt niște paria: lupta cu ceea ce a mai rămas palpabil din, să zicem, „le Șa” devine un fel de condiție existențială cotidiană și, iarăși deloc aleatoriu, scena protagoniștilor minimali este cotidianul, cu toată banalitatea lui ostentativă și stranietatea lui „de adîncime”. Din gigantomahia de odinioară a rămas un război surd de gherilă, derulat cu Încetinitorul, În tranșeele căruia observatorul are timp
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scepticismes publicată În 1994, reluată și adăugită În 1998. Numai această carte ar merita o discuția aparte. Este Însă suficient dacă-i rezum unele teze, spunînd că Franța culturală a anilor ‘70-’90 se caracterizează prin delegitimarea reprezentărilor istorice și existențiale ca efect al valorizării fără precedent și paradoxale, ca efect al ubicuizării mass-mediei, a i-mediatului,. Mediul televizual instalează ca simulacru al medierii viteza, astfel Încît - oricît de paradoxal poate părea, și fără nevoia de a face mai mult decît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îi Întinde mâna pentru a o aduce În lumea lui: dar ea rezistă, el rămâne să-și contemple eșecul cu ochii umezi de lacrimi. Pe de altă parte, tocmai elementele acestea de recuzită - scaun, plafon, arhitectură domestică, investite cu valoare existențială indică mima, jocul - vinovat - pe care Chevillard Îl conduce cu talentul unui pilot de formula unu, strivind În vârtejul său un Întreg arsenal de limbaj “primit” și reînviat, acum, doar pentru a fi expus În microclimate artificiale: “niciodată omul nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
frecvente din primul volum, În odăile fulgerului, sunt lebăda, cârtița, norii, fulgerul, aripa, cuvântul. Ele au întotdeauna o dublă funcție, antrenând acorduri metapoetice, în căutarea unei expresivități ce vizează, dincolo de retorica fastuoasă, tematica abisală (singurătatea, tăcerea, melancolia), convertită în atitudini existențiale. Familiarizat cu tehnicile și temele liricii moderne, C. cultivă ambiguitatea, contrastul dintre reflexivitate și confesiune, dintre sensul literal al poemului și semnificația dedusă din relaționarea imaginilor și comentariilor care-l compun. În aceste condiții, poemul poate fi o acumulare de
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
Creția, „Luminile și umbrele sufletului”, L, 1996, 24; Gheorghe Grigurcu, Moralistul socratic, RL, 1996, 32; Alex. Ștefănescu, Exegetul norilor, RL, 1997, 3; Cristian Livescu, Petru Creția sau Hermeneutica virtuților formative ale operei, CL, 1997, 6; Alexandru Ruja, Eros și zbucium existențial, O, 1997, 10; Zaciu, Departe, 154-155; Z. Ornea, Legatul învățatului Petru Creția, RL, 1999,16; Cristian Livescu, „Testamentul unui eminescolog”, R, 1999, 5-6; Dicț. esențial, 223-226; Alex. Ștefănescu, Petru Creția, RL, 2003, 47. R.S.
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
postmodernismul poate fi întâlnit într-o formulă remanentă, stângace. În a doua carte, C. proiectează o „Dimitriadă” antidemiurgică. Falsul Dimitrie este un personaj demonic ce se deghizează în stil Pessoa și încearcă să ridice evenimentul cotidian la proporția de act existențial semnificativ. SCRIERI: E închis, vă rugăm nu insistați, Constanța, 1994; Falsul Dimitrie, Târgu Mureș, 1994; Salvați Bostonul, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, VTRA, 1995, 1-2; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante: Dumitru Crudu, DL, 1995, 17; Al. Cistelecan, Falsul
CRUDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286542_a_287871]
-
219-222; Sebastian, Eseuri, 306-310; Cioculescu, Aspecte, 350-353; Munteano, Panorama, 252-257; Călinescu, Ist. lit. (1941), 875-876, Ist. lit. (1982), 961-963; Octav Șuluțiu, Anton Holban, VR, 1957, 1; Georgescu, Încercări, II, 281-296; Manolescu, Lecturi, 147-169; Georgescu, Polivalența, 228-232; Aurel Dragoș Munteanu, Motive existențiale în opera lui Anton Holban, VR, 1968, 4; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 169-229; Al. Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidității, București, 1972; Crohmălniceanu, Literatura, I, 478-482, 484-486; I. Negoițescu, Anton Holban, ARG, 1972, 1; Vlad, Convergențe, 237-255; Rotaru
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
între ele, nu au legătură unele cu altele și nu se termină niciodată. Nu există transformare, progres, deci nici finalitate. Teoria postulează rolul dominant al self-ului, care este activ, gândește, simte, planifică, dar în funcție de un anumit moment sau context existențial. În acest fel, prezentul reconstruiește trecutul, care își pierde legătura cu realitatea fiind un construct imaginar. Gândurile noastre sunt condiționate de nevoile noastre, iar acestea devin funcții ale minții noastre. Ca urmare, dezvoltarea personalității nu e unidirecțională - ca în cele
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și înțelegerea lumii poartă încă amprenta idealismului corespunzător unei insuficiente experiențe personale de viață. Dar eul se maturizează prin cultivarea conștientă a abilităților și aptitudinilor personale, precum și prin conectarea satisfacțiilor la problematica și scopurile sociale și profesionale. În această etapă existențială, prelungirea școlarizării prin integrarea în viața universitară stimulează procesul de maturizare a personalității. Manifestările adolescenței pot sugera trăsături narcisice, histrionice, evitante sau dependente, dar diferențierea rămâne dificilă și condiționată de calitatea adaptabilității în roluri și aceea a relațiilor interpersonale. Incapacitatea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
În preadolescență și adolescență, procesul ontogenezei personalității atinge intensitatea maximă pentru că se desfășoară după un program al adultului. Funcțiile psihice se dezvoltă prin condiționări sociale, iar raporturile prelungite și complexe cu adulții împlinesc conștiința de sine, structurându-se strategii adaptative existențiale care integrează normele morale și deontice comunitare și profesionale. Ontogeneza psihismului, prin structurarea progresivă a conștiinței de sine și a celei centrate pe persoanele din jur, permite judecăți evaluative în raport cu sine și cu alții, care se consolidează treptat și joacă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fidelitate, dragoste, grijă față de ceilalți și înțelepciune. Lor le corespund anumite atribute ale formării identității, dintre care cităm: perspectiva temporală, siguranța de sine, experimentarea și fixarea rolului, instruirea profesională, conștiința de sine, polarizarea sexuală, atitudinea față de responsabilități și față de valorile existențiale. În această ordine, ele pot caracteriza perioada nașterii, cea a vârstei până la 18 luni, prima copilărie, a doua copilărie, pubertatea și adolescența, vârsta adultului tânăr, a celui matur (la aproximativ 40 de aniă și perioada vieții din jurul vârstei de 60
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
același timp, efectul influențelor socioculturale scade odată cu vârsta. Astfel, copilul face achiziții complexe, adultul coalizează stabilitatea și flexibilitatea, iar vârstnicul participă la un management al declinului (Baltes, 1997Ă. Dimensiuni precum extroversiunea, farmecul, deschiderea spirituală se modifică și tardiv, în roluri existențiale valorizante, de succes. Nevroticismul și chiar extroversiunea scad odată cu vârsta; conștiinciozitatea și farmecul, în schimb, se accentuează (Field și Miusap, 1991Ă. Au continuitate în dinamica personalității performanțele intelectuale, modelul celor cinci factori, în primul rând extroversiunea și stima de sine
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
umană mai poate fi influențată prin educație sau terapie?” și „cât de durabile pot fi aceste influențe?”. Procesul de metamorfoză a personalității pare să ajungă la un platou în jurul vârstei de 50 de ani, dar, în același timp, natura experiențelor existențiale este congruentă trăsăturilor personalității și confirmă diferențele interindividuale în al patrulea deceniu de viață. Nu în ultimul rând, o personalitate matură este și rezultanta influențelor culturale, a căror bogăție și continuitate conferă altitudine firii umane. În același timp, întâmplarea sau
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]