9,375 matches
-
lui Ioshua personaj istoric, și că, în loc să dăm peste primul, nu ne-am ciocni la tot pasul de acest rabin extravagant pe care unele pasaje ne lasă, destul de imprudent, să-l întrevedem: un emergumen care se și vede pe culmile gloriei, învingător de o rară lipsă de modestie (Dumnezeu nu este vărul meu), ocărându-și auditoriul ("neam de viperă"), brutal cu discipolii săi ("nu voi m-ați ales pe mine, eu v-am ales pe voi"), sfătuindu-l pe unul să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din versiunea pentru marele public și, din acest decupaj, ea n-a avut decât de câștigat. În altă ordine de idei, caracterul obscur, al zicerii, numai apoftegme și parabole, impune intervenția clarificatoare a doctoranzilor. Ei sunt cei care au asigurat gloria universitară și postumă a unui Heraclit sau a unui René Char: fără aforisme, glosatorul ajunge în șomaj. Stilul aluziv al compendiului evanghelic l-a făcut elastic, adaptabil la orice public, după voia Bisericilor ori a școlilor. Pasajele alese sunt scurte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-lea). Câteva centre de studii mai modeste au preluat ștafeta întâlnirilor anuale. Dar el personal nu mai crede în dialogul teologic; sau, mai degrabă, cum zice el, îl trăiește în "mărturia tăcută și binevoitoare a rugăciunii". Pe când era în culmea gloriei, fratelui Marcel i s-a întâmplat o nenorocire: într-o zi a avut o conversație cu șoferul său de taxi palestinian. Din vorbă în vorbă, s-a împrietenit cu el, a ajuns să-i cunoască familia, casa, povestea, vecinii de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi cu toții mai puternici. Îmi amintesc ce-mi spunea, zâmbind viclean, un prieten sirian: Da, ei știu să moară mai bine ca noi, dar ne împiedică să trăim așa cum am vrea, adică mediocru. Eu unul țin la o fericire fără glorie. Iar ei mă deranjează". Reiau: Sunteți foarte puțin numeroși, voi creștinii, în fața lor. Nu vă temeți de Partidul lui Dumnezeu? Hezb se comportă rațional. Până acum, cel puțin. Vor și ei partea lor din tot. Cu atât mai bine! Asta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de grație, nu departe de care ruinele însele sunt acum în ruine. Vestigiile de culoarea prafului ale celei mai vechi cetăți din lume, cărămizi așezate fără mortar pe un pat de pietre se dezintegrează lent nevăzute de turiști și fără glorie. În jurul celebrului tumul, a fost amenajat, pentru vizitatori, un punct arheologic. Un vag zid de cetate, un turn din neolitic deja mult scurtat de vremi și care continuă să se surpe, bătut de ploi și de vânturi. Proptelele și parapeții
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
singurele în care Iahve nu vorbește de război. Primul kamikaze din cronici se numește Samson (trei mii de morți, uciși sub coloanele Templului). Nu mai insistăm asupra celei de-a doua erupții, într-atât sunt de cunoscute secolele ei de glorie și de sânge. Azi, cea de-a treia și ultima vrea să depășească tot. Istoricii ne explică următorul paradox: cu cât islamul este mai slab, cu atât el se arată a fi mai intransigent și mai meticulos. Este adevărat că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cântă noaptea pentru cei de sub pământ"; "Prostia-i mai impunătoare decât inteligența și mai aproape de eternitate"; "Minunile sunt niște zâne, menite să devie femei îndată ce le-am cunoscut"; " Unii oameni riscă trăind prea mult. Trebuie să dispară după toate regulile gloriei"; " Cine se teme de Dumnezeu nu se teme de oameni"; Nimic mai scump decât iefteșugul"; Să dorești mult, să nădăjduiești puțin, să nu ceri nimic"; "Prietinia e cupă de cristal"; La vorba blândă iese chiar șarpele din pământ"; "Bărbații cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
După cum instinctul împinge pe animal la unele acte, chiar cu pericolul vieții, tot așa geniul, când este stăpânit de o idee, este în imposibilitate de a gândi la altceva. Napoleon și Alexandru nu și-au făcut cuceririle din dragostea de glorie, ci pentru a asculta un instinct puternic... Geniul creiază nu pentrucă voește ci pentrucă trebue. Mulți oameni de geniu descriu inspirațiile lor ca o stare de friguri, în care gândul rodește involuntar și subit, și isbucnește ca scântei dintr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
I. Sold. Juncu Cost. " Păduraru D-tru " Nistor Ghe. " Gălățianu I. " Boroeanu V. " Drăghici Ghe. " Dumitru N. " Mustiață Gv. [Apel scris de un gradat din pluton] [Oda maiorului] E noapte-adâncă, pace. Maiorul nostru-n somn Visează-ntins pe spate; ș-al gloriilor domn Misteriosul Marte, i-ncinge fruntea-n lauri Pe când plăieșii noștri se bat ca niște tauri Cu căpitanu Bratu și Vulovici în frunte. Trecea batalionul cu glorie prin munte Prin nourii cei sumbri prin văile cu flori Spre Zlatița-aurită de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
E noapte-adâncă, pace. Maiorul nostru-n somn Visează-ntins pe spate; ș-al gloriilor domn Misteriosul Marte, i-ncinge fruntea-n lauri Pe când plăieșii noștri se bat ca niște tauri Cu căpitanu Bratu și Vulovici în frunte. Trecea batalionul cu glorie prin munte Prin nourii cei sumbri prin văile cu flori Spre Zlatița-aurită de-a razelor ninsori. Gazeta noastră, adică ilustrul Gancevici Mâna cu spada-n mână o mie de bulgari Și-i contempla maiorul din somnul lui, de-aici Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
constatări cu desăvârșire surprinzătoare. Convoiuri de superlative defilează pe dinaintea noastră, făcând cor și balet, și proslăvind pe acei mari, admirabili și neîntrecuți artiști, care fiind așa de mulți e ca și cum ar fi toți mici. Nici Alexandru, nici Napoleon în toată gloria lor n-au avut parte de asemenea ode. Șefii statului ori guvernului niciodată nu vor putea ajunge măcar pe departe să se împărtășească pe sfert din asemenea adjective. Ceiace ce dovedește că nu cei lăudați sunt lipsiți de inteligență. Aceia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îl întreabă Arlechino. Un pumnal, răspunde Mezetino. Arlechino caută, găsește o sticlă de vin, o bea și-o întoarce goală: Poftim înapoi teaca! îi zice el. Unii oameni riscă trăind prea mult. Trebuie să dispară la timp, după toate regulele gloriei. Pinon, voind să intre în salonul unui conte, vede pe acesta petrecând chiar atunci pe un duce și făcându-i toate onorurile. La ușă, ducele se oprește din politeță. Treceți, îi zice contele; nu-i decât un poet. A! intervine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
biserica mănăstirii Pobrata. Faptele eroului, ridicându-l deasupra obișnuitului, au lăsat o urmă adâncă în mintea și inima poporului. Cu cât Moldova feudală aluneca lent pe panta declinului politic și social-economic, cu atât mai mult în imaginația poporului epoca de glorie din vremea lui Ștefan căpăta proporții legendare. Faptele domnului se cunoșteau. Amintirea lor stăruia în lăcașurile ridicate de voievod, în locurile pe unde trecuse sau pe unde a purtat bătălii. Cu generozitate, poporul a început să-l identifice pe Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ei și țară se deschide o epocă excepțională din punct de vedere politic și militar. Actul putea să fie, cu toată îndrăzneala pe care tânărul domn o arătase în luptele cu Petru Aron, unul dintre episoadele dese și lipsite de glorie la care cei mai bătrâni și cei tineri asistaseră în ultimii 25 de ani. Nimeni nu ar fi putut bănui că tânărul blond, cu ochi albaștri și mustăcioara abia mijind, avea să fie Ștefan cel Mare, cel Bun, cel Sfânt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o dovadă a politicii înțelepte pe care Ștefan a știut s-o ducă față de boieri. Un spirit vindicativ n-ar fi făcut altceva decât să îndârjească opoziția boierească. Începutul domniei lui Ștefan reprezintă prologul promițător al unei cârmuiri pline de glorie. Ștefan dă dovadă de energie, de înțelepciune politică, de simț gospodăresc. Dacă ar fi fost sub tutela unei boierimi anarhice și dispusă să trădeze interesele țării și ale domniei, atunci cu greu ne putem explica îndrăzneala cu care Ștefan atacă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
succes otoman. Cetatea, așezată pe botul de deal din fața orașului, era bine aprovizionată, avea ziduri puternice, iar credința apărării ei îi fusese dată lui Ștefan de Șendrea, cumnatul său și unul dintre eroii care-și pusese nu o dată viața pentru gloria Moldovei și a rudei sale încoronate. Cu toate eforturile depuse de cuceritorul Constantinopolului, Cetatea Sucevei, cetate care n-a fost cucerită niciodată cu forța, n-a putut fi supusă nici acum. Nici Cetatea Hotinului nu a putut să fie cucerită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în scrisoarea regelui. Este greu de imaginat că regele ar fi trecut peste o faptă atât de însemnată, realizată de Ștefan cu oastea sa. Nici Bonfinius nu pomenește nimic în legătură cu o campanie care, dacă exista, i-ar fi adus o glorie meritată regelui, și ar fi justificat laudele din scrisoarea trimisă papei, în legătură cu felul în care îi „macină” el pe turci. Este greu de precizat în ce a constat ajutorul dat de Matei. Formula „Ștefan al Moldovei, cu voia craiului a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înlătură tradiția: închinarea Moldovei a avut loc, așadar, în timpul domniei lui Bogdan, în anul 1512. Nu se mai poate spune, în fața dovezilor aduse, că urmașii lui Ștefan au plasat închinarea Moldovei în vremea fiului său Bogdan, pentru a nu întina gloria de care s-a bucurat marele domn. Ștefan, ca și Mircea cel Mare, nu a închinat țara sultanului. Alianța cu Ungaria. Conflictul cu Polonia. În urma evenimentelor petrecute după anul 1485, devenea evident pentru Ștefan cel Mare că, nici după jurământul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
începutul activității culturale, au venit călugării de la Neamț. Emil Turdeanu, comparând rolul cultural al acestora cu instituțiile civilizației moderne considera că „mânăstirii Neamțu i-am putea atribui titlul unei facultăți de Teologie și Litere, pe când mânăstirii Putna i-ar reveni gloria celei mai înfloritoare Academii de Arte Frumoase din trecutul românesc”. Soarta a făcut ca la Muzeul mânăstirii Putna să se păstreze cea mai bogată zestre de artă veche românească, comoară inestimabilă, care nu își putea găsi alt loc, decât cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din felul în care a gospodărit țara. A fost un mare comandant de oști, a condus și a participat la 36 de lupte și a avut, totuși, norocul să moară de bătrânețe, în patul lui, ca un erou încununat de glorie. Ștefan cel Mare s-a bucurat de o faimă binemeritată încă din timpul vieții. După izbânda strălucită de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, cel mai de seamă cronicar al timpului l-a lăudat și l-a considerat ca fiind omul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o sămțât mai tânăr, cum o mâncat un măr din măru lui” (Șieu - Maramureș). Iată de ce mărul este atât de prețios, iar jefuirea lui constantă sleiește și îmbătrânește natura umană, în timp ce cuminecarea din fructul sacru revigorează și întoarce timpul la gloria dintâi. Un al treilea factor ce atrage după sine procesul inițiatic ține tot de o predestinare, dar una cu voce maternă. În balada Șarpele I(7), feciorul este blestemat din leagăn să-și cunoască strămoșul cu evidente însemne solare: „Ș-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arhetipul necesită purificare, evoluție și consacrare, pentru a putea valorifica energiile accesate, însă tânăra se află într-un moment anterior inițierii prin deplasare spațială. Căutarea și refa¬cerea cuplului uman-divin întorc istoria lumii la punctul zero și redau univer¬sului gloria primordială. Sfatul primit în urma veștii vine adeseori dinspre figura maternă, a cărei greșeală hotărăște încheierea etapei educative infantile. Neputința ei de a înțele¬ge noul statut al fetei atrage greșeala rituală și taie orice legături familiale prin plecarea în călătorie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acces liber către nevoi profane, următoarea cămară ține de reînceperea unui ciclu, cum altminteri dacă nu prin mijlocirea divină a astrului, integrând în mit și revelând mistere. Deschiderea ușii de la a 13-a chilie repornește timpul de la momentul inițial al gloriei totale: „Cum o deschide cade leșinată la pământ de atâtea mândrii ce văzuse. Dacă se deșteptă, dă să se scoale și ca să poată ridica mai repede adie un scaun cu degetul, atunci toate curțile țiuiesc și degetul îi rămase într-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simt bine, în largul lor în mulțimea de pe stradă, vorbind și gesticulând, plimbându-se puțin grăbiți și cu un aer demn, specific lor. Este o anumită noblețe în mersul lor drept, mai ales al bărbaților, amintind în mod inconștient de gloria unui imperiu colonial apus demult. Mă cazez la hanul Surorilor de Caravajal din centrul orașului. Sunt atât de amabile: nu este încă ora 12 și ele deja primesc pelerinii sosiți. Sunt condus apoi la dormitor, imens, dar curat și ordonat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
admir o statuie metalică, reprezentând un călător, cu toate bagajele după dânsul, inclusiv un geamantan. Dar el nu reprezintă imaginea clasică a pelerinului. Pare un călător cu trenul sau autobuzul. Este foarte frumos orașul vechi Astorga. Majoritatea monumentelor amintesc de gloria bisericii catolice, de puterea ei spirituală strâns unită cu monarhia. Frumos este și parcul de lângă han, de la marginea căruia se deschide o panoramă ce cuprinde tot orizontul. Mulți oameni se plimbă aici, admirând peisajul, ca și mine. Am dorit
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]