8,110 matches
-
Între adevărurile acestor fundamentalisme există luptă, competiție. Unele pierd (cele mai multe), altele câștigă. revenind la tipologia lui Tehranian, observăm o relativă asemănare între cele șapte fundamentalisme. Toate apar și se impun ca reacții și atitudini construite în raport cu anumite provocări ale (post)modernității. Totuși, fundamentalismul ca antimodernism s-a impus cu succes, trecându-le deseori în umbră pe celelalte. un rol special în acest sens l-a avut și Îl are mass media. Ea manipulează, de exemplu, mentalul social legând fundamentalismul exclusiv de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
înțelegere a islamului de către occidentali. O altă cauză ține de deschi derea spre Occident a lumii musulmane, fapt ce a dus la creșterea dependenței economice și politice față de acesta. Atunci când a fost vorba despre o asumare de către tinerii musulmani a modernității occidentale, acest fapt a avut drept consecință pierderea identității culturale și spirituale. Occi dentalii au sprijinit doar liderii despotici, fapt care a creat o profundă nemulțumire în lumea musulmană. O cauză specială ține de interpretarea războiului ca o pedeapsă pentru
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
acest fapt a avut drept consecință pierderea identității culturale și spirituale. Occi dentalii au sprijinit doar liderii despotici, fapt care a creat o profundă nemulțumire în lumea musulmană. O cauză specială ține de interpretarea războiului ca o pedeapsă pentru asumarea modernității occidentale în versiuni hilare, de genul socia lismului islamic. Tocmai de aceea s-a invocat jihadul ca formă ultimă a supraviețuirii. De ce islamul este astăzi foarte puternic? Pentru că a păstrat tradiția religioasă în toată puritatea ei. legea face parte din
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
provin din categoria socioprofesională a intelectualilor de formație tehnică. Sunt ingineri. Prin urmare, practică o lectură liberă a coranului, privilegiind sensul literal al conținutului sacru al textului. Inginerii reproșează liderilor religioși faptul că au rupt legăturile cu tradiția, pactizând cu modernitatea și cu sistemul politic occidental. Ei reușesc să Îi atragă pe mulți tineri și membri frustrați ai propriilor comunități, oferindu-le ajutor social și/sau financiar. Acolo unde autoritățile statului sunt neputincioase, liderii grupărilor islamiste „furnizează o serie de servicii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
va fi avut în comun cu creștinismul în resorturile intime ale personalității sale acuitatea metafizică, intuiția organicului, reverența față de tradiție sau vocația mărturisitoare). Dar Eminescu rămîne Eminescu, așa cum a fost. Geniul artistic (mai ales pe fondul de dezangajare religioasă al modernității) poate să-și asume sau nu, într o măsură sau alta, creștinismul aceasta stă în “căderea” și-n “libertatea” lui noetică și creatoare. „Demoniacul” Baudelaire sau „dumnezeiescul” Dante sînt la fel de mari poeți, atît cît sîntem omenește îndreptățiți să-i judecăm
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și un spirit al comuniunii cu natura îndreptat spre un scop ferm, anume transferul simțămintelor (transfer a feeling), nu doar exprimarea sentimentului. În aceasta ar consta marea contribuție a foarte tînărului poet, marea revoluție declanșată de Chatterton în literatură. Această modernitate poetică poate fi derivată prin filiația Swinburne/Tennyson, ale căror moduri poetice derivă la rîndu-le din Shelley și Keats, Coleridge și Wordsworth, și în cele din urmă ea pornește din Chatterton, care a primit în literatura engleză "darul divin al
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
cea întunecată", "enigmatică și nevăzută"; "Sacra Bucurie-a Iubirii a murit"*; "Temnița lanțului trupesc"**; [*The sacred Joy of Love is dead: vezi nota de mai sus privind [T]he Genius dy'd; Genius dead despre noțiunea de extincție care în modernitate evoluează expansiv.] [**Prison of bodily chain: trimitere la faimoasa metaforă platoniciană privind soma-sema: trupul-închisoare.] " Sufletul poate fi orice, după cum știți cu toții, Iar al meu prefăcutu-s-a, luînd chipul unei Ciori"***; Avînd Aripe, cum cred că v-am spus înainte, Țîșnit-am
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
al zilei mai degrabă decât dialogurile lui Platon? Toate acestea sunt adevărate, dar tocmai pentru că nu încearcă nici un sentiment de nostalgie pentru cetatea grecească nici de altfel pentru "anii de credință", nu nutrește nici speranțe netemperate în progres sau în "modernitate", iar această stăpânire a afectelor, această sobrietate în abordarea lucrurilor umane și, în special, a lucrurilor politice totdeauna susceptibile să ne "înflăcăreze", merită calificativul de clasic. Acesta nu face referire aici la opere sau epoci în mod particular demne de
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
sintetizate în chiar definiția idealului educativ pe care și-l formulează comunitățile în care funcționează respectivele sisteme educative. De altfel, s-ar putea schița o veritabilă istorie a educației urmărind metamorfoza idealurilor educative începînd de la greci și mergînd pînă în modernitatea actuală, nelăsînd pe dinafară idealurile educative malformate, extramoderne, ale societăților totalitare de orice nuanță ideologică 1. Mai trebuie să precizăm că procesul de transmitere culturală, care este în mod esențial educația, are loc pe două axe: a) verticală - între generațiile
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
ou Ce qu’îl est raisonnable de dire de la littérature (2000) și Leș Temps qui courent racontés aux littéraires (2000), sunt rezultatul unei evoluții a viziunii teoretice propuse de Ț. asupra actului literar, ca parte integrantă a fenomenelor culturale ale modernității și contemporaneității. Optând pentru o atitudine istoricista și relativista, autorul are în vedere, din unghiul analizei critice a discursului teoretic contemporan, problematică definirii literaturii și artei sau a existenței în contextul modernității a unor discipline precum istoria ori estetică. În
TOMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
literar, ca parte integrantă a fenomenelor culturale ale modernității și contemporaneității. Optând pentru o atitudine istoricista și relativista, autorul are în vedere, din unghiul analizei critice a discursului teoretic contemporan, problematică definirii literaturii și artei sau a existenței în contextul modernității a unor discipline precum istoria ori estetică. În Pour Cocon Idiotiseanul... interpretarea conduce spre o abordare instituțională a literaturii, completată de reconstrucția unor mituri fondatoare: geniul și actul de creație. Leș Temps qui courent... cuprinde o prezentare personală a câtorva
TOMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
Tocqueville, pentru a ajunge la Jürgen Habermas și Jean-François Lyotard, Ț. reface un tablou al problematicii legate de limitarea sau ilimitarea comunicării în condițiile eticii societății moderne. Întreaga sa activitate se concentrează asupra decriptării raționale, cu întregul aparat teoretic al modernității, a magiei verbale ce definește textul literar. SCRIERI: Epistemă, ideologie, român: secolul XVIII francez, București, 1982; Pour Cocon Idiotiseanul ou Ce qu’îl est raisonnable de dire de la littérature, București, 2000; Leș Temps qui courent racontés aux littéraires, București, 2000
TOMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
Fără vocea lui de stăpîn sastisit, fără „nevroza” lui, Teatrul de Păpuși îmi pare azi o fantomă. *Aseară, lungă discuție telefonică (peste un sfert de oră) cu Mihai. Inevitabil, am ajuns și la polemica sa cu I. Constantinescu pe tema modernității lui Eminescu. Încercînd să glumesc, i-am spus că mă simt între ei ca România între Organizația pentru Eliberarea Palestinei și Israel. Îl înțeleg, adică, pe rînd, pe fiecare. Oricît m-aș strădui, n-am vocație de satelit, nu știu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Întâlnim, luni, 19 Mai, la lansarea cărții Marinei Spalas „Întâlniri cu oamenii secolului XX”, În care, și ea și eu avem câte un capitol despre noi. Mi-am terminat piesa de teatru „Punga cu nuci” În noua formă și, ca modernitate apare eroina și ca tânără, care-și Începe viața și ca vârstnică, nu bătrână, ieșită din „căminul de bătrâni alienați”, Încearcă să-și refacă viața și să-și rescrie din memorie poemele religioase. Versurile ei din „Orașul muzelor” sunt incluse
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
aveau să devină nume durabile ale literaturii române postbelice. Dintre toate prozele apărute În Povestea vorbii se detașase net, pentru mine, fragmentul proustian, de o frapantă magie stilistică, al lui Radu Petrescu. Textul propunea epocii În care trăiam nu contrastul modernității insurgente, ca În majoritatea celorlalte debuturi, ci o rafinată Întoarcere În melodrama antebelică, haloul sensibilității educate și aparent vetuste, somată de marea temă, niciodată vetustă, a iubirii și a artei. Publicul adunat la Brăila frapa printr-o teatralitate care depășea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu mai exista.” Nici ceea ce avea să se Întâmple ulterior peste tot În lume nu putea Însori destinul prietenului nostru. Nici al generației din care facem amândoi parte. Al oricărei generații, de fapt, ar fi să adăugăm. Exploziile conflictuale ale modernității au avertizat recent asupra primejdiilor unei globale Apocalipse. Performanțele științifice și tehnice ale contemporaneității par În acest context, ca și În situații precedente, complice teribilelor dezarticulări. Cât despre literatură, ea fusese deja evacuată de câteva decenii spre spectacolul de larg
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
negrele prevestiri privind inevitabilul eșec al scriitorului În exil. Ritmul de apariție a volumelor sale este aproape cel de altădată, romanele noi validează o viguroasă nouă etapă de creație. Ceea ce remarcase Paul Georgescu cu peste două decenii În urmă, anume „modernitatea relațiilor și a problematicii” ca amprentă prin excelență contemporană a scrisului său, Își află În romanele recente o admirabilă limpezime, acuitate, originalitate, profunzime. „Autenticitatea minuțioasă, participativitatea simpatetică, impresia adâncă de real”, cum spunea criticul, se regăsesc Într-o tematică lărgită
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sexuale” și a dezintegrării mariajului, specifice epocii noastre? O operă literară, a unui mare scriitor. În definitiv, nici Procesul, Metamorfoza și atâtea alte scrieri ale lui Kafka nu anunțau, neapărat, alienarea și totalitarismul modern. Anunțau, Însă, un mare scriitor al modernității, care scrutase ca nimeni altul relieful straniu al sufletului său și al semenilor deloc asemănători. New York, 1996 (Familia, nr. 7-8/1999) Traducerea citatelor: Delia Radu Scrisoare către prietenii germanitc "Scrisoare către prietenii germani" Exilul a Început pentru mine În 1987
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În siguranță, chiar dacă purtam În mine sinuoasele ziduri ale Îngrădirii de o viață. Dărâmarea, În 1989, a Zidului de la Berlin Împlinea acolada unei istorii În care, din 1914, timp de 75 de ani, Europa și-a tot dospit și explodat modernitatea. „Un grand navire qui sombre” - aceasta era imaginea pe care o proiecta Îngrijorarea lui Valéry, când se referea la civilizația europeană În care crezuse, pe care o Întruchipa și la a cărei prăbușire se referise În 1919, 1935, 1939... mitologizând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui Valéry, când se referea la civilizația europeană În care crezuse, pe care o Întruchipa și la a cărei prăbușire se referise În 1919, 1935, 1939... mitologizând o realitate complicată și dureroasă, receptată selectiv, doar prin glorioasele ei aparențe elitare. Modernitatea, cu tensiunile și izbânzile ei centrifuge, rezultase, de fapt, din numeroasele contradicții și impasuri ale unui model care Își epuiza, treptat, coerența și luminile, Întreținute prin mijloace rareori cucernice, silit să-și spulbere certitudinile și convențiile, deci și „centrul”, autoritatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se nască, ar fi fost nepotrivite, probabil, În Lumea Nouă, țara-continent care, cum spune Gertrude Stein, este „veche” doar și tocmai pentru că a intrat prima În secolul XX. Poate și din acest motiv, America permite o estimare mai destinsă a modernității, asupra căreia și-a pus o amprentă decisivă. Mobilitatea, energia histrionică, pionieratul și prospețimea anistorică nu prea Îngăduie aici răgazul retrospectivelor interogative. Supremația autoritară a prezentului „face”, reface și redefinește continuu, firesc, civilizația. În democrația populară, multirasială a imigranților lumii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
frontieră dintre secole și milenii. La peste 50 de ani de la Holocaust, noutățile nu par epuizate, nici controversele. Nu altfel se va Întâmpla, probabil, cu prolificul, perfidul și mai longevivul Gulag. Dincolo de diferențe și asemănări, cele două catastrofe europene ale „modernității” vor rămâne, cu siguranță, o mereu tulburătoare mărturie, chiar și atunci când omul tranzițiilor postmoderne va crede că se confruntă cu dificultăți fără legătură cu cele care au marcat iremediabil timpul nostru. Greu de prevăzut, și poate inutil, ce portanță pot
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
narațiunii. Metamorfoza rămâne o operă esențială despre exil și Înstrăinare, ca experiențe umane extreme, cu particular impact În secolul care s-a Încheiat și În cel care Începe. Un secol În care semenii noștri sunt disputați de intense forțe contradictorii: modernitatea centrifugă și nevoia centripetă de semnificație și apartenență. (Familia, nr. 9/2000) Note despre Bruno Schulztc "Note despre Bruno Schulz" Figura emblematică a Tatălui apare nu ca Întruchipare a autorității, ci a ereziei. Din acest motiv, raportul dintre tată și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
centrală a operei sale. Granița, ca simbol al tuturor granițelor care ne Îngrădesc, cum spune el Însuși. L-am Întrebat, mai Întâi, despre frontiera geografică, culturală, istorică a existenței noastre și despre „teritoriul nimănui” care este exilul, văzute În contextul modernității, al globalizării, al marelui sat planetar care a devenit contemporaneitatea noastră centrifugă. „Cred că există o frică În fața spulberării frontierelor. Frontierele sunt necesare, structurile sunt necesare. Personalitățile reale sunt structurate și au contururi. Tendința sau chiar ideologia care ar anula
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adesea În public drept apărători ai democrației. Chiar și privind atitudinea față de Știință și Progres există la amândoi o neîncredere, care revelează o mentalitate arhaică și deci profund conservatoare. După părerea mea, acest Tabucchi și acest Manea, evident inconfortabili cu modernitatea, aparțin trecutului: sunt doi supraviețuitori”. Într-adevăr, s-a Întâmplat ca acei doi „supraviețuitori” - cum sunt toți scriitorii, s-ar zice - să se Înțeleagă În toamna 2002, la Bard, tot mai bine și să avem, până la urmă, bucuria de a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]