9,544 matches
-
altarului, în afara bisericii, se află o lespede funerară având o inscripție în limba română: ""Sub aceastră piatră odihnește robul lui Hristos Dumnezeu ieroschimonahul (Adrian) tată după trup preasfințitului mitropolit Iacov, înmormântat în anul 7256 (=1748) luna iunie 11"". Osemintele tatălui mitropolitului Iacob Putneanul, înmormântate aici, au fost strămutate de către fiul său în anul 1758 la Mănăstirea Putna, lespedea funerară rămânând totuși la Rădăuți. Episcopul Lavrentie al Rădăuților care a păstorit aici câțiva ani în vremea domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
ucenic printre alții și pe Cuviosul Daniil Sihastrul. A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica din lemn a Schitului Laura. Ca urmare a faptului că la mormântul său aveau loc numeroase vindecări de boli, credincioșii din Moldova au cerut mitropolitului Moldovei să accepte strămutarea moaștelor ierarhului Leontie în Catedrala episcopală de la Mănăstirea „Sfântul Nicolae“ (Bogdana) din Rădăuți. El a fost găsite în mormânt cu trupul întreg și nestricat, iar moaștele sale au fost așezate în partea dreaptă a naosului, un
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
cu toți ceilalți creștini ortodocși. din exil a reintrat în comuniune deplină cu Patriarhia Moscovei, cu statut semi-autonom, în data de 17 mai 2007 când s-a semnat Actul de Comuniune Canonică de către reprezentanții celor două Biserici, Patriarhul Alexei și Mitropolitul Laurus. Biserica ortodoxă rusă își regăsește originile în Botezul din Kiev din 988, când Prințul Vladimir I a adoptat, în mod oficial, religia Imperiului Bizantin ca religie de stat a Rusiei Kievene. Datorită acestui fapt, Biserica Ortodoxă Rusă și-a
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
sărbătorit în 1988 aniversarea a o mie de ani de existență. Biserica Ortodoxă Rusă își revendică succesiunea apostolică prin patriarhul de Constantinopol. Întreaga Biserică Ortodoxă Rusă a fost, la început, sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol, patriarhul constantinopolitan numind mitropolitul din fruntea Bisericii Rusiei Kievene. Mitropolia s-a mutat din Kiev la Suzdal și mai apoi la Vladimir, apoi, în 1326, la Moscova, după devastarea Kievului în timpul năvălirilor tătare. În 1439, la Conciliul de la Florența, la o întâlnire a conducătorilor
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
1439, la Conciliul de la Florența, la o întâlnire a conducătorilor bisericilor ortodoxă și catolică, s-a căzut de acord asupra condițiilor reunificării celor două ramuri ale creștinismului. Ortodocșii ruși, însă, nu au fost de acord cu concesiile făcute catolicilor și Mitropolitul Isidor a fost destituit din poziția sa. Biserica Ortodoxă Rusă a rămas independentă față de Scaunul Romei. În 1448, Biserica Ortodoxă Rusă a devenit independentă și față de Patriarhia de Constantinopol. Mitropolitul Iona, instalat în funcție de Consiliul Episcopilor Ruși în 1448, a fost
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
nu au fost de acord cu concesiile făcute catolicilor și Mitropolitul Isidor a fost destituit din poziția sa. Biserica Ortodoxă Rusă a rămas independentă față de Scaunul Romei. În 1448, Biserica Ortodoxă Rusă a devenit independentă și față de Patriarhia de Constantinopol. Mitropolitul Iona, instalat în funcție de Consiliul Episcopilor Ruși în 1448, a fost învestit cu titlul de Mitropolit al Moscovei și al tuturor rușilor. Acest lucru s-a întâmplat cu numai cinci ani mai înainte de Căderea Constantinopolului din 1453. În 1589 mitropolitul Moscovei
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
din poziția sa. Biserica Ortodoxă Rusă a rămas independentă față de Scaunul Romei. În 1448, Biserica Ortodoxă Rusă a devenit independentă și față de Patriarhia de Constantinopol. Mitropolitul Iona, instalat în funcție de Consiliul Episcopilor Ruși în 1448, a fost învestit cu titlul de Mitropolit al Moscovei și al tuturor rușilor. Acest lucru s-a întâmplat cu numai cinci ani mai înainte de Căderea Constantinopolului din 1453. În 1589 mitropolitul Moscovei a devenit primul patriarh al Moscovei și al tuturor rușilor, făcând astfel Biserica Ortodoxă Rusă
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
Constantinopol. Mitropolitul Iona, instalat în funcție de Consiliul Episcopilor Ruși în 1448, a fost învestit cu titlul de Mitropolit al Moscovei și al tuturor rușilor. Acest lucru s-a întâmplat cu numai cinci ani mai înainte de Căderea Constantinopolului din 1453. În 1589 mitropolitul Moscovei a devenit primul patriarh al Moscovei și al tuturor rușilor, făcând astfel Biserica Ortodoxă Rusă autocefală. Celelalte patriarhii ortodoxe (Antiohia, Alexandria, Ierusalim și Constantinopol) i-au recunoscut Moscovei dreptul de a exista de sine-stătător ca a cincea biserică-soră. În
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
întrerupt din cauza ocupației Transilvaniei de Nord. A slujit o perioadă ca administrator parohial în unele parohii din jurul Rohiei și în jurul Mănăstirii „Sf. Ilie” din Toplița (1942-1944). Și-a reluat apoi studiile la Seminariile "Sf. Nicolae" din Râmnicu Vâlcea și "Nifon mitropolitul" din București (1944-1948) și la Institutul Teologic Universitar din București (1948-1952). În timpul studiilor a fost hirotesit protosinghel (1947), funcționând un timp ca preot la Mănăstirea Călugăra - Oravița, stareț al Mănăstirii “Martirii Neamului" din Baia de Arieș, apoi ca responsabil al
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
în care, în aproape toate sursele de informare ale vremii, se arată că ei erau asimilați națiunii grecești sau celei albaneze. La 22 octombrie 1896 Președintele Consiliului de Miniștri, Ministrul Afacerilor Străine, D. A. Sturdza face un referat privind alegerea unui mitropolit al românilor din Imperiul Otoman în persoana lui Antim astfel ca intrarea bisericii române din Constantinopol să rodească pentru propășirea neamului românesc în Orient. Printre cei nominalizați în aplicarea acestui plan erau: Caragiani, alături de T. G. Djuvara, Take Mărgărit, și
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Constantinopol spre a cere sprijinul Marelui Vizir să continue a da conaționalilor aromâni din Imperiul Otoman puternicul său sprijin. T. G. Djuvara, Ap. Mărgărit și Caragiani au lucrat la instalarea paraclisului român în care să oficieze pentru primă dată Primul Mitropolit român Antim în ziua de joi 21 noiembrie 1896. La începutul secolului XX, comunitatea aromânilor din Imperiul otoman se manifesta ca o minoritate fidelă Imperiului, datorită perspectivei sumbre care-o aștepta la o eventuală prăbușire a acestuia. Caragiani avea un
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
, născut "Vincențiu Mangra", (n. 25 mai 1850, Săldăbagiu, comitatul Bihor - d. 14 octombrie 1918, Budapesta) a fost un mitropolit român, istoric, membru titular (1909) al Academiei Române. Din cauza poziției sale politice a fost scos din dipticele Bisericii Ortodoxe Române, iar perioada sa de păstorire la Sibiu declarată drept sedisvacanță. s-a născut la 25 mai 1850 în Săliște-Săldăbagiu, comitatul Bihor
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
ales președinte vicar al Consistoriului ortodox-român din Oradea (1900-1916) și hirotesit arhimandrit (1906); în 1901 ales episcop la Arad, dar nu a fost recunoscut de guvernul Ungariei, din cauza activității sale politice. La 24 iulie/6 august 1916 a fost ales mitropolit al Transilvaniei, înscăunat la Oradea la data de 16/29 octombrie 1916. După doi ani, la 1/14 octombrie 1918 s-a stins din viață, la Budapesta. A fost unul din conducătorii luptei românilor transilvăneni pentru obținerea de drepturi național-politice
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
ultima parte a vieții, s-a situat însă pe o poziție diametral opusă, devenind unul dintre oamenii de încredere ai guvernului ungar: în 1910 deputat la Ceica, Bihor, cu program guvernamental; la 24 iulie/6 august 1916, a fost ales mitropolit al Ardealului (înscăunat în Oradea la 16/29 octombrie 1916). A scris câteva lucrări temeinice privind istoria vieții bisericești a românilor transilvăneni și a semnalat pentru prima oară vechile manuscrise românești din Bihor. Pe baza acestora, a fost ales membru
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
(n. 25 ianuarie 1844, Apșa de Mijloc, comitatul Maramureș, azi în Ucraina - d. 14 octombrie 1914, Gherla) a fost un istoric român, membru corespondent (1901) al Academiei Române, frate mai mic al mitropolitului român unit Victor Mihaly de Apșa. Este cunoscut mai ales pentru lucrarea sa de referință "Diplome maramureșene din secolul al XIV-lea și al XV-lea" editată la Sighetul Marmației în anul 1900, lucrare care a fost premiată în anul
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
în prezent în Slovacia) și Pesta, iar apoi facultatea de drept a Universității din Pesta, cu durata de patru ani a studiului, în anii 1862-1866. La 17 iulie 1866 a acestui an îi scria din Sarasău fratelui său Victor, viitorul mitropolit al Blajului, că și-a încheiat cursurile facultății de drept și a obținut diploma de avocat. În anii în care studiază dreptul, Universitatea din Pesta era frecventată de mulți alți tineri români. În 1861 numărul lor ajunsese la 34 și
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
studiu introductiv și note de G. Mihăilă, București, 2005; "Epilogurile celor trei cărți tipărite de ieromonahul Macarie (1508-1512)", în "Liturghierul lui Macarie 1508/2008. Studii introductive și traducere", Arhiepiscopia Târgoviștei - Biblioteca Academiei Române, 2008, Târgoviște, "175-185" (†Dr. Nifon Mihăiță, Arhiepiscopul și Mitropolitul Târgoviștei, "Cuvânt înainte", "5-13"). Tr.: R. A. Budagov, " Problemele studierii limbilor literare romanice". București, 1962; S. B. Bernstein, "Gramatica comparată a limbilor slave", București, 1965, "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie". Text ales și stabilit de Florica Moisil și
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
postul de la Liceul „Sfântul Sava”. În 1885 este numit profesor și director al liceului particular „Sfântul Gheorghe” funcție pe care o îndeplinește în paralel cu catedra anterioară. Tot în aceeași perioadă este numit profesor de istorie la seminarul teologic „Nifon mitropolitul” (care fusese înființat în 1872). Abia în 1890 cere transferarea de la cursul inferior al Liceului „Sfântul Sava”, la cel superior al Liceului „Gheorghe Lazăr”, cerere care este aprobată. În anul 1891-1892 a funcționat ca profesor la Facultatea de Filozofie și
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
lui C. Dumitrescu-Iași care demisionase. În 1898, Anghel Demetriescu a ieșit la pensie de la catedra sa de la stat la Liceul Gheorghe Lazăr. A rămas însă, până la sfârșitul vieții director al Liceului „Sfântul Gheorghe”, menținându-și și catedra de la seminarul „Nifon mitropolitul”. Anghel Demetriescu și-a început cariera de scriitor, practic în același timp cu activitatea didactică. Începând din 1870 publică câteva articole în "Foaia Societății pentru cultura poporului român" pentru ca ulterior să contribuie la revista "Transacțiuni literare", pe care prietenul său
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
îndrumătorilor sufletești români. A intrat în politica militantă, ca membru al Partidului Național Român, și a obținut succese în circumscripția Vințu de Jos, din actualul județ Alba. În anul 1912, când era deja canonic, a fost trimis la Roma, de către mitropolitul Victor Mihali de Apșa, unde a rămas 3 săptămâni. Acolo a înaintat din partea Bisericii Române Unite cu Roma un memoriu de protest și a insistat pe lângă dicasteriile de la Vatican contra înființării episcopiei greco-catolice maghiare de Hajdúdorog. În luna ianuarie a
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
unde a rămas 3 săptămâni. Acolo a înaintat din partea Bisericii Române Unite cu Roma un memoriu de protest și a insistat pe lângă dicasteriile de la Vatican contra înființării episcopiei greco-catolice maghiare de Hajdúdorog. În luna ianuarie a anului 1918, după decesul mitropolitului Victor Mihali de Apșa, canonicul dr. Vasile Suciu a fost ales vicar general capitular. Deși avea importanta și de mare răspundere funcție de girant al Arhiepiscopiei Române Unite de Alba Iulia și Făgăraș, dr. Vasile Suciu, cu toate riscurile care puteau
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
Hossu, viitorul prim cardinal român (in pectore) al Bisericii Universale. Însă guvernul de la Budapesta s-a opus numirii lui Vasile Suciu, cunoscându-se atitudinea sa de nesupunere la ordinele autorităților chezaro-crăiești. De aceea, numirea și confirmarea sa în funcția de mitropolit al al Bisericii Române Unite cu Roma va fi amânată pentru vremuri mai prielnice. La 1 ianuarie 1920 Vasile Suciu a fost hirotonit arhiereu și instalat în scaunul de Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și Mitropolit al Bisericii Române
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
în funcția de mitropolit al al Bisericii Române Unite cu Roma va fi amânată pentru vremuri mai prielnice. La 1 ianuarie 1920 Vasile Suciu a fost hirotonit arhiereu și instalat în scaunul de Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, devenind astfel primul mitropolit român unit învestit de regele României Mari, Ferdinand I, în fața căruia a depus jurământul de credință. În cuvântul său, pronunțat cu acest prilej, în fața regelui românilor, Ferdinand I, mitropolitul Vasile
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
Roma va fi amânată pentru vremuri mai prielnice. La 1 ianuarie 1920 Vasile Suciu a fost hirotonit arhiereu și instalat în scaunul de Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, devenind astfel primul mitropolit român unit învestit de regele României Mari, Ferdinand I, în fața căruia a depus jurământul de credință. În cuvântul său, pronunțat cu acest prilej, în fața regelui românilor, Ferdinand I, mitropolitul Vasile Suciu i-a raportat acestuia că porunca dată de la București
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, devenind astfel primul mitropolit român unit învestit de regele României Mari, Ferdinand I, în fața căruia a depus jurământul de credință. În cuvântul său, pronunțat cu acest prilej, în fața regelui românilor, Ferdinand I, mitropolitul Vasile Suciu i-a raportat acestuia că porunca dată de la București primului episcop al Bisericii Române Unite, Atanasie Anghel, de către patriarhul ortodox Dositei al Ierusalimului de a săvârși slujbe bisericești doar în limba „elinească sau slovinească” a fost încălcată, nu
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]