8,741 matches
-
are cum să se dea jos, că nu-i anunță nimeni. Intri peste ei... tu încerci să-l iei frumos. Dacă se trezește, abordezi forța. Și era frumos, adică pot să spun că ieșea ceva mai mult. Atunci făceai trei-patru inși, care făceau câte patru-cinci tâlhării, și-mi era de ajuns. Ce nu are un călător la el? Ceasuri, lănțicuri, bijuterii, bani, haine. Deci bagajul cu totul. Eram și înțeleși cu șefii de tren. Făceau de două ori din lanternă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tâlhărit, am rămas în gară, ca să mai facem. Și ne-a luat pe sus. Ei venise la sigur, fiindcă respectivii ne văzuse cine suntem și s-au dus direct acolo. Cei bătuți, victimele s-au dus la poliție. Eram trei inși. Doi am făcut pușcărie și lu’ unu’ i-a dat cu suspendare, că era minor. Ne-a dat trei ani și-am făcut doi ani și două luni. Tot la Jilava. Dar am ieșit la muncă atunci și, la muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
arestat zece zile pentru o amendă pe Buftea. Aud că s-a spart aia și ar fi spart-o doi prieteni de-ai mei. Dar, totodată, c-au fost dați în primire. De cine? Nu știu. Îi bănuia pe doi inși: unu’, Mortu’ și mai era încă unul. Și deci, după ce m-a liberat, după ce-am făcut cele zece zile, am mai stat cinci zile și ne-am întâlnit cu respectivul la Olimpia. Acuma, eu efectiv n-aveam treabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aveam proces și nu m-au scos din cameră, zicând că eu sunt la Jilava. Și în ziua respectivă nu am putut fi acolo să contrazic niște lucruri. A contat după aia că au venit colegii persoanei, vreo treizeci-patruzeci de inși, un miting, să zic, la Curtea de Apel, ca să primesc pedeapsa maximă, și am primit-o. Nu sunt un criminal odios, a fost o întâmplare, dacă gândesc că sunt odios, mă îngrozește treaba asta. N-am vrut. Un lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fie și alții - și dacă consider că sunt prieteni și sunt prieteni adevărați. Eu am cunoscut oameni în toate colțurile lumii. Pentru că, până să primesc această pedeapsă, eram repartizat în altă secție, cu alți deținuți în cameră. Peste 70 de inși în cameră. De la 30 și ceva deținuți până la o sută de deținuți. Ce-nseamnă să citești omu’, să vezi prin temperamentul lui cum se comportă și ce fel de om este. Și eu așa am considerat, că dacă e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
moment de a fi arestat, după care noi am fugit, n-am știut că a rămas cineva jos și nu a avut pe moment un ajutor, ceva, ca să fie dus la spital. Nimenea nu a știut. Condamnat cu încă doi inși. Nu ne-am dus cu intenția, nu cu obiecte contondente. Erau oameni peste cincizeci de ani, nici nu am vrut să dăm peste ei sau să luăm ceva, băutura ne-a împins și am crezut că nu ni se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
refaci studiile este ciudat însă am zis că dacă timpul acesta care trece nu-l folosesc cu cap, va fi un timp irosit. munca Munceam de la ora 23 până la 5 dimineața. De obicei când terminam munca, ne strângeam 15-20 de inși de la diverse echipe de muncă și mergeam să ne relaxăm, așa ziceam noi. Ne cumpăram de băut, 2-3 cutii de bere și în parcul Titan, la 5 dimineața, jucam fotbal. Numai fotbal nu era ăla, dar era relaxant. Când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și nu-l mai știa pe frati-miu, și au luat să facă un skandeberg pe o ladă de bere și ăla a dat în frati-miu, s-a luat de el, l-a înjurat, a mai venit cu trei inși, i-a dat cu sticlele în cap. Și frati-miu a venit la mine, bă, ce facem, m-a bătut ăla. M-am îmbrăcat, mi-am luat cuțitul, am ajuns la el, a deschis poarta, l-am bătut, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
rațional și că la cea mai mică greșeală dispare tot, eu cred că rezultatele acestor măsuri se vor vedea în curând că nu dau roadele așteptate, aceste modalități sunt bune întradevăr la cei slabi dar este suficient să fie câțiva inși mai puternici și totul va exploda și dezastrul va fi mult mai mare, de ce să nu se evite asemenea lucruri atâta timp cât sunt și posibilități și putere de muncă. Azi noapte am avut în sfârșit după o lungă perioadă fără vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
discotecă, în „Preoteasa“ sau, știu eu (caută să-și amintească), „Mozaic“! Se duceau acolo, se duceau pe la Sinaia, pe la Predeal ... eu, la șaibă. Atunci m-am băgat și eu într-o gașcă, așa, de cartier. Eram și noi vreo patru-cinci inși. Deja eram în gașcă, eram prieteni, frați. Se vorbea înainte, deci: „Fratele meu, fratele meu, pentru tine, pentru asta, deci, țineam până la capăt“... Deja de-atuncea s-au pus pirostriile, așa, carierei mele, cum ar veni. Deci am stat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bine românește și a scris avocatul, dar a scris invers. Și am luat bătaie pentru ce nu știu. De la poliție și după aia a început să râdă, că a legat piciorul cu mâna la spate și a chemat douăzeci de inși și au dat, care cum au putut, la ochi, la dinți, mi-a spart dinți, stomacul. M-am dus la comandant și am spus că nu mai pot, i-am spus toate alea. Cine a făcut, am spus cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
abator. Îngrășam până zicea directorul institutului să vină mașină să-i încarc. După ce terminam două hale, băga iar mici să-i îngrășăm. Și apoi în 87 am stat afară, 88, iar. Tot cu viol, dar acum eram mai mulți. Trei inși. Acum tot băut. Viol la fete care erau mai răsfățate și nu puteai să le agăți, le luam cu vorba. Erau și din ale lalte, de la sapă, dar astea erau cu tac-su croitor, mă-sa ingineră și erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zis hai să mai bem, ne-am dus și iar am băut. Am ajuns în sat. Acum fiul lui victimă, mie mi-era prieten fiul lui victimă, a venit la noi și ne-a chemat la băut. Am fost patru inși. Am mâncat, am băut, deja nu mai știam unde sunt. De acolo am ieșit la curte, am stat și acolo s-a certat cu ta-su fiul lui victimă și de aici a ieșit ceartă și i-am omorât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Făcut gaură acolo și stat până la trei de dimineață și era frig că eram în picioarele goale. Dimineața am fost la cumnat am luat cisme în picior și o venit poliția iar fugit. Și am zis că să vină trei inși care știu eu și au venit și m-am predat. N-avea unde fugit. Era rău, rău, singur că nu știam ce face. Frica este proastă la minte, dar nu știi ce face în groapă acolo, la mine. Băutura nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în pace! zise Takamori aspru. Ce v-am făcut? Ōkuma prinse iar curaj și îi rugă, cu vocea lui ascuțită, să nu recurgă la violență. — Zău ca da. Nu fiți răi! În clipa aceea, au apărut ca din pământ doi inși pe care nu-i observase nimeni până atunci și care s-au postat la dreapta și la stânga lui Takamori și Tomoe. Unul dintre ei părea cam idiot. Avea gura pe jumătate deschisă și învârtea o jucărie în mâini. Cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ați văzut porcăria asta de pahar... Pot să-l sparg... Îl aruncă de podea, dar nu cu destulă putere, așa încât nu se sparge, ci numai se rostogolește până la masa de-alături. - Vrei să-ți mut fălcile, băăăă? se supără un ins neinteresat de noile teorii filozofice. Un discipol îi prezintă huidumei scuze oficiale și-o votcă mică și incidentul a fost depășit. - Acolo unde stau ele e lumea „Vocilor”, acolo-s numai „Voci”, nu poți să-ți imaginezi locul, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Mi-a spus să-ți transmit că nu e corect să te fofilezi. Că noi toți am muncit... Ochii lui ca rântașul capătă o brumă de strălucire în vreme ce-mi reproduce cuvintele șefului. De fapt, îi invidiez sincer pe inșii ăștia. De-aia și casc gura la ei. Cum reușesc oare să facă drumul evoluției invers, de la mamifere spre licheni, bureți și altele înrudite? M-aștept oricând să se topească, să-i răsară niște tentacule din buzunare și din urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreme să-mi manifest nici o reacție față de această veste postumă, dispare de lângă mine, urcă scările câte două, îndoit de spate, să-și ajungă din urmă protectoarea, să-și toarne cenușă-n cap pentru păcatul de a fi vorbit c-un ins atât de declasat. Parcă-l și aud, „m-a oprit el, așa face, îmi pare rău, nu aveam cum să-l evit, regret...”, „domnule” - o pauză de dispreț superior - „n-ai ce vorbi, e un personaj absolut dubios, ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
umbli cu manipulări? se enervează comentatorul. Lumea poate să creadă altceva din această imagine echivocă! Scriitorul se scuză și șterge mai departe. Cucoana e dată jos de pe masă. O Lolita-fată-de-ștab vrea și ea poze cu oamenii mari. La perete, patru inși dotați cu burți impozante, apți să dezlege tainele psihicului uman, râd gros. Maxențiu, amicul meu, se melancolizează și-și plimbă privirea peste adunare. - Nu c-aș vrea să mă laud, dar am prevăzut că lucrurile încep să miște... Mișcă, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-ți mai ajungea-n plămâni, de parc-ai fi primit un pumn în plex? Pentru ăsta nu puteai scăpa zile în șir de febră? Atingerea lui întâmplătoare făcea să-ți tremure carnea și să-ți pulseze venele-n tâmple? Pe insul ăsta îl visai cu ochii deschiși, imaginându-ți nerușinat că l-ai dezbrăca de haine? Pentru ființa asta ștearsă băteai străzile de nebună, doar-doar l-ai putea întâlni? - Povestea cu ramura înnegrită... - Da... te uiți acum la individul vulgar, îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de un public entuziast la Început, dar m-am prefăcut că nu bag de seamă, ceea ce i-a mulțumit foarte tare. Pentru ei, să vadă că omul care a revoluționat comedia muzicală japoneză, cel supranumit Eroul nu era decât un ins obișnuit și banal era o mare ușurare, un confort psihic. Dar ce mai contează asta? În timpul recepției care a avut loc după conferință, o fată mă urmărea cu privirea dintr-un colț. Mi-am dat seama imediat că ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vorbesc cu nimeni. Mă simțeam într-o stare de disperare cumplită. A început chiar să-mi treacă prin minte gândul sinuciderii. M-a apărat faptul că sinuciderea mi se părea vulgară. Asta datorită unei împrejurări mai vechi. Un vecin, un ins destul de rudimentar care căzuse în patima beției, a plecat într-o dimineață de-acasă și mai târziu a fost descoperit spânzurat de o creangă a unui copac din parc. Când l-am văzut, mi s-a făcut rău. Avea obrazul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sau nefericirea și, după ce pierduseră toate bătăliile, aveau tăria să încheie cu o victorie care nu le mai servea la nimic, o victorie asupra fricii de moarte. Ei pătrundeau liberi în metafizică după ce fuseseră umiliți de viață. Dar, cunoscîndu-l pe insul care se spânzurase, nu puteam asocia metafizica de mutra lui buhăită de băutură, oricâtă imaginație aș fi avut. Povestea asta m-a descumpănit. Datorită ei, ideea de sinucidere mi-a devenit, brusc, respingătoare. Nu mai puteam s-o despart de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de mutra lui buhăită de băutură, oricâtă imaginație aș fi avut. Povestea asta m-a descumpănit. Datorită ei, ideea de sinucidere mi-a devenit, brusc, respingătoare. Nu mai puteam s-o despart de obrazul învinețit și năpădit de muște al insului ce se spânzurase în parc. Ceea ce m-a ajutat, probabil, să nu fac o prostie. Vă asigur că nu exagerez deloc starea în care mă aflam. Într-un ungher al camerei mele era o pânză de păianjen. Într-o seară
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
m-am uitat mai atent, am observat că toți ceilalți locuitori ai orașului începuseră să semene din ce în ce mai mult cu femeia care țipase sau cu cei care se aflau atunci în frizerie. Inclusiv chipul meu l-am văzut la vreo doi inși. Mi-am dat seama că prin frica noastră îi ajutam pe îmblînzitori să ne înfricoșeze și mai rău; treptat, frica a ajuns să acționeze și în absența lor, sporind singură. Și pe măsură ce ne temeam mai mult, îmblînzitorii deveneau din ce în ce mai aroganți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]