8,467 matches
-
din 1901, în Dicționarul Statistic al României din 1914 și în "Statistica Răzeșilor" a lui Petru Poni, din 1921. În secolul al XVII-lea, hotarul ținutului Bacău însoțea culmea Pietricica (de la S. La N.) pe toată lungimea ei, cobora pe pârâul Nadișa până la confluența cu Tazlăul, incluzând tot teritoriul de pe stânga Tazlăului adică exact în zona satului Enăchești. Tendințele constante ale marilor proprietari de a deposeda pe răzeși de pământul moștenit de la înaintași i-au determinat pe aceștia să scrie jalbe
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
de înființare al Schitului prin decizia înregistrată cu numărul 495. Actualmente schitul se află sub jurisdicția canonică a Mănăstirii ‘’Înălțarea Domnului’’ - Zemeș, județul Bacău. Biserica și satul Enăchești sunt situate în zona centrală a depresiunii Tazlăului, pe cursul inferior al pârâului Nadișa, într-o frumoasă zonă subcarpatică. Subcarpații Moldovei sunt cuprinși între Valea Moldovei (în nord), Valea Trotușului (în sud), Carpații Orientali (în vest) și culoarul Siretului (în est). Subcarpații Moldovei formează o zonă de trecere de la Carpații Orientali la Podișul
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
formată din satele Călcâi, Ferestrău-Oituz, Hârja, Marginea, Oituz (reședința) și Poiana Sărată. Comuna Oituz se află în sud-vestul județului, la limita cu județul Covasna, în zona cursului superior al râului Oituz. Printre principalii afluenți ai Oituzului în comună se numără pârâul Caraslău, Ghergheanoș, Brezoaia, Leșunt și Hațman. Este străbătută de șoseaua națională DN11, care leagă Oneștiul de Târgu Secuiesc. La Oituz, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ116, care duce spre nord la Pârgărești, Târgu Ocna (unde se intersectează cu
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
Lunca Asău este un sat în comuna Asău din județul Bacău, Moldova, România. Satul este așezat pe valea Trotușului la confluența cu Pârâul Asău. Sat mic de oameni harnici și gospodari având în prezent ca principale ocupații agricultura și creșterea animalelor. Din sec. IX și până la sfârșitul sec. XX 75% dintre locuitori lucrau ca mineri, zona fiind minieră și având enorme zăcăminte de
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
Acest lucru a dus la dezvoltarea depresiunii Comănești tranformându-o într-o zonă puternic industrializată în perioada comunistă(cărbune, cherestea, petrol, fructe de pădure etc.). Exită dovezi arheologice de locuire a acestor locuri încă de pe vremea dacilor. Pe latura stângă a Pârâului Bantului (proprietate Rata Ghe.) la o adâncime de 0,60 m se găsesc nenumărate cioburi de ceramică arsă; zona are nevoie de studiu pentru a cataloga și data perioada și cultura acestor fragmente care prin prezența lor dovedesc importanța acestui
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
prelungită până la capătul satului Hârja. Apoi s-a așezat pe hotarul dintre cele două țări posturi de vamă de clasa I-a, încetând transbordările între Grozești graniță - Oituz Brețcu graniță. De abia acum încep operațiunile de vămuire chiar la gura pârâului Cernica. În acest timp au început să devină proprietari de pământ și ungurii, mai ales armeni maghiarizați. Printre cei dintâi a fost unul Lehrman care avea un birou de expediție vamală. Mai târziu, ca și în alte părți ale Ardealului
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
nu permitea statutul de țăran colectivist. După spusele bătrânilor, satul, până în urmă cu cca 160 ani, se afla așezat pe locul numit „Zevoaie" sau „la Livăzea" după denumirea locului, pe câmpul Văii Streiului, de o parte și de alta a pârâului Balta Verde, la cca.1,5 - 2 km în amonte de vărsarea pârâului, în râul Strei. Satul s-a mutat pe locul actual la începutul sec. XIX (anul nu se cunoaște). Motivul mutării satului, după afirmațiile bătrânilor, au fost frecventele
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
cca 160 ani, se afla așezat pe locul numit „Zevoaie" sau „la Livăzea" după denumirea locului, pe câmpul Văii Streiului, de o parte și de alta a pârâului Balta Verde, la cca.1,5 - 2 km în amonte de vărsarea pârâului, în râul Strei. Satul s-a mutat pe locul actual la începutul sec. XIX (anul nu se cunoaște). Motivul mutării satului, după afirmațiile bătrânilor, au fost frecventele incendii ce izbucneau în acea zonă de câmp deschisă, expusă vânturilor, Valea Streiului
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
încă hotarul terenurilor satului Livadia spre munte) și străbătea “ pleanurile” (fânețe mai mari) ale locuitorilor: Ianăș Ilie, Mihai Budău, Ianăș Naia, Turcu Petru (Ponoran) și Păluț Dâlja, ajungând până în zona satului de atunci „la Livăzea", canal care se deversa în pârâul Balta Verde, (de fapt în amonte canalul își primea apa din acelaș pârâu). Canalului i se mai zicea și Iazul Morii lui Balazs, un mare proprietar ungur din Râu Bărbat, care avea acolo o moară, „cu ciutură" (zisă și râșniță
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
ale locuitorilor: Ianăș Ilie, Mihai Budău, Ianăș Naia, Turcu Petru (Ponoran) și Păluț Dâlja, ajungând până în zona satului de atunci „la Livăzea", canal care se deversa în pârâul Balta Verde, (de fapt în amonte canalul își primea apa din acelaș pârâu). Canalului i se mai zicea și Iazul Morii lui Balazs, un mare proprietar ungur din Râu Bărbat, care avea acolo o moară, „cu ciutură" (zisă și râșniță), era de fapt o roată mare de lemn învârtită de apă. Moara amplasata
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Valea Seacă, este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bacău, Moldova, România. Numele satului vine de la valea pârâului local, adeseori lipsită de apă - în comparație cu văile vecine. Este situat de-a lungul unei văi descendente care pornește de pe versantul de est al Piemontului Orbenilor, prelungire sud-estică a Culmii Pietricica. Valea coboară acoperind zona de tranziție dintre culme și culoarul
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
a satului, pădurile acoperă dealurile, iar în partea estică dealurile sunt cultivate cu vii ale localnicilor Localitatea se află la aproximativ 18 km de Adjud și aproximativ 38 km de Bacău, pe șoseaua națională DN2. Rețeaua hidrografică este formată de pârâul Valea Seacă. Satul, care se învecinează la nord cu satul Cucova și la sud cu satul Pâncești din Comuna Sascut, este localitatea de reședință a comunei Valea Seacă și este la rândul lui format prin unirea altor 3 cătune (foste
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
de DN2 (E85). Pe axa est-vest inițial și apoi spre nord, este deservit de DJ 119D, pe porțiune DN 2 (Km 247 + 323)-Valea Seaca-Cucova, asfaltat În continuarea porțiunii DJ119D aflată în satul, se află DC107 asfaltat, axial al văii pârâului Valea Seacă. Cele mai apropiate stații CFR sunt Orbeni și Sascut. La intersecția DN2 - DJ119D există o stație de carburant. Activitatea economică principală este reprezentată de agricultură. Se mai practică pentru autoconsum creșterea animalelor și viticultura. Puțini locuitori lucrează în
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
aproximativ 500 m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns cu jaful pană la Țintirim, iar locuitorii de aici s-au retras în păduri pe valea pârâului Valea Seaca, unde au și rămas. Ulterior oamenii locului - excepție cei din satul Mândrișca - au fost împământeniți aici de Ștefan cel Mare în hotarele ținutului „Buciumeni” , noua vatră cât și răzășia moștenită fiind dăruite drept semn de prețuire pentru actele
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
Somușca (în ) este un sat în comuna Cleja din județul Bacău, Moldova, România. Localitatea Somușca este situată între dealurile din partea dreaptă a Siretului, în dreapta pârâului Cleja, la 1 km. depărtare de centrul comunei Cleja și la aproximativ 20 km. depărtare, spre sud, de municipiul Bacău. Condiții naturale favorabile pe de o parte, cauze politico-economice și social-religioase pe de altă parte au condus la apariția comunității
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
Valea Șoșii este un sat în comuna Poduri din județul Bacău, Moldova, România. Numele satului vine de la Pârâul Șoșa, care la rândul său vine din termenul maghiar sós ""șoș"", adică sărat (de-a lungul pârâului Șoșa sunt mai multe slatini, unele dintre ele utilizate în prezent). Localitatea Valea Șoșii este situată în partea central-vestică a județului Bacău și
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
Valea Șoșii este un sat în comuna Poduri din județul Bacău, Moldova, România. Numele satului vine de la Pârâul Șoșa, care la rândul său vine din termenul maghiar sós ""șoș"", adică sărat (de-a lungul pârâului Șoșa sunt mai multe slatini, unele dintre ele utilizate în prezent). Localitatea Valea Șoșii este situată în partea central-vestică a județului Bacău și este străbătută de pârâul Șoșa. În secolul al XIX-lea satul apare cu următoarele denumiri: "Șoșanii, Valea
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
rândul său vine din termenul maghiar sós ""șoș"", adică sărat (de-a lungul pârâului Șoșa sunt mai multe slatini, unele dintre ele utilizate în prezent). Localitatea Valea Șoșii este situată în partea central-vestică a județului Bacău și este străbătută de pârâul Șoșa. În secolul al XIX-lea satul apare cu următoarele denumiri: "Șoșanii, Valea Șoașei" (1892), Valea Șoșii (1913, 1917, 1926), sat, com Lucăcești (Decret 1929), sat com. Bucșești (MO 1930), sat com. Podurile (1931, Dec.1932, Împ. Adm: 1943; 1950
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
Valea Șoașei" (1892), Valea Șoșii (1913, 1917, 1926), sat, com Lucăcești (Decret 1929), sat com. Bucșești (MO 1930), sat com. Podurile (1931, Dec.1932, Împ. Adm: 1943; 1950; 1952; 1956; 1965, Legea 1968); În partea de est a satului, pe pârâul Șoșa, în locul numit ""Hârtoape"" se păstrează urmele unui vechi sat, care a dispărut la începutul secolului al XIX-lea: "Măzănăieștii" ("Mădeneștii" - 1848, "Măzăneștii" - 1840, "Măzănceștii" - 1835, "Măzăneeștii" - 1850, "Măzăneștii" - 1848, 1851, 1860, "Măzănieștii" - 1836, "Măzimeștii" - 1848, "Mîzineștii" - 1810 (sau "Buneștii
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
Dascălul Georgius La 31 decembrie 1993 erau la Târgu Trotuș 383 de familii catolice cu 1361 credincioși. La sfârșitul secolului al XIX-lea , comuna făcea parte din plasa Trotuș a județului Bacău și era formată din satele Târgu Trotuș, Viișoara Pârâu Boghii și Băile-Slănic, având în total 2812 locuitori. În comună funcționau șapte fierăstraie de apă, șase mori, două școli mixte (una deschisă la Târgu Trotuș în 1869 și alta deschisă la Băile Slănic în 1889), patru biserici ortodoxe (una în
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
o comună separată și preluarea satelor Tuta și Pârgărești de la comuna vecină Bogdănești, comuna Târgu Trotuș având atunci 2824 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, iar în 1956, satele Pârgărești și Pârâu Boghii s-au separat pentru a forma, împreună cu alte sate, o comună de sine stătătoare. În 1968, comuna a revenit la județul Bacău, reînființat. În comuna Târgu Trotuș se găsesc două monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
Valea Seacă (în ) este un sat în comuna Nicolae Bălcescu din județul Bacău, Moldova, România. Cea mai veche așezare rurală din cadrul comunei este satul Valea Seacă, numele satului arată topografia locului, o așezare între două înălțimi și un pârâu care uneori seacă. Prima informare documentară despre sat se găsește în Efemeridele Cibinului care menționează că husiții din Ungaria și Boemia, alungați de regele Sigismund și inchizitorul general, franciscanul Jacob de Marchia, au fugit, în anul 1420, peste munți în
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
anul 1640, când a venit să administreze Mirul la Valea Mare, amintește de Valea Seacă, de unde au venit pentru a primi Mirul 44 de persoane. Numele satului arată totodată toponimia locului, adică satul este așezat între două dealuri și un pârâu care uneori seacă. Într-o lucrare din 1646 se spune că satul Valea Seacă a mai purtat și numele de "Bogdan Falva" (satul lui Bogdan). Situat într-o vale, în care este mare belșug de vin și bucate, existând 55
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
Cașin este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Cașin (reședința) și Curița. Vatra satului Cașin este așezată pe valea Cașinului la vărsarea pârâului Curița în râul Cașin ocupând valea pe întreaga ei lățime, din dealul Lăzii, peste apa Cașinului, și până sub coastele dealurilor Buciumi și Podu Mare. Privit de pe unul din dealurile înconjurătoare, satul apare într-un cadru de verdeață, format din
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
județul Covasna, traversând pe lungimea de aproximativ 50 km satele Mănăstirea Cașin, Lupești, Cașin și orașul Onești unde se varsă în râul Trotuș. Pe acest traseu primește afluenți de dreapta pâraiele: Tălâmba, Ciobotarul Dulce, Zboinița, Calasăul Mare, Haloșul Ciubotarului, apa pârâului Crețu, Vale Rea Mare, Vale Rea Mică și pârâul lui Miron. Depe partea stângă, râul primește afluenți pâraiele: Fata Moartă, Paltinul, Pietrosul, Clăbucul, Ghioina, Sărățelul, Curița, Lada, Bărăcea și Cuciur. Unele dintre aceste pâraie nu au nicio însemnătate, apa lor
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]