9,277 matches
-
pe drum, nu mai știai cine-i erou și cine trădător, câte picături de sânge țâșniseră cu-adevărat și câtă minciună se adunase printre straturile prăfuite ale vieții și paginilor. Mă luptam deci cu mine însumi, cu întinderea bolnavă și nesfârșită a creierului, care îmi croia din nimic hărți colosale, pregătit să miște armate și să poarte bătălii imaginare cu oricine ar fi îndrăznit să-l contrarieze. Distrugeam continente, nu țări. Îmi colonizam memoria cu răutăți și bucurii, rescriam povestea altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un nume cu rezonanță veche, aproape secretă: Simotta; Herăstrăul pustiu, îngropat în ceață, pe care l-am străbătut de mână cu maică-mea, înainte de a-mi conduce acolo toate iubitele reale sau imaginare - toată grozăvia asta de țară-oraș, cu întinderi nesfârșite și granițe spulberate, îmi aparținea, lipită de suflet ca tuberculoza de plămânii unui bolnav. Memoria n-o lăsa să moară, dar nici n-o mai putea învia. Fiecare om, fiecare an trecut, fiecare gând o stricase în felul lui, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gândit la o chestie.“ „S-auzim.“ „Dacă globalmind ăștia sunt mai mult decât un motor de căutare?“ „Adică ce să fie altceva: o sectă, un grup, o organizație secretă?“ „Nu știu. Faza cu mail-ul în spatele căruia te poți ascunde la nesfârșit e fumată. Cine e Paul? Poate chiar Paul. Poate altcineva. Poate nu există. Da’ nu asta mă-ngrijorează; te duci pe chat sau pe MIRK și dai de-același lucru: demenți, mitomani, complexați. Faci conversație cu-o elevă, stabiliți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
devreme în vizită aplicând profilactic o pereche de palme și-o urecheală. Cu pensionarii, erai din start luat în colimator. Ieșeau ca gândacii, de peste tot, împingând și cercetând: parcă tot cartierul se umpluse de-o familie de bunici, multiplicată la nesfârșit. Represiunea se declanșa instantaneu, brațul lung și corecțional al vârstei a treia se întindea cu viteză și precizie. Trebuia să fii masochist ca să stai. Urechile se lungeau, plecai acasă cu lobii calzi și înroșiți, ca un homar. Cum spuneam, începuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fel încât lumea să fie mereu ocupată, ca într-un permanent război intern al nervilor și rezistenței fizice. Te uzai repede, nu mai vedeai decât lupta zilnică, luată de la capăt: o viață întreagă, prins în tranziție, ca într-un tranșeu nesfârșit. Adevăratele evenimente, cele cu bani mulți, imposibil de gândit, darămite de pronunțat, se petreceau în spate, departe de ochii curioșilor; chiar dacă s-ar fi desfășurat la doi pași, nimeni n-ar mai fi avut energie să spună ceva. Se vindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu pantofi și se terminau pe balcon sau în baie, pe capacul closetului. Nu puteai găsi locuri mai potrivite pentru deghizările noastre mizerabile: făceam sex în praf sau în mirosul de conopidă emanat de sifon. Nimic nu durează însă la nesfârșit, nici măcar jocurile. Cu cât petreci mai mult timp în preajma cuiva, cu-atât slăbiciunile lui îți apar mai repede și distrugerea se pune în mișcare. Slăbiciunea Mariei erau puloverele. Totul răbufnea energic, ca o răzbunare a perioadei comuniste, când nu găseai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
albă de bezea); „Ora 12“ (asta suna rău, a nenorocire); „Mihaela“ (vânzătoarea ne corecta, pe mine și pe Mihnea: „O Mihaela, nu un Mihaela!“); „cranț“ (un tort cu unt și nucă, în care îți rupeai dinții). Inventarul putea continua la nesfârșit. Cum instalația de răcire ceda după o oră-două, speciile o luau razna, se urcau unele pe altele, împreunându-și libidinos cremele și culorile. Lichidele se-amestecau fără jenă, savarinele, cu basca lor roșie, se cățărau pe amandine, iar eclerele cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tonete dormeau cerșetorii, imuni la mirosul pestilențial și la vizitatorii care făceau cu schimbul la perete. Trecătorii își vedeau de treabă, ca niște zugravi meticuloși, angajați să spoiască fațada. Dacă n-ar fi răsărit soarele, opera ar fi continuat la nesfârșit: dimineața, n-ai mai fi găsit Facultatea de Litere. Tonetele Anticarilor de ocazie se lipiseră de pereți, crescuseră pe corpul facultății, ca o erupție necesară de mizerie și cultură. Ziua, buboaiele coceau și crustele cărților, ziarelor și albumelor alunecau de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poate l-aș fi vrut al meu, dar care mă întâmpina atât de străin și de neprimitor, mă urmărea. Nu era o impresie, nici rezultatul oboselii de pe tren. Străzile se mișcau odată cu mine, instituțiile solide și inerte se repetau la nesfârșit, ca plăcile tectonice ale memoriei unui sclerozat, asfaltul venea la fel, drept, curat, negăurit. Nu umblase nimeni la borduri. Dacă vreun inginer construia deplasarea kinetică a clădirilor în ritmul gândurilor mele, atunci fiecare pas pe care îl făceam distrugea lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
excludă alte zone sociale, în măsura în care ele puteau fi exploatate politic în vederea legitimării viziunii comuniste despre realitate. După cucerirea totală a puterii în România de către comuniști și alungarea Regelui, discursul din Scânteia își pierde spontaneitatea tematică. Totul devine o repetare la nesfârșit a acelorași idei forță: comunismul este bun, capitalismul este degradat și vicios, conducătorii României obțin succese peste succese, probleme nu mai există sau sunt în curs de rezolvare. Repetarea nu înseamnă imobilism, dar transformarea conduce spre exacerbarea ideilor propuse: succesele
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Mitu (1997) conchide că prin luările de poziție ale Școlii Ardelene, care își găsesc încununarea în tăioasele reacții critice ale lui Petru Maior, putem vorbi despre nașterea unei adevărate "tradiții a unei literaturi polemice" (p. 27), centrată pe reluarea "la nesfârșit, obsesiv, [a unui] set restrâns de probleme istorice și lingvistice relativ obscure și controversate, legate de originea, limba și continuitatea românilor" (Mitu, 1997, p. 27). Concluzia istoricului clujean, la care subscriem fără rezerve, este că conștiința națională la românii ardeleni
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
forțelor naturii folosit ca mijloc de expunere în discuția sublimului dinamic: Stânci îndrăzneț suspendate și amenințătoare, nori de furtună îngrămădiți pe cer alunecând printre tunete și fulgere, vulcani în toată furia lor devastatoare, uragane ce lasă dezolare în urmă, oceanul nesfârșit mugind de mânie, o cascadă înaltă deasupra unui râu năvalnic...29 La fel putem include aici faimoasa imagine a "porumbelului sprinten ce taie aerul în zbor liber", la care recurge, în primă Critică 30, pentru a polemiza cu Platon în
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
decât în comunitatea de indivizi: de la subiectul comun până la geniu. Nimeni nu se împodobește când se află singur la el acasă, observă, sau cînd nu este acompaniat de persoane externe familiei. Rupt de lume pe o insulă nelocuita, între opreliști nesfârșite de ape, omul nu s-ar îngriji prea mult de aspectul său, nu ar plantă flori pentru a-și înfrumuseța apoi cu ele locuința; numai în societate o face140. La fel, artistul nu simte cu adevarat satisfacție estetică în fața unui
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
ca și cum acesta nu numai că ar fi accesibil abstracțiilor noastre științifice în totalitatea lui, ci și că s-ar putea consumă în întregime în ele. Dar, de îndată ce ne apropiem de tărâmul artei, descoperim infinitatea înfățișărilor lucrurilor în variația lor necontenita, nesfârșita lor devenire și inutilitatea oricărei încercări de a le cuprinde într-o formulă unică 206. Înțelegem că experiența cunoașterii nu termină (sau nu termină întotdeauna) într-un enunț logic definitiv. Poezia nu este discurs cognitiv propriu-zis, dar are puterea de
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
acela și nici prin cap nu-mi trecea că voi mai veni cândva aici, în Rusia. Mi se părea că voi locui mereu acolo, însă în cele din urmă am văzut că Schneider nu era obligat să mă întrețină la nesfârșit și, în plus, a apărut o afacere, se pare, atât de importantă, încât Schneider însuși m-a zorit să vin aici și mi-a plătit drumul. O să văd despre ce-i vorba și o să mă sfătuiesc cu cineva. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asupra prințului“. Apoi, peste două sau trei zile, a adăugat, fără să-l pomenească pe prinț, ci așa, fără adresă, că „principala trăsătură de caracter pe care a avut-o în viață a fost faptul că s-a înșelat la nesfârșit asupra oamenilor“. Și, în sfârșit, peste încă vreo zece zile, a conchis sub formă de sentință, supărându-se de ceva pe fete, că: „Ajunge cu greșelile! De-acum nu voi mai greși“. Nu se poate să nu remarcăm, notând toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aflate de la Moscova. Iar fetele, la rândul lor, rămaseră și ele uimite de mama lor, care declarase atât de solemn că „principala trăsătură de caracter pe care a avut-o în viață a fost faptul că s-a înșelat la nesfârșit asupra oamenilor“ și care, simultan, îl dăduse pe prinț în grija „puternicei“ bătrâne Belokonskaia, la Moscova, în condițiile în care, cu siguranță, fusese nevoie de mari rugăminți ca să obțină această protecție, pentru că „bătrâna“, în anumite cazuri, se punea greu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
brusc și se apucă să repete cu chipul bucuros și fericit: — Ah, slavă Domnului, slavă Domnului! În acest moment nu mai rezistă nici Alexandra și râse și ea din toată inima. Se părea că râsul celor trei surori va fi nesfârșit. Da, sunt nebune! bombăni Lizaveta Prokofievna. Ba te sperie, ba... Dar râdea deja și prințul Ș., râdea și Evgheni Pavlovici, hohotea și Kolea fără încetare, privindu-i pe ceilalți, râdea și prințul. Haideți la plimbare, haideți la plimbare! strigă Adelaida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a organului d-sale "Presa" 2) că Centrul, marele partid al Centrului, n-a încetat de-a exista și că nu s-a confundat un singur moment cu roșii, cu toată intrarea d-sale în ministeriu. Unul din neagra și nesfârșita mulțime luă cuvântul. Da - zise el - existența Centrului și necontopirea lui cu radicalii, cu toată intrarea d-tale în ministeriu, se dovedește îndestul prin faptul că, acum patru ani, tot în saloanele acestui local, la zămislirea ideei Centrului, erau față
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Cât despre Rumelia, Germania caută, a pune mâna pe dânsa nu prin violințe, ci printr-o invazie cu totul pacifică. Ea va vărsa în această bogată și productivă țară prisosul populației germane. Germania va îndrepta cătră Arhipelag și Marea Neagră acel nesfârșit șir de emigrație care până acum mergea în America. Încetul cu încetul va face din Turcia europeană, o colonie germană, sau mai bine un anex la cele două mari imperii germane. Cotropirea a și început: putem fi siguri că compatrioții
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
va cădea în mâinile germanilor. Atunci dinastia Hohenzollern va realiza visul monarhiei universale, la care n-a ajuns nici Carol cel Mare, nici Carol V, nici Napoleon I. De la Marea Nordului până la Marea Neagră, de la Baltica la Adriatica, se va întinde un nesfârșit imperiu, sau mai bine o confederație formată de două mari imperii strâns legate printr-o comunitate de interese politice, economice și sociale, și care va apăsa asupra Europei cu toată forța unei puteri militare înfricoșate. Nimeni nu-și poate închipui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Țepeș n-ar fi găsit destui pari pentru a le mulțumi pentru modul în care pricep a fi români; noi suntem cu mult mai îngăduitori. Dar vorbim către aceia cari pot înțelege. Cred în adevăr că răbdarea poporului românesc e nesfârșită, nesleită ca a lui Dumnezeu, cred că ne e absolut cu neputință de-a ne apăra de ei cu orice arme ne-ar conveni? E prea adevărat că poziția de stat a României și permanentele primejdii din afară cari ne
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
captivitate și eliberat la maturitate În mediul său natural Își va construi cuibul cu o măiestrie desăvârșită, fără să fi văzut vreodată cum se construiește sau să fi fost Învățat de cineva. Și exemplele din natura vie pot continua la nesfârșit. De unde această măiestrie? De unde această precizie În executarea unor acte de o asemenea complexitate? Acte care presupun proceduri, timpi, alegerea materialelor și plasarea lor Într-o ordine și formă desăvârșită. Este gândire? Este experiență? Este cunoaștere științifică? Desigur că nu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
constituie un sistem dinamic, unic, În care materia și energia sunt transferate dintr-o parte În alta a sistemului, cu viteze variabile și care, În condiții normale, prin relațiile dintre părți sau subsisteme se echilibrează În mod natural și la nesfârșit. Intervenția brutală În acest echilibru, pe care o exercită omul cu civilizația sa, poate perturba acest echilibru și genera efecte ireversibile. Câteva exemple pot fi evocatoare În acet sens: scăderea concentrației oxigenului În atmosferă poate conduce la dispariția viețuitoarelor aerobe
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Cum își mai susține publicația semnificația numelui într-o națiune afectată de profunde transformări în aceste domenii? (Balmer și Winner: 197) Discuția și invocarea de exemple în legătură cu ceea ce unește sau divizează America și definește identitatea sa culturală poate continua la nesfârșit, având în vedere faptul că noi evenimente și procese o afectează în permanență. O polarizare clară liberalism vs. conservatorism, care nu este un semn de slăbiciune, ci de vitalitate a spiritului american, ne poate face să credem că un slogan
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]