8,023 matches
-
satul natal. Toată populația era retrasă În pădurile din jurul satului și, femeile mai ales, s-au ascuns pe unde au putut. În sat n-am rămas decât eu, Mitică și Sisi, hotărâți să mai salvăm ce se putea salva. Satul mirosea a porci pârliți și vin scurs din butoaiele Împușcate În pivnițele gospodarilor vrednici (“burjui” etichetați de ruși). Nu erau rare cazurile de soldați Înecați În vinul atrăgător de Târnave. Nu pot omite nici noaptea sosirii armatei cazace. Eram cu Sisi
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
un fel de instinct de conservare. Eu nu fac critică propriu-zisă. Dar, primind la redacție în medie o carte pe zi, încerc să citesc cât mai mult din ce primesc. Acum, știi și tu cum e. Cartea unui veleitar o miroși de la primele zece versuri. Ai putea-o desființa, cu argumente, cu tot ce trebuie. Dar, care ar fi rezultatul? Ți-l faci dușman pe autor și, mai rău, el nu învață nimic de aci, nu se îndreaptă (ăla care mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Suntem sub iure valachico, precum în "Miorița": la începutul stânii se hârâie câinii, iar la finea ei se iau la sfadă și scot cuțitele stăpânii, patronii, baronii, tenorii... Dar treaba asta cu echipe, antrenori, arbitri de tușă plus căpitani îmi miroase a Noica, mie, iară ție îți amintește de performerii recrutați, câte unul la milion ori de filosoful păltinișan lăcrămând prin birourile prim-secretarilor (în loc să antameze, cum îi sugera Paleologu, "critica puterii de județ"). Visez, eu, la echipe fără membri și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să o jefuiești. Situația e comparabilă cu cea de la invadarea teritoriilor care au devenit continentele americane de mai târziu. Băștinașii aveau aur cu nemiluita și nu îi cunoșteau valoarea de piață, atâta doar, se împopoțonau cu el. Barbarii europeni au mirosit aurul, s-au isterizat și au pus de un jaf și de un genocid ale căror proporții înfioară și azi. O mărturie din secolul șaisprezece, pe când se cucerea America, spune că după trecerea prin foc și spadă a unei localități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sfânt părinte. Nu tot ce poftește, dă-i! Nu! Să-l mai ținem În frâu! Altfel ne scoate din Rai. Pofta e de la diavol. Da! Trupu-i putregai puturos. După 4-5 zile, când e mort, nu te mai apropii de el. Miroase urât. Iar sufletul e scânteie dumnezeiască. El este nemuritor. Să avem grijă mare de suflet, să-l spălăm mereu prin lacrimi și spovedanie, Însoțite de fapte bune și râvnă la rugăciune! Să fim buni și milostivi cu toții! Asta e dorința
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
consumat intre 30 decembrie 1961 și 4 ianuarie 1962, fiind "extras" în stare de inconștiență! Mai trecea pe la Finca doar Ana Tsar, cea care avea grijă de pisici. Apărea zilnic pe la ora 12 cu două cutii cu "hrană caldă", care "miroseau îngrozitor", ora de sosire a Anei la Finca fiind denumită de vecini " la hora letal" ora "mortală". Ca urmare a plângerilor acestora, pisicile au fost puse "în libertate" și Ana pensionată! Mary, ultima sa soție, a revenit la Havana la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Făceam o pipă dintr-o sticlă și un tub de cauciuc. După ce fumam, spărgeam sticla. - Pregătită și trasă-n venă. - Dus. - Bineînțeles că poți să-ți faci cocaină În piele. Te ia drept din burtă. - H și coca. Simți cum miroase cînd intră. Ca flămînzii care nu pot vorbi despre altceva decît despe mîncare. După un timp, efectul injecției a Început să se ducă. Conversația a-nceput să lîncezească. Oamenii au plecat să se-ntindă, să citească sau să joace cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
m-a prins În brațe și m-a ajutat să mă-ntorc În pat. Pe la cinci după-amiază m-am oprit din vomitat și am reușit să țin o sticlă de suc de struguri și un pahar de lapte În stomac. - Miroase-a pișat pe-aici, am zis. Vreuna dintre pisici s-a pișat sub pat. Ike a-nceput să adulmece În jurul patului. - Nu, aici nu-i nimic. A adulmecat ceva mai aproape de pat, unde stăteam eusprijinit În perne. - Bill, tu miroși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Miroase-a pișat pe-aici, am zis. Vreuna dintre pisici s-a pișat sub pat. Ike a-nceput să adulmece În jurul patului. - Nu, aici nu-i nimic. A adulmecat ceva mai aproape de pat, unde stăteam eusprijinit În perne. - Bill, tu miroși a pișat! - Ă? Mi-am mirosit mîinile cu groază crescîndă, ca și cum aș fi descoperit că am lepră. - Doamne Sfinte! am zis, cu stomacul Înghețat de frică. Am făcut intoxicație uremică! Ike, du-te și adu-mi un doctor! - OK, Bill
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zis. Vreuna dintre pisici s-a pișat sub pat. Ike a-nceput să adulmece În jurul patului. - Nu, aici nu-i nimic. A adulmecat ceva mai aproape de pat, unde stăteam eusprijinit În perne. - Bill, tu miroși a pișat! - Ă? Mi-am mirosit mîinile cu groază crescîndă, ca și cum aș fi descoperit că am lepră. - Doamne Sfinte! am zis, cu stomacul Înghețat de frică. Am făcut intoxicație uremică! Ike, du-te și adu-mi un doctor! - OK, Bill, ți-aduc unu’ imediat. - Și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cunoscusem vag În Texas murise din cauza asta după ce băuse o bere la fiecare oră, zi și noapte, timp de două săptămîni. „S-a umflat și aproape că s-a Înnegrit și-a intrat În convulsii și-a murit. Toată casa mirosea a pipi!” M-am destins, Încercînd să intru pe frecvența organelor mele și să-mi dau seama cum stau. Nu simțeam moarte sau vreun indiciu de boală gravă. Mă simțeam obosit, șubrezit și fără vlagă. Stăteam așa cu ochii-nchiși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zis: - Întreabă dac-o iei vreodată razna. Îi spun că nu, decît că te mai joci cîteodată cu pisica. Rollins vorbea În spaniola lui șovăielnică, căutîndu-și fiecare cuvînt: - Esto señor huele muy malo and quiere saber por que. („Domnul acesta miroase foarte urît și vrea să știe de ce.”) Doctorul a explicat că era o uremie incipientă, dar că pericolul trecuse. Trebuia să nu mai beau o lună. Doctorul a ridicat o sticlă goală de tequila. - Încă una din asta și erați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
trei oi, erau mai mulți copii de țigani, aproape goi, cu ochii mari și părul creț, cari ascultau pe cel care zicea cântecul unei fete „care nu era fată, ci o zână, nu o zână, ci o floare, cine o miroase în trei zile moare“. Mă apropiai încet de ei și, după multă stăruință și mai ales multe făgăduieli, îmi cântară pe rând și alte cântece apoi, toți în cor. În fine hotărârăm să vie la mine la mânăstire, unde vor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Nu tocmai vizită fu venirea părintelui Justin de la Cernica, dar o întrevedere foarte interesantă. Noi îl văzusem acolo, nu-i putusem vorbi decât foarte puțin față de soldatul german care ne escorta. Prefăcându-ne că admirăm trandafirii starițului, pe care îi miroseam și-i arătam cu degetul, îl îndemnam, pe furiș, să vină pe la noi spre vorbă mai lungă. Părintele Justin era un fost ofițer călugărit, casier la Cernica. La declarația războiului însă n-a mai putut răbda și a plecat cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nenorocire de la Ciurea; după ce ne descrise ciocnirea, prăbușirea vagoanelor, incendiul, țipetele răniților și gemetele muribunzilor: „Și eu n-am avut nimic, alături de atâția nenorociți, nici vecinul meu, care, ieșind din vagon, nu uită un curcan mare ce ducea acasă, curcanul mirosea a fript foarte ispititor!“ Și râdea cu poftă! corespondența cu iașii Eram în curent și cu cele ce se petreceau la Iași. Dinu ne spunea că la o percheziție făcută la Al. Constantinescu au găsit o copie după convenția subscrisă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
e certificatul de garanție pentru buna funcționare a creierului. * Pământul e rotund, dar mai ales răbdător. Deși nu sunt de gheață, unii oameni sunt alunecoși. * Orice băltoacă se vede, dar nu se știe cât e de adâncă. * Lauda de sine miroase urât. * O mână spală pe alta, dar obrazul rămâne pătat. * Unde sunt doi, puterea se împarte. * Când doi se ceartă, alții pierd. * Zăpada acoperă murdăria, dar nu o curăță. * Pietrele crapă de ger, obrazul de rușine. * Oameni dezghețați poți întâlni
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
tip la vreo 40 și ceva de ani, slab, mic de statură, cu niște aere de mare profesionist, nepictând în manieră naivă, doar ceva abstract. Participase la multe tabere organizate de Vintilă, fiind ca un cățel credincios, care în schimb mirosea cam întotdeauna a băutură, informându-l pe Vintilă cu tot ce se petrecea prin tabără. Se făcuse ora prânzului, Vintilă ne dădea directive concrete în discursurile pe care le ținea de fiecare dată când avea ocazia. În ce privește ora la care
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pantalonilor? Eu, pelcică!... Ha! Ha!... răspunse Codreanu trântind un hohot de râs de-au răsunat cele patru colțuri ale codrului. Am cinstea să-ți spun, prietine, că am zărit roșind spinarea unui cogeamite Martin bine blănit, dar când i-a mirosit a Codreanu a scaparat 131 nemernicul, de n-am mai avut vreme să trag în el. Noroc c-a scaparat!... Că altfel era să fie vai de el, dacă nu vai de tine. Codreanu nu se supara de glume, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înțelege de la sine că stăpânul m-a primit cu brațele deschise ca pe un frate mai mic. Nu pot zice însă același lucru despre cânii lui care n-au fost tocmai politicoși față de al meu. Dânșii au început să-l miroase, să-i arate dinții, să-i caute ceartă din senin și, dacă nu intervenea Millu cu oarecare gesturi de picioare întovărășite de energicele cuvinte: În lături, cotarle!153 Așa vă primiți musafirul?", desigur ar fi avut loc o încăierare care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și incinta, este În acest caz sinergică, depoluarea fiind mult mai intensă. Alt subiect pentru viitoare intervenții. Planează Însă o Întrebare. Sper s’o fi putut prinde din zbor: omul, care este făcut adesea responsabil de starea mediului (chiar dacă asta miroase a “autocritică”), nu poate folosi rațiunea și pentru a face ceea ce planta realizează inconștient? Mai ales că știe, măcar În linii mari, mecanismul pus În joc. Răspunsul meu e Însă doar parțial pozitiv, anume doar ca potențialitate. Realitatea e mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
O ironie a soartei a făcut ca, un deceniu mai târziu, să-i ajung colaborator dar, mai mult, angajat. Ironie pentru că astfel am aflat că vorba era destinată doar presei: În preajma lui, aflu că deși Îmi cere creație, asta poate mirosi cel mult a cafea. Un secret, la care vă fac părtași: El nu știe, sau se face că nu, unde se nasc ideile, taman acelea țintite unde-l doare mai mult: În cârciuma din colț; Între strada lui și a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vroia să vadă Soarele pe care urma să-l adore, pur rațional, toată viața. Că acela, adică eu, n’a avut noroc din acest punct de vedere, e altă poveste: deși era duminica Paștelui, ningea, ca și acum. Dar casa mirosea atunci a grâu, iar primul drum aveam să-l fac, În brațele tatei, Într’un lan de grâu. Să redevin pragmatic: zambila și grâul sunt, ambele, monocotiledonate. Și nu numai ele. Viața noastră, căci povestea de mai Înainte e doar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
împodobiți, sarmale cu mămăligă, cu țuică și cu vin, sănii cu zurgălăi, plugușor cu buhai, luminițe pe la toate ferestrele și pe toate străzile, sate-târguri de Crăciun apărute peste noapte în toate orășelele, cu multe prăvălioare împodobite și luminate festiv, unde miroase a vin fiert, cârnați și cozonaci. În anii copilăriei mele, iarna, în ajun de sărbători, mergeam și eu cu steaua și împreună cu alți câțiva copii de vârsta mea, cântam colinde pe la casele prietenilor, cunoscuților, ba chiar a necunoscuților și primeam
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Privită mai atent, povestea are semnificații adânci mai mult pentru 94 oamenii maturi. Este o minunată punte între gândirea simplă și curată a copiilor și rațiunea complicată, adesea eronată a „Oamenilor mari”. Prințul a cunoscut un om care „n-a mirosit niciodată o floare. N-a privit niciodată o stea. N-a iubit pe nimeni niciodată. N-a făcut nimic altceva, niciodată, decât socoteli. Și toată ziua spunea: Eu sunt un om serios! Eu sunt un om serios! și nu mai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Totuși nu-i exclus să fi devenit ceva mai religios datorită chimiei. Eram odată într-un tren plin de moroșeni cocoșați de papornițe și sarsanale. Moroșeni care lucraseră la cartofi, cu unghiile pline de praf, de pământ și care nu miroseau tocmai plăcut. Era cald al dracului, nădușeală întinsă pe banchete transpirate, transpirație băloasă. Un aer infect. Stăteam lângă o colhoznică zdravănă, guralivă și care se freca tot timpul de banchetă cu scopul precis de a-și propti bucile cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]