9,132 matches
-
să ne dăruie ceva nou, care n-a mai fost spus; omul deschis Întrebărilor e În același timp deschis remușcărilor și speranțelor... prin rănile sale pătrunde frigul dar și viitorul; el Își deschide rănile ca niște ferestre spre viitor și neagă fără să știe totdeauna precis spre ce aspiră, știind Însă bine ce refuză; iar ceea ce refuză este resemnarea... CÎnd Renașterea a simțit că se Înăbușe În aerul ei sterilizat, aerul proaspăt a pătruns prin privirile anxioase din tablourile manieriștilor, un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
clasicismului sînt a iubi și a crede, barocul le preferă verbul a spera. Nu văd cum am putea renunța la unul din ele. Speranța e barocă, iar memoria e fidelă clasicismului. De aici Înverșunarea cu care a fost rîvnită și negată Elada. Memoria are nevoie de ea, În vreme ce speranța o contestă intuind că Arcadia e o problemă de viitor. O flacără barocă visează În sufletul nostru și În aceeași clipă memoria ne strigă s-o vedem pe Euridice. Pasiunea lui Orfeu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care renunță În numele creației. Pygmalion Își sacrifică arta În schimbul iubirii. În locul unei statui eterne, el vrea să obțină un trup muritor pe care-l va iubi. În felul acesta, ducîndu-și pînă la ultimele limite idealul estetic, arta greacă și-l neagă, renunțînd la o eternitate iluzorie În favoarea unei fericiri prin care să circule sînge. Scopul ultim se confundă cu punctul ei de pornire. Întreaga aventură constă În a Închide cercul, mai ales că Pygmalion vrea această operă nu pentru a se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Mă tem să-mi privesc Îndelung chipul În apă. Mă tem să nu observ și pe fața mea timpul...) Iată deci condiția eternității, spune Proteu. Schimbarea perpetua este soluția, nu piramida. Nemurirea lui este o eternă succesiune de măști. Se neagă pe sine tot timpul și se hrănește din această negație. Și, dintr-un punct de vedere, pare chiar să aibă dreptate. Nu este infinitul o negație continuă a finitului? Din ce este compus acest infinit care ne obsedează dacă nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
infinit mai grav decît acela de a linguși o prostie. Explicații există și au fost adesea invocate; erorile de comprehensiune săvîrșite În trecut au alimentat o atitudine dispusă, uneori, să accepte și impostura din teama nemărturisită de a nu greși negînd noutatea. Consolarea pentru frica din avanposturi s-a găsit Într-un dispreț sporit pentru epigon, uitînd că pionierii n-au totdeauna timp să-și desăvîrșească victoria și uneori nici măcar n-o obțin, În fond, nici nu există, poate, un epigon
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
regulile ei draconice de a pregăti roboți; În satul prăfos rămas din vechea Sparta nu există nici o coloană și nici un rest de statuie; pedeapsă postumă pentru o istorie clădită pe o eroare; și una din multele dovezi că piramidele nu neagă viața, nu aspiră s-o uite, ci s-o apere de tot ceea ce vrea să insinueze nisipul... Și dacă sînt dubii În ce privește apartenența piramidelor la artă, nu am nici o Îndoială că arta aparține ideii de piramidă. Nimeni nu scrie un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nobilă simplitate, În vreme ce, În realitate, se pare că atenienele nu disprețuiau deloc, dimpotrivă, un gen de cochetărie mai puțin adecvată imaginii noastre despre gustul elin, vopsindu-și părul În galben și colorîndu-și obrajii În roșu. Însă n-are sens să neg ceea ce Îmi propune marea, În numele faptului că Afrodita n-a existat. În timpul lui Fidias, tipul artistic al zeiței Nemesis era Încă puțin fixat; o statuie a Afroditei, operă a lui Agoracrit, a putut fi transportată În sanctuarul lui Nemesis și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu” unor zile cu care nu mă voi mai Întîlni? Vreau să fiu liber să regret fiecare despărțire. Nu uit totuși că Troia avea să fie distrusă de scepticismul celor care o considerau pe Cassandra nebună. Scepticismul surîzător, grăbit să nege, o Închide pe Cassandra În turn și, apoi, va deschide singur porțile Înaintea calului de lemn. Știu, așadar, pentru ce detest scepticismul care pîndește dincolo de pasiunea acestor ceasuri cînd doresc pînă la durere să mă risipesc În realitate, liber de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nemuritor și se va reîncarna În alte ființe ori Într-un mineral. Nu-l mai putem Însă crede și trebuie sa avem grijă cum justificăm acest singur paradis... Poate că nu e aici decît o formă de egoism, de a nega morții orice glorie pentru a o risipi În toate detaliile ce ne Înconjoară. Dar nu cred că acest egoism merită să fie condamnat. Și dacă din această pricină aș fi acuzat că folosesc un limbaj prea rațional, aș răspunde că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
exemplu: „Toată lumea își va da seama ca blugii ăștia sunt prea scurți”). Adolescență este și un timp al convingerii în propria „istorie”, sau „poveste” personală. Convingerea în propria unicitate și în caracterul „special” al propriei istorii poate distorsiona sau chiar nega realitatea (de exemplu: „Sunt singura persoană care a fost îndrăgostită așa”, „ Tata, tu nu poți să înțelegi ce simt!”, „ Chiar crezi că ai trăit ceva asemanator vreodată?”). Cu alte cuvinte, nimeni nu le poate înțelege sentimentele deoarece ei sunt unici
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
debordanta, incapacitatea de a accepta realitatea altfel decât pluriforma. Acțiunile lui sunt copii în derizoriu ale altora ce rezonau semnificant. Cornel Ungureanu vorbește despre influență unui mit oriental antic, Tao to-king. Personajul lui Bălăiță se înscrie într-un sistem ce neagă și aceasta filosofie. Prezența lui îi produce spaimă lui Viziru, determinându-l să semneze un contract creator. Antipa apare și că arhetip, nu doar ca element malefic:,,Avea în mână hârtia gata scrisă, o caligrafie frumoasă de arhivar din alte
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aici, prin secție: voiam să te întreb serios lucrul ăsta. De cînd te-am văzut împreună cu Livia, nu-mi stă în cap decît întrebarea asta: ești sau nu "copt"? Ai mai fost tu prieten și cu alte fete, lasă, nu nega, că am mai aflat și eu cîte ceva, dar cu Livia problema se pune serios; sînteți amîndoi de-o măsură, amîndoi la vîrsta unei hotărîri ferme... De-aici încolo totul, sau aproape totul, depinde de tine. Gîndește-te bine dacă ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai mult pentru studiu. Ascultă-mi sfatul: dacă Livia vrea, căsătoriți-vă. O masă la timp, o haină călcată, o cămașă curată, un pat cald, care știi că-i doar al vostru... Așa, ce faci? Consolezi nevestele altora... Lasă, nu nega, ce dracu'!, doar și eu am stat burlac atîta timp. Uneori mi-era greață de mine însumi cînd aflam cum arăta soțul vreuneia... Cît despre ceea ce-ai să faci, despre comportarea ta viitoare, lasă-mă să fac o comparație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vrea să ne căsătorim! a exclamat ea. Aș începe o viață nouă, aș face copii, aș simți că-s femeie cu adevărat!..." Și? întreb eu surîzînd. Cînd am întrebat-o din nou, a doua zi, și în alte zile, a negat. A zis că totul a fost un vis, așa, la beție, dar n-am crezut-o; fusese prea sinceră și prea fericită ca să mintă. Spune-mi, Cristina, o întreb rîzînd, sînt chiar așa înalt, cum ți-a spus? Nu... Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai cerințelor supra realiste. Este notoriu faptul că sub egida acestor întruniri cu carac ter literar MONIQUE LOVINESCU și soțul său, ală turi de ceilalți acoliți, au desfășurat o intensă activitate de spionaj - activitate pe (sic!) care însă ECATERINA BĂLĂCIOIU neagă că ar fi avut cunoști[n]ță. Atât prin poștă cât și prin persoanele care beneficiau de imunitate diplomatică ca membri ai C[orpului] D[iplomatic] francez la noi în țară, cât și prin persoane de naționalitate franceză veniți (sic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
au purtat o amplă corespondență. De men ționat în special pianista MONIQUE de la Bruchallerie [Bruchollerie - nota editorilor], venită în repetate rânduri la București cu ocazia unor con certe - ocazii cu care s-au transmis scrisori și pachete [...]. Susnumita ECATERINA LOVINESCU neagă că limbajul în care s-ar fi adresat fiicei sale ar avea caracter cifrat menit să ascundă un sens real, altul decât cel efectiv. De asemeni și faptul că întreaga corespondență ar fi fost un mijloc de transmitere a unor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
endnote id=" (130, p. 851)"/>. În 1935, Mircea Eliade crede că acest tip de reacții, câteodată alarmiste, sunt generate de un „imbecil complex de inferioritate” față de străini. Cu acest prilej, și el glosează pe marginea toleranței românilor, fără să-i nege caracterul „proverbial”, dar și fără să uite să pună acest adjectiv Între ghilimele : „Toleranța noastră «proverbială» este o tărie, nu o slăbiciune... Nu Înțeleg de ce țipăm : primejdie ! Unde e primejdia ? Că sunt minoritari prea mulți la posturile de comandă ? Îi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
suduituri... acuzări de otrăvire prin vitriol” <endnote id="(336, III, p. 29)"/>. Gruia, eroul din nuvela omonimă a lui Ion Agârbiceanu, Îl ia la bătaie pe „jidovul satului” convins fiind că acesta „vinde băuturi otrăvite creștinilor”. Scriitorul Calistrat Hogaș nu neagă legenda otrăvirii rachiului, dar neagă - În modul său sarcastic - că această practică ar fi speci fică doar cârciumarilor evrei : „Se face la noi, În toate zilele și pe toate drumurile, un foarte hazliu patriotism ; se strigă și se scrie că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vitriol” <endnote id="(336, III, p. 29)"/>. Gruia, eroul din nuvela omonimă a lui Ion Agârbiceanu, Îl ia la bătaie pe „jidovul satului” convins fiind că acesta „vinde băuturi otrăvite creștinilor”. Scriitorul Calistrat Hogaș nu neagă legenda otrăvirii rachiului, dar neagă - În modul său sarcastic - că această practică ar fi speci fică doar cârciumarilor evrei : „Se face la noi, În toate zilele și pe toate drumurile, un foarte hazliu patriotism ; se strigă și se scrie că crâșmarul jidan otrăvește populația noastră
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Fraternitatea se scria că „scopul acestei foi” era „mai cu seamă” să facă din israeliții din România „cetățeni buni și folositori societății [românești]” (Fraternitatea, București, nr. 1, 1879 ; <endnote id="cf. 285, p. 194"/>). În aceeași epocă, antilibe ralul Eminescu nega orice posibilitate ca evreul să devină „român”, În prezent sau În viitor : „Ei [= evreii din România] nu sunt - și nu pot fi români, precum În genere nu sunt nici pot fi germani, englezi, franțuji, italieni” (Curierul de Iași, 9 ianuarie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este faptul că masele din Chișinău și din Împrejurimi, incitate În prealabil, și nu cele din Dubăsari, au năvălit Înarmate În cartierele evreiești. Îngrijorat de cursul evenimentelor, marele rabin al comunității evreiești din Chișinău a cerut episcopului creștin ortodox să nege În mod public această știre absurdă. Dar „acest Înalt preot - scria un ziarist rus, la 1 iunie 1903, Într-un articol intitulat «Masacrul evreilor din Chișinău» - a declarat public că el Însuși crede În povestea că evreii folosesc sânge de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de o citare trunchiată din eseul lui Cioran. De fapt, pasajul continuă astfel : „De aceea, evreul are privilegiul de-a trăi de două ori condiția umană” <endnote id="(310, p. 58)"/>. „Oroare !”, conchide Ion Vianu, indignat de incorectitudinea cercetătoarei. „Să nege Cioran faptul că evreii ar fi oameni ? Parcă nici Hitler n-a făcut asta” <endnote id="(748)"/>. Ion Vianu greșește, la rândul său. Hitler a făcut-o. A făcut-o și Cioran, dar nu În 1956, ci - așa cum am văzut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
antropologice a evreilor”, ci și pe cea a „diversității tipurilor evreiești”. Iată-l, de exemplu, pe Corneliu Vadim Tudor dezlănțuit pe această temă : „Eu, unul, n-am fost, nu sunt și nu voi putea fi niciodată antisemit. Ar Însemna să neg sau să ard Biblia. Dar Poporul Cărții e una - iar hoardele de aventurieri și escroci internaționali care Îți scot astăzi ochii În numele Regilor David și Solomon sunt alta. Nu cred că a rămas mare lucru din Poporul Bibliei, din acei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
române din teritoriile răpite de Uniunea Sovietică, subliniind starea de spirit a soldaților și populțaiei românești; să arătăm în ce au constat concret faptele de la Dorohoi, autorii acestor fapte, atitudinea populaței românești și mai ales atitudinea autorităților locale. Fără a nega tragedia evreilor din Dorohoi la 1 iulie 1940, intenția noastră este să utilizăm documente de arhivă a căror interpretare poate deveni utilă pentru înțelegerea evenimentelor de la Dorohoi. În acest sens putem aduce o contribuție la completarea unor aspecte legate de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cât și politic, vor întâlni în Europa occidentală evrei asimilați, care, confruntați cu escaladarea antisemitismului, cu falimentul ideologiilor asimilării și cu o criză de identitate, elaborează un program politic și național și redescoperă existența unei „națiuni” evreiești pe care o negaseră multă vreme. Congresul de la Basel, din anul 1897, reprezintă o cotitură pentru istoria poporului evreu, mai ales după ce a fost confruntat cu tentațiile asimilării după emancipare, neputând și nevoind să dispară în mijlocul națiunilor, acest popor intră în secolul XX cu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]