7,900 matches
-
îngrijorare. —Barney, zice, poate ar trebui... În nici un caz, dragă, îi răspunde el autoritar. Nu acum. Dar... — Lasă-l să se calmeze, da? Nu pare prea convinsă. Stewart, complet pe dinafară, se uită prostit la fiecare și nu primește nici o lămurire. —Unde-i Finn? Și-a luat liber toată după-amiaza, îl lămuresc servindu-mă cu două sticle de șampanie. Văd că jumătate din ladă s-a dus deja. A, Barney, felicitări! Ne vedem mâine. —Mulțumesc, zice un pic cam confuz. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
simțit nevoia să-ți spun și ție. Iar o pauză lungă. —OK, zice el, întrerupând tăcerea. Este acel „OK“ pe care Patrick îl rostește atunci când nu știe ce să mai spună sau nu înțelege, dar e prea orgolios ca să ceară lămuriri. Mor de curiozitate să aflu dacă are o prietenă nouă, dar știu că nu trebuie să pun astfel de întrebări. Cam asta e tot, zic în schimb. Doamne, urăsc pauzele astea interminabile, când stăm cu receptorul la ureche ca să auzim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că în dreptul numelui meu la ziua anterioară, scria frumos peste semnătura mea: „Se va tăia ziua din salariu, pentru absență nemotivată”. M-am întors rapid. Chiar în spatele meu rânjea hâtru directorul și fără să mai fie nevoie să cer oarece lămuriri, m-a întrebat: - E ceva în neregulă? - Păi ... mi-ați tăiat ziua ... - Și ce, voiai să te pup?! Văzând că îl privesc în continuare cu nedumerire, s-a adresat celorlalți din cancelarie: - Ia dați-vă mai aproape să vă povestesc
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
serioși, nu? Voi chiar ați crezut că eu nu muncesc? Se vede treaba că începusem să vorbesc normal, pentru că Vasile, pierzându-și brusc siguranța de sine, își retrase mâna de pe șevalet, făcând un pas înapoi, dar nu fără a solicita lămuriri suplimentare: - Să te cred?! Ia, arată-mi o legitimație, să văd și io unde lucrezi! Puteam să mă împotrivesc cererii unui tovarăș membru de partid? Am scos cuviincios din portmoneu legitimația și fără s-o las din mână, iam împins
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pagini fără a afecta câtuși de puțin importanța prelegerii, bucurându-mă la sfârșit de câteva bătăi sincere din palme pentru grija deosebită pe care am manifestat-o față de chinul lor de a mă asculta. Tovarășul director mi-a solicitat o lămurire de care nu avea nevoie, dar dădea bine să se scrie în raportul activității că informarea a prezentat interes și a suscitat discuții interesante. Și ca să fiu sincer, urmarea chiar a fost interesantă, mai ales după plecarea auditoriului. Vizibil impresionat
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
abstracte în ele însele. Simt adeseori, mai ales când mă gândesc la lucrurile pe care vi le-am spus, că este, mai ales, nevoie de anumite precizări de puncte de vedere, din când în când.“ În continuare, el aduce noi lămuriri asupra celor două atitudini metafizice - mistică și logică - la care se referise anterior, pentru ca, de la prelegerea următoare, să se ocupe exclusiv de mistică. Marta Petreu interpretează fraza de început a acestei prelegeri ca fiind o încercare de a-și amăgi
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Cine ești tu, Sidonia? Femeia frumoasă, elegantă, care după poziția trupului, se sprijină de brațul unui bărbat pierdut în întuneric; sau femeia tinara, în blugi ’cu buzunare’, privind avintat - și cam arogant - pe deasupra trecătorilor de pe aleile unui parc? Aștept o lămurire Vick Dragă Vick, Nimic nu mi-ai scris, nimic îți răspund Sidonia Well, asta e... - Ce e cu tine? Tresar. - Poftim? - De când ai venit stai că un băț. Nu ai spus nimic... - Ce să zic? - Nu știu. De obicei ești
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Bursucani,Plasa Târgul-Județul Tutova,întocmit de ing.hotarnic maior A.Capitanovits de la Ministerul Agriculturei Comerciului Industriei și Domenelor.Suportul planului este calcul pânzat.Planul are doua scări grafice pentru 1:10.000,în metri și în stânjeni.Planul conține și lămuriri privind distribuția pământului în vatra satului și în câmp,cu suprafețele în sistemul vechi și în sistemul metric.Impărțirea terenului din câmp este făcută în 9 lanuri de la nord spre sud,cu parcelele numerotate de la 1 la 214,pe direcția
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
război cînd din acest motiv i s-a retras cetățenia. În ultimul deceniu s-a impus atenției biologilor francezi și italieni care i-au Încredințat misiuni importante. A avut misiuni importante și din partea organizației UNESCO. Am dus o muncă de lămurire susținută cu el pentru a-l determina să accepte să aibă relații cu oficialitățile românești și să accepte vizita În țară, deși nu este propusă de noi, ci de Centrul Cultural Austriac. „Emilian” * — ... Da’ ce legături are ăsta-n țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prin zonă, că aș vrea să văd muzeele... — Frecții d-astea! Și? A mușcat? În raport este vorba despre o invitație a nu știu cui, să vie omu’ dumitale În țară. Vorba e: vine sau nu vine? — Am dus o muncă de lămurire susținută cu el să-l determin să accepte vizita. I-am reamintit Întâmplări comune din tinerețe, s-a destins și mi-a povestit și el. Argumentul a fost că vizita nu este propusă de noi, ci de propriul lor centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la intrare. Fără Îndoială, funcționarul de la recepția hotelului Delfinul Înștiințase că nici sursa, nici fiica sa, Teodora Stan, care o Însoțea, nu aveau viza specială pentru portul militar unde sînt bazele militare NATO, zonă interzisă. În momentul cînd sursa dădea lămuriri că nu fusese Înștiințat Înainte de necesitatea acestei vize, au intervenit organizatorii, explicînd că este vorba despre un oaspete cu Înalt grad științific, vicepreședintele Academiei Române. Funcționarul respectiv, care a fost tot timpul politicos, a promis că va raporta situația și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se uită mirat la gazda lor după care își aruncă ochii din nou la bucățica de carton pe care o avea în față. E tatăl dumitale ori bunicul? Calistrat se mulțumi să dea din cap, fără a-i da nici o lămurire. Întinse mâna după fotografie și o aruncă apoi în cutie peste celelalte poze de acolo. Așeză capacul deasupra și o puse deoparte. Se întoarse spre cei doi și inspiră adânc: No, bine ați veni! spuse el dintr-o dată. Oarecum luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
perorase, se lăsă pe spate în fotoliu, zâmbind enigmatic. Toate la timpul lor, spuse ea încet. Nu, o contrazise Cristian imediat, consider că sunt deja băgat până în gât în situația asta ca să fiu îndreptățit să cer și să și primesc lămuriri acum, nu altădată. După ce Toma termină de vorbit, în grădină se așternu liniștea. După aproape un minut de tăcere, Ileana se îndreptă de spate și trase aer în piept, pregătindu-se să vorbească. Ușa casei se deschise și apăru Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mașină. E bine? Ce? A, da. L-am găsit. Hai, să mergem! Cred că s-a întâmplat ceva cu el, nu-mi place de loc cum arată. Ignorând curiozitatea agentului, care, desigur că ar mai fi vrut o mulțime de lămuriri, Pop se urcă în mașină și porni spre vale. Ginerele său îl îngrijora, Cristian rămăsese la locul său, indiferent la tot ce se petrecea în jur. Întâmplările prin care trecuse îl marcaseră profund. Încă nu reușise să înțeleagă ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pripas, găsit de văcarii boierului, printre mărăcinii de la marginea satului. Boierul îl trimise la școala călugărească, iar el, vrednic, venise să conducă mănăstirea de la Sângeap, unde primise și întâiul botez. Ce veste, poveste vă poartă pașii spre mănăstire, fraților? ceru lămuriri înaltul prelat, a cărui barbă de-abia cărunțise. Preasfinția ta, un mare necaz ne apasă. Vrem să scăpăm satul de arșița neostoită! spuse băiatul cel mare, Vasilică. Vreau și eu, rosti grăbit Ionică, să-mi vîr capul în zăpadă. Am
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Erau triști, neputând suporta viața ca de cazarmă, impusă de șefii orfelinatului, neștiind ce soartă i-a fost hărăzită surioarei lor, Măriuca. Degeaba au căutat băieții să scoată ceva de la paznicii și pedagogii că nimeni nu le putea da o lămurire. Vremurile erau potrivnice, iar informațiile lipseau sau ajungeau așa de denaturate încât nu puteai avea nicio încredere. Doar Dumitru Hriscu știa că fata a fost trimisă la alt orfelinat, de unde o înfiase o familie înstărită din Coarnele Caprei. Războiul se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că presimțirea lui nu a dat greș. Da, bădie, încredință și Dumitru, asta-i minune mare! Și cei trei frați s-au îmbrățișat cu putere, bucuria lor stârnind interesul celorlalți consăteni, care, parcă uitaseră de rânduiala rândului. Vorbe repezite cereau lămuriri despre peripețiile bărbatului socotit mort în război, despre zilele în care a fost ținut prizonier, cum a scăpat, pe unde lau dus pașii destinului, cine l-a călăzuit spre satul de baștină. Sufocat de întrebări, Gheorghe nu reușea să răspundă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
credea el că-i România. A aflat, apoi, că ajunsese în Siberia! „Nu mă dau bătut!” rosti hotărât să-și găsească copiii, despărțiți de legile aspre ale vremurilor. Zorii de ziuă îl găsiră în fața postului de jandarmi, căutând să obțină lămuriri despre soarta copiilor. Făcu cerere pentru primirea băieților, dar fata parcă era de negăsit. Cei care o înfiaseră, oameni suspuși ai noului regim, au încercat să-i piardă orice urmă. Omul nu se dădu bătut, iscodind, cu viclenie, gurile ferecate
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-te la dânsul! E treaba ta că nu mă mai vrei... O să-mi treacă și am să găsesc o fată care să mă placă pentru ceea ce sunt... Ea mă privea nedumerită încercând să priceapă ce vreau să fac și în loc de lămuriri, i-am făcut cu ochiul. Ai iarăși viața în propriile mâini și te dezleg de tot ce te-a ținut legată de mine, i-am șoptit ca un descântec prin care trebuia să o eliberez. Ești un copil și nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
curgă în timp ce mă tot întreba: Spune drept! Te-ai întors? Tu ești? Nu știam ce voia, apoi mâinile alea mari îmi acopereau urechile și nu pricepeam despre ce îmi vorbește omul care-mi stătea în față. Ne priveam reciproc, așteptând lămuriri unul de la altul. Lasă băiatul în pace! am auzit din spatele omului care mă scutura, o voce tare familiară și dragă auzului meu. Era Baci. Vocea lui, îl potolise pe cel care părea că nu mă mai cunoaște. Să mergem odată
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ți se pare că ai întrecut măsura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rița să facă curat prin odaie. ― Ieși afară! m-am rățoit la ea. Biata slujnică speriată o rupse la fugă fără a mai cere vreo lămurire. Gestul ei caraghios îmi stârni râsul și odată cu râsul se duse pe copcă și îndîrjirea mea. " La urma urmei, de ce-mi fac atâta sânge rău pentru un lucru de nimic?" Am ieșit în oraș ceva mai bine dispus. După-amiază
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
majoritatea". Ce înseamnă ,,a avea dreptate"? Împotriva cui am dreptate, dacă am? Două persoane discută ceva mai încolo despre "iezuiți". El pare să fie preot după aspect. Ea îl ascultă cu religiozitate. Intervine foarte rar pentru a cere încă o lămurire. Sau pentru a zice: Da, da, înțeleg". Fără să vreau, trag cu urechea. Mai devreme, mă așezasem, întîmplător, lângă un grup care discuta despre boli. M-am ridicat și am plecat. Nu-mi plăcea subiectul. Dintre toate mizeriile, mizeria fizică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu pot să nu fiu de acord cu el. Din păcate, tot ce aud, îmi sună foarte cunoscut. Intră în metehnele noastre. Sau într-un blestem. Problema pentru care am venit se rezolvă repede. Inteligent, Branco înțelege, fără prea multe lămuriri, că mă interesează să merg la bisericile românești din Chicago, în loc să petrec la "Balul strugurilor". A doua zi merg la trei biserici. Una evanghelică. Alta ortodoxă. Alta baptistă. Ocazie pentru a observa că nostalgia țării pierdute și credința sunt, strict
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
timp ca să prind avionul. "Vom și aștepta acolo", mă asigură Cristian B. Mă uit la ceas. E două acum. Nu zic nimic, ca să-i las posibilitatea să se concentreze la volan. El îmi dă, însă, mai departe tot felul de lămuriri, iar eu simt cum mă crispez din ce în ce mai mult. E două și un sfert. Trecem prin dreptul unei biserici, "În Chicago, spune Cristian B., întorcîndu-se spre mine, e interzis să se tragă clopotele la biserici". Intuiesc că trebuie să zic ceva
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sunt aici și-mi risc pielea. Dar n-am chef să mai stau la palavre cu tine, mă obosești cu poveștile tale idioate. Gosseyn ezită. Protestele lui Jurig erau convingătoare, dar nu era dispus să abandoneze. Un aspect special necesita lămuriri. - Dacă ești atât de ignorant, zise el, acuzator, cum de vorbești atât de bine engleza? Concepu răspunsul în momentul în care pronunța cuvântul "engleza". Jurig completă gândul său. - Ce vorbesc? Începu să râdă. - Ești tâmpit. Păru să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]