7,605 matches
-
și gamă . Aceste trei clase principale nu sunt omogene și pot conține mai multe specii moleculare diferite de interferon . S- au identificat peste 14 tipuri de interferoni alfa umani , distincți din punct de vedere genetic . ÎntronA a fost clasificat că interferon alfa- 2b recombinant . Interferonii își exercită activitățile celulare prin legare de receptori membranari specifici de pe suprafață celulei . Receptorii interferonului uman , izolați din celule limfoblastice umane ( Daudi ) , par să fie proteine foarte asimetrice . 302 murini , sugerând o specificitate dependența de specie
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
clase principale nu sunt omogene și pot conține mai multe specii moleculare diferite de interferon . S- au identificat peste 14 tipuri de interferoni alfa umani , distincți din punct de vedere genetic . ÎntronA a fost clasificat că interferon alfa- 2b recombinant . Interferonii își exercită activitățile celulare prin legare de receptori membranari specifici de pe suprafață celulei . Receptorii interferonului uman , izolați din celule limfoblastice umane ( Daudi ) , par să fie proteine foarte asimetrice . 302 murini , sugerând o specificitate dependența de specie . Studiile cu alte tipuri
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
S- au identificat peste 14 tipuri de interferoni alfa umani , distincți din punct de vedere genetic . ÎntronA a fost clasificat că interferon alfa- 2b recombinant . Interferonii își exercită activitățile celulare prin legare de receptori membranari specifici de pe suprafață celulei . Receptorii interferonului uman , izolați din celule limfoblastice umane ( Daudi ) , par să fie proteine foarte asimetrice . 302 murini , sugerând o specificitate dependența de specie . Studiile cu alte tipuri de interferon au demonstrat existența unei specificități dependente de specie . Cu toate acestea , anumite specii
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
exercită activitățile celulare prin legare de receptori membranari specifici de pe suprafață celulei . Receptorii interferonului uman , izolați din celule limfoblastice umane ( Daudi ) , par să fie proteine foarte asimetrice . 302 murini , sugerând o specificitate dependența de specie . Studiile cu alte tipuri de interferon au demonstrat existența unei specificități dependente de specie . Cu toate acestea , anumite specii de maimuțe , de exemplu maimuțele rhesus , sunt susceptibile de stimulare farmacodinamica la expunerea la interferoni umani de tip 1 . Rezultatele mai multor studii sugerează faptul că , după
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
murini , sugerând o specificitate dependența de specie . Studiile cu alte tipuri de interferon au demonstrat existența unei specificități dependente de specie . Cu toate acestea , anumite specii de maimuțe , de exemplu maimuțele rhesus , sunt susceptibile de stimulare farmacodinamica la expunerea la interferoni umani de tip 1 . Rezultatele mai multor studii sugerează faptul că , după legarea de membrana celulară , interferonul inițiază o secvență complexă de evenimente intracelulare care includ producerea anumitor enzime . Se crede că acest proces este cel puțin parțial responsabil de
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
specificități dependente de specie . Cu toate acestea , anumite specii de maimuțe , de exemplu maimuțele rhesus , sunt susceptibile de stimulare farmacodinamica la expunerea la interferoni umani de tip 1 . Rezultatele mai multor studii sugerează faptul că , după legarea de membrana celulară , interferonul inițiază o secvență complexă de evenimente intracelulare care includ producerea anumitor enzime . Se crede că acest proces este cel puțin parțial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon , incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus , supresia proliferării celulare
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
Rezultatele mai multor studii sugerează faptul că , după legarea de membrana celulară , interferonul inițiază o secvență complexă de evenimente intracelulare care includ producerea anumitor enzime . Se crede că acest proces este cel puțin parțial responsabil de răspunsurile celulare variate la interferon , incluzând inhibarea replicării virale în celulele infectate de virus , supresia proliferării celulare , precum și de activități imunomodulatoare , cum ar fi creșterea activității fagocitare a macrofagelor și creșterea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Fiecare dintre aceste activități sau toate împreună
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
infectate de virus , supresia proliferării celulare , precum și de activități imunomodulatoare , cum ar fi creșterea activității fagocitare a macrofagelor și creșterea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Fiecare dintre aceste activități sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului . În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale și umane , precum și xenogrefe de tumori umane la animale , interferonul alfa- 2b recombinant a dovedit că are efecte antiproliferative . Acesta a demonstrat o activitate imunomodulatoare semnificativă in vitro . Interferonul alfa- 2b
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
creșterea citotoxicității specifice a limfocitelor pentru celulele țintă . Fiecare dintre aceste activități sau toate împreună pot contribui la efectele terapeutice ale interferonului . În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale și umane , precum și xenogrefe de tumori umane la animale , interferonul alfa- 2b recombinant a dovedit că are efecte antiproliferative . Acesta a demonstrat o activitate imunomodulatoare semnificativă in vitro . Interferonul alfa- 2b recombinant inhiba replicarea virală in vitro și în vivo . Deși nu se cunoaște cu exactitate modul de acțiune antivirala
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
terapeutice ale interferonului . În studii care utilizează sisteme de culturi celulare animale și umane , precum și xenogrefe de tumori umane la animale , interferonul alfa- 2b recombinant a dovedit că are efecte antiproliferative . Acesta a demonstrat o activitate imunomodulatoare semnificativă in vitro . Interferonul alfa- 2b recombinant inhiba replicarea virală in vitro și în vivo . Deși nu se cunoaște cu exactitate modul de acțiune antivirala a interferonului alfa- 2b recombinant , acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă . Această acțiune inhiba replicarea virală sau , daca
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
2b recombinant a dovedit că are efecte antiproliferative . Acesta a demonstrat o activitate imunomodulatoare semnificativă in vitro . Interferonul alfa- 2b recombinant inhiba replicarea virală in vitro și în vivo . Deși nu se cunoaște cu exactitate modul de acțiune antivirala a interferonului alfa- 2b recombinant , acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă . Această acțiune inhiba replicarea virală sau , daca replicarea apare , virionii descendenți nu pot părăsi celulă . Hepatită cronică B : Experiența clinică curentă la pacienții cărora continuă să li se administreze tratament
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
2b recombinant , acesta pare să modifice metabolismul celulei gazdă . Această acțiune inhiba replicarea virală sau , daca replicarea apare , virionii descendenți nu pot părăsi celulă . Hepatită cronică B : Experiența clinică curentă la pacienții cărora continuă să li se administreze tratament cu interferon alfa- 2b timp de 4 până la 6 luni arată că terapia poate produce eliminarea ADN- VHB seric . S- a observat o ameliorare a histologiei hepatice . La pacienții adulți care prezintă o pierdere a AgHBe și ADN- VHB , s- a observat
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
luni arată că terapia poate produce eliminarea ADN- VHB seric . S- a observat o ameliorare a histologiei hepatice . La pacienții adulți care prezintă o pierdere a AgHBe și ADN- VHB , s- a observat o scădere semnificativă a morbidității și mortalității . Interferonul alfa- 2b ( 6 milioane UI/ m , de trei ori pe săptămână , timp de 6 luni ) a fost administrat pacienților copii cu hepatită cronică activă de tip B . Din cauza unei deficiențe metodologice , nu a putut fi demonstrată eficacitatea . Mai mult chiar
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
UI/ m , de trei ori pe săptămână , timp de 6 luni ) a fost administrat pacienților copii cu hepatită cronică activă de tip B . Din cauza unei deficiențe metodologice , nu a putut fi demonstrată eficacitatea . Mai mult chiar , la copiii tratați cu interferon alfa- 2b s- a observat o scădere a ratei de creștere și s- au semnalat unele cazuri de depresie . Hepatită cronică C : La pacienții adulți cărora li se administrează interferon în asociere cu ribavirina , rata de raspuns susținut atins este
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
fi demonstrată eficacitatea . Mai mult chiar , la copiii tratați cu interferon alfa- 2b s- a observat o scădere a ratei de creștere și s- au semnalat unele cazuri de depresie . Hepatită cronică C : La pacienții adulți cărora li se administrează interferon în asociere cu ribavirina , rata de raspuns susținut atins este de 47 % . Eficacitatea superioară a fost demonstrată cu asocierea interferon pegilat și ribavirină ( rata de raspuns susținut de 61 % obținut într- un studiu realizat cu pacienți netratați anterior , folosind doze
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
de creștere și s- au semnalat unele cazuri de depresie . Hepatită cronică C : La pacienții adulți cărora li se administrează interferon în asociere cu ribavirina , rata de raspuns susținut atins este de 47 % . Eficacitatea superioară a fost demonstrată cu asocierea interferon pegilat și ribavirină ( rata de raspuns susținut de 61 % obținut într- un studiu realizat cu pacienți netratați anterior , folosind doze de ribavirină > 10, 6 mg/ kg , p < 0, 01 ) . Adulți : ÎntronA administrat în monoterapie sau în asociere cu
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
folosind doze de ribavirină > 10, 6 mg/ kg , p < 0, 01 ) . Adulți : ÎntronA administrat în monoterapie sau în asociere cu ribavirina a fost investigat în patru studii clinice randomizate de Faza III , la 2552 pacienți netratați anterior cu interferon , care prezentau hepatită cronică C . În cadrul studiilor , s- a comparat eficacitatea ÎntronA utilizat în monoterapie sau în asociere cu ribavirina . Eficacitatea a fost definită ca răspuns virusologic susținut , la 6 luni după încheierea tratamentului . Pacienții eligibili pentru includere în aceste
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
cu infecție concomitenta cu HIV și VHC . Per total , în ambele studii , pacienții la care s- a administrat Intron- A plus ribavirină au avut o probabilitate mai mică de răspuns la tratament , comparativ cu pacienții la care s- a administrat interferon alfa- 2b plus ribavirină . În Tabelul 4 sunt prezentate răspunsurile la tratament în cele două studii clinice . Studiul 1 ( RIBAVIC ; P01017 ) a fost un studiu randomizat , multicentric , care a înrolat 412 pacienți adulți netratați anterior , cu hepatită cronică C și
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
două studii clinice . Studiul 1 ( RIBAVIC ; P01017 ) a fost un studiu randomizat , multicentric , care a înrolat 412 pacienți adulți netratați anterior , cu hepatită cronică C și cu infecție concomitenta cu HIV . Pacienții au fost randomizați pentru a li se administra interferon pegilat alfa- 2b ( 1, 5 µg/ kg/ săptămâna ) + ribavirină ( 800 mg/ zi ) sau Intron- A ( 3 MIU TPS ) + ribavirină ( 800 mg/ zi ) , timp de 48 de săptămâni , cu o perioadă de urmărire de 6 luni . Studiul 2 ( P02080 ) a fost
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
de 6 luni . Studiul 2 ( P02080 ) a fost un studiu randomizat , unicentric , care a înrolat 95 de pacienți adulți netratați anterior , cu hepatită cronică C și cu infecție concomitenta cu HIV . Pacienții au fost randomizați pentru a li se administra interferon pegilat alfa- 2b ( 100 sau 150 µg/ săptămâna , în funcție de greutate ) + ribavirină ( 800- 1200 mg/ zi , în funcție de greutate ) sau Intron - A ( 3 MIU TPS ) + ribavirină ( 800- 1200 mg/ zi , în funcție de greutate ) . Durată tratamentului a fost de 48 de săptămâni , cu o
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
virală < 800000 UI/ ml ( Amplicor ) care au fost tratați timp de 24 de săptămâni , cu o perioadă de urmărire de 6 luni . Tabelul 4 Răspunsul virusologic susținut în funcție de genotip după tratamentul cu Intron- A în asociere cu ribavirină versus interferon pegilat alfa- 2b în asociere cu ribavirină la pacienții cu infecție concomitenta cu VHC/ HIV . 304 Studiul 11 Studiul 22 interferon pegilat alfa- 2b ( 100 interferon pegilat sau alfa- 2b ( 1, 5 µg/ kg săptămâna ) + săptămâna ) + + + ( 800 - ( 800 mg ) ( 800
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
6 luni . Tabelul 4 Răspunsul virusologic susținut în funcție de genotip după tratamentul cu Intron- A în asociere cu ribavirină versus interferon pegilat alfa- 2b în asociere cu ribavirină la pacienții cu infecție concomitenta cu VHC/ HIV . 304 Studiul 11 Studiul 22 interferon pegilat alfa- 2b ( 100 interferon pegilat sau alfa- 2b ( 1, 5 µg/ kg săptămâna ) + săptămâna ) + + + ( 800 - ( 800 mg ) ( 800 mg ) Global Genotip 1 , 4 27 % ( 56/ 205 ) 17 % ( 21/ 125 ) 20 % ( 41/ 205 ) 6 % ( 8/ 129 ) 0, 047 0, 006
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
virusologic susținut în funcție de genotip după tratamentul cu Intron- A în asociere cu ribavirină versus interferon pegilat alfa- 2b în asociere cu ribavirină la pacienții cu infecție concomitenta cu VHC/ HIV . 304 Studiul 11 Studiul 22 interferon pegilat alfa- 2b ( 100 interferon pegilat sau alfa- 2b ( 1, 5 µg/ kg săptămâna ) + săptămâna ) + + + ( 800 - ( 800 mg ) ( 800 mg ) Global Genotip 1 , 4 27 % ( 56/ 205 ) 17 % ( 21/ 125 ) 20 % ( 41/ 205 ) 6 % ( 8/ 129 ) 0, 047 0, 006 44 % ( 23/ 52 ) 38 % ( 12
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
38 % ( 12/ 32 ) 21 % ( 9/ 43 ) 7 % ( 2/ 27 ) 0, 017 0, 007 44 % ( 35/ 80 ) 43 % ( 33/ 76 ) 0, 88 53 % ( 10/ 19 ) 47 % ( 7/ 15 ) 0, 730 c : la subiecții cu greutatea < 75 kg s- a administrat interferon pegilat alfa- 2b în doză de 100 µg/ săptămâna , iar la subiecții cu greutate ≥75 kg s- a administrat interferon pegilat alfa- 2b în doză de 150 µg/ săptămâna . d : doză de ribavirină a fost de 800 mg la pacienții
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
88 53 % ( 10/ 19 ) 47 % ( 7/ 15 ) 0, 730 c : la subiecții cu greutatea < 75 kg s- a administrat interferon pegilat alfa- 2b în doză de 100 µg/ săptămâna , iar la subiecții cu greutate ≥75 kg s- a administrat interferon pegilat alfa- 2b în doză de 150 µg/ săptămâna . d : doză de ribavirină a fost de 800 mg la pacienții < 60kg , 1000 mg la pacienții cu greutatea cuprinsă între 60- 75 kg și de 1200 mg la pacienții >
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]