KorAP: Find »[drukola/base=ficțiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...294 295 296 ...379 >

9,472 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748

Conta", nr. 11, 2012) Gellu DORIAN la 50 de ani Scriu pentru că aceasta este singura mea formă de curaj... Te rog să încerci să comprimi viața ta, de până acum, într-o scurtă poveste...! Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Viața mea... Doar cincizeci de ani a căror imensitate poate fi adunată într-o clipă. Nimic din viața reală a unui om nu poate fi ficțiune. Ea devine ficțiune în viața celorlalți, care

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
poveste...! Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Viața mea... Doar cincizeci de ani a căror imensitate poate fi adunată într-o clipă. Nimic din viața reală a unui om nu poate fi ficțiune. Ea devine ficțiune în viața celorlalți, care și-o imaginează, și-o clădesc după criteriile lor, după prejudecățile lor, așa cum le convine, cum le place, rămânând din realitatea în care tu ai trăit doar o fărâmă care poate conta sau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Viața mea... Doar cincizeci de ani a căror imensitate poate fi adunată într-o clipă. Nimic din viața reală a unui om nu poate fi ficțiune. Ea devine ficțiune în viața celorlalți, care și-o imaginează, și-o clădesc după criteriile lor, după prejudecățile lor, așa cum le convine, cum le place, rămânând din realitatea în care tu ai trăit doar o fărâmă care poate conta sau nu în ceea ce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
la o vârstă când nu știam de la ce capăt se aprinde țigara. S-au îndepărtat și ele de dragostea mea, retrăgându-mă spre Botoșani, loc din care nu m-am desprins. O realitate în care, în mintea mea, nu încape ficțiunea, însă ea m-a clădit atât de evident în mintea celor din jur, încât cu greu îmi refac chipul și viața reală. Nu într-atât încât să le uit. Într-o poveste asiatică viața e imaginată ca o intersecție la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
nu mă gândeam la mine ca la un prozator. Erau exerciții de învățare. Și așa au mers și până în ziua de azi, când poezia s-a adunat, iar proza își găsește destinul ei. Mi-a plăcut să trăiesc într-o ficțiune pe care poezia nu mi-o acorda. Poezia îmi arăta doar căile spre o frumusețe la care nu puteam ajunge. Proza îmi dădea șansa să fug de realitatea care de regulă era și este mai complexă decât ficțiunea, însă în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
într-o ficțiune pe care poezia nu mi-o acorda. Poezia îmi arăta doar căile spre o frumusețe la care nu puteam ajunge. Proza îmi dădea șansa să fug de realitatea care de regulă era și este mai complexă decât ficțiunea, însă în ficțiune numai tu dictezi. Care ar fi diferența dintre poezia care se scria în anii '80 și poezia care se scrie acum? Tu scrii altfel decât scriai în anii '80? Cum receptezi "furia" tinerilor care au debutat în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
pe care poezia nu mi-o acorda. Poezia îmi arăta doar căile spre o frumusețe la care nu puteam ajunge. Proza îmi dădea șansa să fug de realitatea care de regulă era și este mai complexă decât ficțiunea, însă în ficțiune numai tu dictezi. Care ar fi diferența dintre poezia care se scria în anii '80 și poezia care se scrie acum? Tu scrii altfel decât scriai în anii '80? Cum receptezi "furia" tinerilor care au debutat în acești ani? Este

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Axa", e o mărturie vie că "generația '80" a existat cu adevărat. Care ar fi pseudo-necrologul (vesel?) pe care l-ai scrie la dispariția (în "aglomerația" literaturii române, evident!) a generației '80? Generația 80 există cu adevărat, nu este nici o ficțiune. Chestiunea controversatei ei existențe vine dintr-un soi de spaimă asemănătoare cu frica de-a nu lua cumva premiul Nobel unul înaintea altuia, și când aflăm că nu l-a luat, răsuflăm ușurați încă un an. Scriitorii optzeciști sunt la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
ta pentru cărțile pe care le-ai scris? Enorm de mult. Chiar și în poezie, biografia mea face de cele mai multe ori jocul. Proiectele mele viitoare în roman, în mare parte au în vedere și importante momente din viața mea, însă ficțiunea, care ține și ea de un grad important biografic, va face regulile jocului. Dacă n-ai fi fost scriitor, ce ți-ar fi plăcut să faci pe lumea asta? Nimic. Și în cazul acesta aș fi putut fi orice. Ce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
vieții pe care o viețuiam, a societății în care nu prea ne găseam loc bun, a politicii pe care o simțeam opresivă și absurdă. Dar, ca scriitor, nu prea poți de bunăvoie și nesilit de nimeni să te înțepenești în ficțiunea de istorie literară numită generație, nu poți rămâne în ograda ei, ești obligat să ieși în lume și să o faci de unul singur. Așa că, în măsura în care, scriind și publicând, fiind receptat ca individ, nu (doar) ca parte a unui "corp

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
fie oare vreun semn rău că am visat-o pe mătușa?". Cluj-Napoca Piatra Neamț, 15 iunie 2010 (Revista "Conta", nr. 3, 2011) Aurel PANTEA Când scriu, nu mă interesează nici o altă prezență, în afară de acțiunea spirituală ce instaurează poemul Realitatea noastră e ficțiunea Te rog, dragă Aurel Pantea, să rezumi viața ta de până acum într-o scurtă poveste. Cam cum ar suna aceasta? Primele imagini. Mama mea, seara, îmi punea o cămășuță lungă până la glezne, mă punea să stau în genunchi, iar

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
celelalte valori erau subordonate literaturii, poeziei. Ca și acum. Liceul la Luduș, facultatea la Cluj. Îndrăgostirea de Katia. Katia soția mea. Copiii noștri Daniil, David și Ana. Rutina și revelațiile vieții. Ca și acum. Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Cât de mult își poate ficționaliza în operă un scriitor propria biografie? Sau, mai simplu: Câtă viață din viața ta e în poezia ta, câtă literatură e în viața ta? Suntem împresurați de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
câtă literatură e în viața ta? Suntem împresurați de Indeterminat. Fără "năzuința formativă", în absența unui principiu morfogenetic, am fi doar vagi impulsuri ale Indeterminatului. Tot ce scriem, vorbim sau povestim e generat de activitatea "năzuinței formative". Realitatea noastră e ficțiunea. Ficțiunea e rezultatul injectării indeterminatului de activitatea "năzuinței formative". Ficțiunea e singura noastră realitate. Dacă, în perioade diferite, revenim la întâmplările vieții noastre, constatăm că suntem, de fiecare dată, alții. În fiecare parte a vieților noastre, cel ce ne spune

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
literatură e în viața ta? Suntem împresurați de Indeterminat. Fără "năzuința formativă", în absența unui principiu morfogenetic, am fi doar vagi impulsuri ale Indeterminatului. Tot ce scriem, vorbim sau povestim e generat de activitatea "năzuinței formative". Realitatea noastră e ficțiunea. Ficțiunea e rezultatul injectării indeterminatului de activitatea "năzuinței formative". Ficțiunea e singura noastră realitate. Dacă, în perioade diferite, revenim la întâmplările vieții noastre, constatăm că suntem, de fiecare dată, alții. În fiecare parte a vieților noastre, cel ce ne spune povestea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Fără "năzuința formativă", în absența unui principiu morfogenetic, am fi doar vagi impulsuri ale Indeterminatului. Tot ce scriem, vorbim sau povestim e generat de activitatea "năzuinței formative". Realitatea noastră e ficțiunea. Ficțiunea e rezultatul injectării indeterminatului de activitatea "năzuinței formative". Ficțiunea e singura noastră realitate. Dacă, în perioade diferite, revenim la întâmplările vieții noastre, constatăm că suntem, de fiecare dată, alții. În fiecare parte a vieților noastre, cel ce ne spune povestea, identitatea formativă, este altul. Acesta scoate din Indeterminat alte

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
București, 53 și cred că e destul, dar nu-i așa. La 55, leagănul de la un an pare a se balansa din nou la orizont, doar că deasupra are un capac cât toate zilele. Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Pentru un poet, e mai multă ficțiune decât pentru un măcelar, pentru măcelar e mai multă realitate decât pentru poet. De fapt, pentru ultimul, aceasta e și cea mai mare dramă: că ajunge

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
de la un an pare a se balansa din nou la orizont, doar că deasupra are un capac cât toate zilele. Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Pentru un poet, e mai multă ficțiune decât pentru un măcelar, pentru măcelar e mai multă realitate decât pentru poet. De fapt, pentru ultimul, aceasta e și cea mai mare dramă: că ajunge să le confunde și să creadă că una e alta sau că, fundamental, sunt

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Enkidu lei în junglă și a scrie o nouă carte despre Ghilgameș, ultima este o acțiune mult mai periculoasă... Te rog să încerci să comprimi viața ta, de până acum, într-o scurtă poveste...! Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Când era de așteptat să se nască un flăcău blond, ca o lumină, cu o soartă fericită și cumsecade, s-a nimerit să-i iau eu locul; un lungan negricios, greu de strunit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
părea normal să fi plecat "dincolo" de tânăr) și că mă simt un caraghios îmbătrânind când mă văd în oglindă, îl văd pe tata (a trăit 90 de ani!) și sunt dezamăgit. Câtă biografie e în opera unui scriitor, câtă ficțiune e în biografia unui om? Ficțiune în biografia mea? Poate fi ficțiune faptul că mi-a murit mama când aveam un an și patru luni (după ce mama a plecat de la Cantonul CFR Dumbrava Roșie, de lângă Piatra Neamț, unde m-a născut

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
de tânăr) și că mă simt un caraghios îmbătrânind când mă văd în oglindă, îl văd pe tata (a trăit 90 de ani!) și sunt dezamăgit. Câtă biografie e în opera unui scriitor, câtă ficțiune e în biografia unui om? Ficțiune în biografia mea? Poate fi ficțiune faptul că mi-a murit mama când aveam un an și patru luni (după ce mama a plecat de la Cantonul CFR Dumbrava Roșie, de lângă Piatra Neamț, unde m-a născut) și că am fost crescut de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
un caraghios îmbătrânind când mă văd în oglindă, îl văd pe tata (a trăit 90 de ani!) și sunt dezamăgit. Câtă biografie e în opera unui scriitor, câtă ficțiune e în biografia unui om? Ficțiune în biografia mea? Poate fi ficțiune faptul că mi-a murit mama când aveam un an și patru luni (după ce mama a plecat de la Cantonul CFR Dumbrava Roșie, de lângă Piatra Neamț, unde m-a născut) și că am fost crescut de rude și de o a doua

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
în fosta regiune Bacău, unde era și cantonul din Dumbrava Roșie), în plin câmp, la 2 kilometri de comuna Adjudu Vechi și 4 kilometri de orașul Adjud, până la 15 ani, deturnându-mi-se implacabil destinul (și, eventual, sensibilitatea)? Nu e ficțiune, dar poate fi și fapt literar. Am terminat la 17 ani liceul teoretic (umanistică), dat fiind de șase ani la școală, și mi-am ratat prima tinerețe, schimbând facultăți și meserii (sunt, până una, alta, calificat miner și bibliotecar, în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
sunt, până una, alta, calificat miner și bibliotecar, în acte) în București și în întreaga țară, bântuit efectiv de sentimentul inutilității, al lipsei oricărui sens și creșterii până la cer a capacității zădărniciei în tot ce făceam am trăit în plină ficțiune? Realitatea a depășit mereu ficțiunea... Apoi, după ce m-am stabilizat, prin căsătorie, la Focșani, în 1975, am fost considerat ultimul om în viața publică, deși am publicat și cărți e adevărat, eram urmărit operativ și de Securitate și nu e

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
miner și bibliotecar, în acte) în București și în întreaga țară, bântuit efectiv de sentimentul inutilității, al lipsei oricărui sens și creșterii până la cer a capacității zădărniciei în tot ce făceam am trăit în plină ficțiune? Realitatea a depășit mereu ficțiunea... Apoi, după ce m-am stabilizat, prin căsătorie, la Focșani, în 1975, am fost considerat ultimul om în viața publică, deși am publicat și cărți e adevărat, eram urmărit operativ și de Securitate și nu e nici o ficțiune că trebuia să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
a depășit mereu ficțiunea... Apoi, după ce m-am stabilizat, prin căsătorie, la Focșani, în 1975, am fost considerat ultimul om în viața publică, deși am publicat și cărți e adevărat, eram urmărit operativ și de Securitate și nu e nici o ficțiune că trebuia să fiu lichidat fizic în 1989... Câtă biografie e în ceea ce am scris și publicat eu? Aici discuția trebuie nuanțată, în tot ce scriu exploatez realitatea mea interioară, din subconștient, ea e principala biografie exploatată intuitiv, cel mai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]