7,873 matches
-
cutiuță roșie și i-am făcut cadou la fel și pentru Fili care mă iubește și le-am spus la amândouă că ar fi bine să meargă la biserică să ia Lumină. Eu am rugat-o pe Fili să cumpere lumânările de la chioșc și după aceea i-am făcut-o cadou. Eu o să merg la Înviere să iau Lumină și vreau să mă rog atunci când o să merg la biserică. - Pot să mă rog la Înviere?... - Da, sigur că da, poți să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
-i pe acești lacomi și nesătui dirijori și făptuitori ai corupției de stat... Iartă-i, Mareșale, dacă mai poți ierta, după ce alții ca ei au dat poruncă să fii ciuruit și să ți ascundă trupul să nu putem aprinde o lumânare la mormântul tău... Ci tu ești în inimile noastre așa cum este Decebal cel fără de mormânt. Pigmeii nu te pot scoate din inima neamului românesc”. În „Hienele revoluției” arată că „Nebunii aceia tineri și frumoși s-au aruncat în luptă cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
reamintește atitudinea de solidaritate a micului popor din Danemarca: țara era ocupată samavolnic de Germania hitleristă și se împotrivea tacit ocupantului care vrând să lichideze evreimea hotărăște ziua în care toți trebuiau lichidați, ca semn de recunoaștere a lor fiind lumânările aprinse cu ocazia sărbătorii Chanuka. în acea noapte toți danezii au aprins lumânări la ferestre și măsura de exterminare n-a mai putut fi luată iar mai târziu, într-o noapte au adunat pe toți evreii, i-au îmbarcat și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de Germania hitleristă și se împotrivea tacit ocupantului care vrând să lichideze evreimea hotărăște ziua în care toți trebuiau lichidați, ca semn de recunoaștere a lor fiind lumânările aprinse cu ocazia sărbătorii Chanuka. în acea noapte toți danezii au aprins lumânări la ferestre și măsura de exterminare n-a mai putut fi luată iar mai târziu, într-o noapte au adunat pe toți evreii, i-au îmbarcat și i-au transportat până în Suedia vecină (pag.137). Capitolele rezervate membrilor de familie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de capricioasă. Privi ceasul de la mână. 21.35. Deschise umbrela și porni hotărâtă către casă. Dacă se grăbea puțin, fix la ora douăzeci și două putea intra pe ușă. Își imagină, deja, cada plină cu apă, spuma de baie și lumânările aprinse. Relaxare. Da. Exact de asta avea nevoie după o zi de muncă istovitoare. Se va întinde apoi în pat, va deschide televizorul, va urmări un film vechi și va adormi înainte de finalul în care personajul principal avea să lichideze
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire aproape hibernală cu termometrele timorate, luate prin suprindere, în plină vară. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care dădea senzația că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
poate ar vorbi în locul meu mai bine și mai mult decât toate cuvintele adunate în această scrisoare dezlânată. Într-o seară, când se îngâna ziua cu noaptea, ni s-a luat lumina, timp de aproape două ore. Am aprins o lumânare la flacăra căreia am și cinat. După masă, în așteptarea revenirii luminii, neputând să spăl vasele, mi-am luat copiii lângă mine și priveam absentă cum ceara lumânării se topește, micșorându-și văzând cu ochii, în același timp, puterea de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
s-a luat lumina, timp de aproape două ore. Am aprins o lumânare la flacăra căreia am și cinat. După masă, în așteptarea revenirii luminii, neputând să spăl vasele, mi-am luat copiii lângă mine și priveam absentă cum ceara lumânării se topește, micșorându-și văzând cu ochii, în același timp, puterea de a lumina. Nu mai aveam o altă lumânare în casă. În acel moment, mi-a venit așa, ca din spații siderale, străfulgerarea unui gând straniu: m-am simțit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
masă, în așteptarea revenirii luminii, neputând să spăl vasele, mi-am luat copiii lângă mine și priveam absentă cum ceara lumânării se topește, micșorându-și văzând cu ochii, în același timp, puterea de a lumina. Nu mai aveam o altă lumânare în casă. În acel moment, mi-a venit așa, ca din spații siderale, străfulgerarea unui gând straniu: m-am simțit ca și cum m-aș fi aflat la marginea unei nopți. Ziua plecase cu lumina ei undeva, departe, în necunoscut. Și, în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
spații siderale, străfulgerarea unui gând straniu: m-am simțit ca și cum m-aș fi aflat la marginea unei nopți. Ziua plecase cu lumina ei undeva, departe, în necunoscut. Și, în clipa aceea, am început să mă identific, fără voia mea, cu lumânarea care se topea încet, încet... Tu care ai avut întotdeauna, prin înzestrările tale, puterea de a privi cu ochii deschiși dincolo de aparențe, îți dai seama ce senzație îți poate crea o asemenea stare!? De atunci, din când în când, simt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să urmeze se afla sub imperiul imprevizibilului... Olga avea acum, mai mult ca oricând, încredințarea că ce păruse cândva ca fiind o simplă halucinație, devenea acum realitate. Când privise cu ochii plini de o nestăpânită spaimă cum se topește o lumânare, o asocie cu scurgerea prin timp a vieții ei. Acest semn dobândi dimensiuni nebănuite, având rolul de a-i înavuți presupunerile că merge neîndoios către acel capăt al drumului care nu cunoaște întoarcere. Suferințele ei se accentuaseră în ultima vreme
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să te ajut cu ceva, OK? Efortul de a manevra monstrul acela verde spre suburbii a orașului mi-a secătuit ultimele rezerve de concentrare, așa că, atunci când am ajuns la Second Avenue, stresul Începuse să Îmi topească trupul ca pe o lumânare. Lucrurile nu pot ajunge mai rău decât acum, mi-am zis eu În timp ce un alt taxi a oprit la cinci milimetri de bara din spate a mașinii. Cea mai mică julitură pe mașina asta și-mi pierd locul de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și Narcisco Rodriguez, ca să amintesc doar câțiva. Erau zeci de donații făcute În numele Mirandei pentru diverse organizații caritabile, o nesfârșită listă care părea a conține sute de sticle de vin și șampanie, opt sau zece poșete Dior, câteva zeci de lumânări parfumate, câteva vase orientale din lut, pijamale de mătase, cărți legate În piele, produse pentru baie, batoane de ciocolată, brățări, caviar, pulovere de cașmir, fotografii Înrămate și un număr suficient de aranjamente florale și ghivece cu flori cât să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În imaginația mea a răsărit, pentru o clipită, expresia dezaprobatoare de pe chipul Mirandei, care spunea: „Tu? Tu chiar mănânci un hamburger?“ — Stai, că n-am terminat Încă. Ia uite aici. Și din punga lui maro au ieșit o mână de lumânări cu aromă de vanilie, o sticlă de vin roșu și două pahare de carton. — Glumești, am zis cu voce domoală, nevenindu-mi a crede că făcuse toate astea pentru mine, după ce eu anulasem Întâlnirea. Mi-a dat unul din paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe o față de masă albă apretată, iar scaunele albe cu spetează Înaltă, din stejar, erau acoperite cu piele Întoarsă albă (ce periculos!ă, Întreg acest mobilier odihnindu‑se pe un covor alb cu țesătură deasă, așternut special pentru evenimentul serii. Lumânări votive albe, așezate În suporturi simple, albe, de porțelan, dădeau o lumină albă, delicată și iluminau ușor de dedesubt bujorii (dar fără a‑i face să pară cuprinși de flăcăriă și Împrăștiau o lumină subtilă și discretă În jurul mesei. Singurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vorbea o franțuzească de neînțeles. Când mi‑am extras, În cele din urmă, trupul Înveșmântat sumar, dar stilat, din limuzină, valetul nu mai era În așteptarea nimănui. Se auzea muzică interpretată live de o orchestră și se simțea miros de lumânări parfumate, care venea printr‑o fereastră situată deasupra unei mici grădini. Am inspirat adânc și am Întins mâna să bat la ușă, dar aceasta s‑a deschis larg. Cred că pot să spun, fără teama de a greși, că niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
după ultima modă, care păreau a lucra la bănci sau reviste, plus un număr apreciabil de designeri, fotografi și fotomodele, așa, ca să facă melanjul mai picant. În spatele casei se zărea o terasă mică și elegantă din piatră, luminată toată cu lumânări albe, unde un violonist cânta Încetișor, și am aruncat o privire afară. Am recunoscut‑o imediat pe Anna Wintour, care arăta absolut trăsnet În rochița crem și cu sandalele Manolo cu mărgele. Vorbea animat cu un bărbat pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de Belciug, alerga să ajungă mai repede acasă să primească pe Tanța, care-l anunțase de ieri că vine, fiindcă Jean cu doamna Alexandrescu iar merg la ei la pocker prelungit. Petrecură vreo două ore pasionate, apoi Titu aprinse o lumânare, ca Tanța să se poată îmbrăca, să nu întîrzie prea mult. Tanței îi era lene să se urnească din căldura patului. Se întindea, gângurea, se giugiulea ca o pisică blândă răsfățată. Tânărul Herdelea, văzînd-o așa, n-ar fi lăsat-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tine și în interesul tău mă silesc să fiu cuminte, altfel nu te-aș lăsa să pleci până mâine dimineață! ― Ei, atunci nici nu mai plec până mîine! făcu Tanța, lăsîndu-se pe spate și trăgând plapuma să se învelească. Stinge lumânarea și... Titu se repezi s-o îmbrățișeze. Tanța se împotrivea: ― Nu, nu! Lasă-mă!... Am glumit!... Titule... ― Acuma s-a isprăvit! se înflăcără tânărul. Nu mai pleci până... În clipa aceea un ciocănit discret în ușă îi amuți pe amândoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu o damă? Pe urmă s-a gândit că de ce să fi făcut un drum degeaba numai fiindcă-i lipsește un chibrit. Și, totuși, Titu era singur! Vorbind mereu își rotea ochii prin odaie până ce descoperi pe masă, chiar lângă lumânarea aprinsă, o pălărioara de fetru ce părea o pată de umbră. Se întrerupse și, trăgând cu ochiul spre pălărie, făcu șiret: ― Craiule, craiule! Prins cu ușa, Titu Herdelea se înfurie: ― Ei, nu, te rog... Nu ți se pare că exagerezi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ferestre. Hainele îi erau mânjite de pământ, iar pe față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo printre alți oameni, îi zise domol: ― Lasă, muiere, lasă-l să se odihnească așa cum a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca niște stafii neostoite. Pe geamurile sparte intra răcoarea din ce în ce mai tăioasă. De câteva ori i s-a părut, tocmai când închisese ochii, că aude un fâșâit ciudat. O singură dată a îndrăznit să privească într-acolo. Cum se clătina flacăra lumânării, mortul părea că se mișcă. S-a închinat repede de trei ori... După ce își mai veni puțin în fire, auzi deodată, foarte deslușit, un suspin greu și dureros ca un geamăt. De groază nici nu putu scoate glas, dar sări
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
departe, dar că mâine speră să se poată reîntoarce. Grigore mulțumi cu vorbe la fel de ceremonioase, de care se rușina și totuși le pronunța, pe urmă își curmă o frază și intră brusc în casă. Tatăl său părea că doarme cu lumânarea la căpătâi. Grigore îl privi câteva minute, îngenunche ca la rugăciune și mai stătu așa iar câteva minute și, în sfârșit, se întinse și sărută mâna rece, cenușie, cu unghiile învinețite. În clipa aceea, lacrimile îl năpădiră singure, îmbelșugate, picurând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
orice parte ar fi încuiate, și într-o parte, și-ntr-alta sunt tot deținuți. — Ajută-mă, spuse Cosmina. Știa că el așa va face. Filip acoperi cu palmele și flăcăruia fitilului ceruit se învioră. Cosmina se aplecă și înfipse lumânarea în brazda moale de la rădăcina crucii. Rămase în picioare, așteptând, parcă, răspuns. — Crucile astea crude, de lemn negeluit, spuse Filip, sunt și mai sfâșietoare, parcă ar fi făcute din carne omenească. Sau poate că sentimentul ăsta vine din faptul că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jur, odată căzut, nu se putea ridica singur, era ca un cărăbuș răsturnat pe spate. Închise ochii, amăgindu-și ațipeala cu căldura plitei și cu mirosul zemos de mâncare. Și-o închipui pe soră- sa dibuind pe întuneric căpețelul de lumânare și așezându-l în colț. Apoi, potrivind lemnul pe butuc, măsurând din priviri grămăjoara de surcele și socotind pentru cât timp le va ajunge. În capătul străzii Busolei era un atelier de tâmplărie. În schimbul unei sticle de băutură, Melania se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]