7,505 matches
-
formațiuni cretacice, formate din marne, gresii și conglomerate), acoperit în mare parte cu vegetație de arbori și arbuști cu specii de fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula"), cununița ("Spiraea chamaedryfolia"), măceș ("Roșa canina") sau mur ("Rubus fruticosus"); pășuni și fânețe. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice de stâncărie și pajiște; printre care: ovăscior ("Helictotrichon decorum"), crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), stânjenel siberian ("Iris sibirica"), narcisa ("Narcissus stellaris"), ineața ("Linum perenne ssp
Cheile Tecșeștilor () [Corola-website/Science/325600_a_326929]
-
are o suprafață de 10 ha. Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - "Trăscău" și reprezintă o zonă de cheiuri înguste, săpate în calcare (ace, turnuri, hornuri, mase de grohotiș), înconjurate de vegetație forestiera (fag, gorun, mesteacăn, pin), pășuni și fânețe. Floră ariei protejate are în componență arbori și arbuști cu specii de: pin de pădure ("Pinus sylvestris"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), mesteacăn ("Betula pendula"), alun ("Corylus avellana") sau măceș ("Roșa canina"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite
Cheile Văii Cetii () [Corola-website/Science/325629_a_326958]
-
joase și foarte joase ale terasei inferioare și luncii. Apa freatică conține săruri, care au influențat profilul acestor soluri producând fenomene de solonetizare slabă în adâncime. Excesul de umiditate freatică limitează utilizarea lăcoviștilor ca terenuri agricole. Ele se folosesc ca pășuni. După aplicarea măsurilor hidroameliorative se pot folosi pentru cultura porumbului, cerealelor de toamnă, plantelor furajere. Lucrările de ameliorare trebuie să urmărească coborârea nivelului freatic, iar prin lucrările de nivelare, nu trebuie aduse straturi de sol din orizonturile inferioare fiind solonetizate
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
forma turfosa), dedesubt fiind un strat de turbă. Tot aici pot fi enumerate specii precum: Sit important pentru conservarea speciei de pin silvestru ("Pinus silvestris", forma turfosa). Turbărie activă cu vegetație forestiră în zonă de păduri (păduri în tranziție) și pășuni. Este într-o stare foarte bună de conservare Fără facilități de amenajare turistică
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
în țările calde. Primăvara în păduri se întorc cucii și pupezele. (Ibidem ). Râul Olteț are și el fauna lui. În el se poate pescui cleanul ( Leuciscus cephalus ), mreana ( Barbus barbus ), nisiparița ( Cibitis Romanica ), raci și altele. Resurse Naturale; petrol, lemn, pășuni, plante medicinale. ( Ibidem ). II. ISTORIA Grădiștea își are începuturile în negura istorie, având o vechime de peste 2000 de ani. În anul 1939, profesorul Dumitru Berciu, făcând săpături în punctul “La Cetate”, găsește “câteva resturi ale Culturii Coțofeni și urmele unei
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
o suprafață de 500 hectare. Aria naturală reprezintă o zona montană constituită din ponoare, izvoare carstice ("Fântână Stanchii"), văii (Cisla, Șesuri, Vulcănescu), abrupturi calcaroase ("Cearcănul, Stana Sasului, Podul Cearcănului") și căldări glaciare (partea nordică a "Vârfului Jupania"), cu sectoare de pășuni de munte, păduri de conifere și jnepenișuri ("Cornul Nedeii, Cearcănul Mestecăniș"); cu o mare diversitate de floră și fauna apecifică Orientalilor. Floră este alcătuită din arbori, arbuști, ierburi și flori; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivă Consiliului
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
XVII, unde se pare că printre ocupații era și creșterea viermilor de mătase, de unde și denumirea de Mătăsești. În faza următoare aceste pământuri au început a fi puse la dispoziția oierilor din Transilvania și a oilor lor în căutare de pășuni. Primul document descoperit atesta stabilirea lângă Slobozia a unor oieri ardeleni cu turmele lor în mișcare de transhumanță. După legea rurală din 1864 dată în vremea domnitorului Al. I. Cuza a început a treia fază de populare a Câmpiei Bărăganului
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
și estul județului Galați, având următoarele limite: Are o lungime de 145 km și din suprafața să, 62% este ocupat de diferite ecosisteme acvatice (curs de apă, lacuri, bălti sau zone mlăștinoase), 25% este ocupată de păduri de lunca, 6 % pășuni, 7% terenuri agricole, construcții, drumuri și altele, iar culturile agricole ocupă un foarte mic procent de 4%. Se mai găsesc pajiști umede și alte tipuri de ecosisteme. Principale: Secundare, care asigură legătură cu satele componente Calitatea căilor de comunicație principale
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
63%. Principalele ecosisteme existente în Lunca Joasă a Prutului Inferior sunt cele acvatice (cca. 60% din suprafața) - reprezentate de răul Prut, fluviul Dunărea , lacuri și bălti naturale sau amenajate piscicol și, cele forestiere. Mai puțin sunt reprezentate terenurile arabile și pășunile. Floră este constituită din vegetație palustra (de baltă) asociată cu cea acvatică, precum și comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile, cu specii de: rogoz (Carex reparia), pipirig (Scirpus sylvatjcus), papura (Țypha latifolia), stuf (Phragmites communis) sau vegetație ierbacee precum coadă
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
coada vulpii (Alopecurus cyparias), trifoiul, (Trifolium repens), pirul târâtor (Agropyrum repens) Pajiștile de altitudine joasă și cele stepice panonice de loess sunt populate de specii xerofite și xeromezofite, mai putine de cele mezofile și sunt folosite în principal că și pășuni, porțiunile cu fânețe fiind puține. Valoarea acestora este constă în faptul că sunt extinse pe terenurile degradate, constituind o frână în eroziunea de suprafață a solurilor. Că specii se regăsesc Stipetum capillatae, negara (Stipa capillata), păiușul (Festica valesiaca), bărboasa (Botriochloa
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
Măstăcani, Vlădești, Oancea, Suceveni, Cavadinești) având în total 18 sate componente. Nu există comunități rurale cu populație mai ridicată de 5000 de locuitori. Localitățile de pe raza parcului au un profil ocupațional preponderent agricol și piscicol. Suprafețele agricole sunt reprezentate de pășuni, fânețe, vii și pepiniere viticole, livezi și pepiniere pomicole. Pescuitul și acvacultura reprezintă alături de agricultură, activități tradiționale. Amenajările piscicole sunt în sistem semi-intensiv, dispunând în principal de stații de pompare și evacuare a apei. Silvicultura nu reprezintă o activitate economică
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
uneori și pisicile își marchează teritoriul urinându-se pe stâlpi, trunchiurile arborilor, colțurile caselor, pietre, etc. Erbivorele sălbatice, ovinele și caprinele domestice posedă niște glande cutanate specializate în jurul ochilor a căror secreție este depusă pe vârful lăstarilor, tufișuri sau pe pășune. Teritoriile animalelor reprezintă niște segmente de spațiu ocupate fie de un individ, de o pereche sau de un grup de indivizi și care e marcat și aparat împotriva altor indivizi din aceeași specie. Dimensiunea teritoriului este variabilă în funcție de specie și
Comportament teritorial () [Corola-website/Science/329532_a_330861]
-
nici românească, ci de origine germană, primită de la sașii care în secolul al XIII-lea (1281) s-au așezat în „Villa Clus”, adică Clujul de azi, „loc închis” [de dealuri]. Fânul pentru vitele lor îl primeau din Fânețele Clujului, iar pășunile lor se întindeau până în hotarele Feiurdeniului de azi. Sașii au denumit aceste locuri Viehherde adică „cireadă de vite”. Din săsescul Viehherde, ungurii au numit-o Fyerd, după care românii i-au spus Feiurd. În Monumenta Vaticana Historia Regioni Hungaria, ilustrația
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
trei gazde. Ea atacă în stare adultă diverse mamifere mari: bovine, cabaline, ovine, câini, pisici, precum și specii de animale sălbatice: căprioare, cerbi etc. Uneori atacă și omul. În stadiul de larvă hexapodă și nimfă octopodă, atacă animalele mai mici de pășune: șoareci, șobolani, veverițe, cârtițe, arici, reptile și păsări. În România "Ixodes ricinus" este o specie foarte frecventă, fiind identificată la om, animale de companie (câini, pisici), vite (bovine, cabaline, ovine), rozătoare, insectivore, lagomorfe, mustelide, carnivore, cervide, păsări, reptile. "Ixodes ricinus
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 5 de hectare. Aria protejată este inclusă în situl Natură 2000 - "" și reprezintă o zona montană în Apuseni (tinoave, ochiuri de apă, mlaștini oligotrofe, turbării, pajiști, pășuni, păduri), aflată între "Vârful Căpățâna" și "Vârful Balomireasa" (1.632 m). Această adăpostește trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar (Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană - "Vaccinio-Piceetea"; Turbării active și Turbării cu vegetație forestiera) și protejează mai
Molhașurile Căpățânei () [Corola-website/Science/329974_a_331303]
-
Łysogory ce aparțin lanțului muntos "Góry Świętokrzkie" (Munții Sfânta Cruce). a fost înființat în anul 1950 și reprezintă o zonă muntoasă cu stâncării (gresii și marne), vârfuri (Vârful Łysika - 612 m, Vârful Łysa Góra 595 m.), grohotișuri, văii (Wilkowska, Dębniańska), pășuni, pajiști, păduri, poiene și mlaștini; cu o mare diversitate de floră și faună. În arealul parcului național sunt incluse cinci rezervații naturale: "Góra Chełmova, Czarny Las, Lysica, Mokry Bor" și "Święty Krzyż". Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
și faună. În arealul parcului național sunt incluse cinci rezervații naturale: "Góra Chełmova, Czarny Las, Lysica, Mokry Bor" și "Święty Krzyż". Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate: păduri de fag, păduri de brad, păduri în amestec, pajiști montane, pășuni cu vegetație de graminee, mlaștini, turbării active, lunci aluviale sau abrupturi calcaroase cu vegetație de stâncărie. Vegetația arboricolă este constituită din specii de brad ("Abies alba"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Picea abies"), zadă ("Larix"), tei ("Tilia"), gorun ("Quercus
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
parte a dealurilor Rostocze din sud-estul țării, cu arii împădurite, culmi domoale, vârfuri (Vârful "Bukowa Góra" 310m și altele cu altitudini maxime de sub 400 m.), suprafețe umede, cursuri de apă, cheiuri cu abrupturi calcaroase, dune de nisip, mlaștini, pajiști și pășuni; cu floră și faună specifică. În suprafața teritorială a parcului sunt incluse cinci rezervații naturale. Specii arboricole Flora parcului este constituită din arbori (dintre care unele exemplare cu vârste seculare au fost declarate monument al naturii) cu specii de brad
Parcul Național Roztoczański () [Corola-website/Science/328022_a_329351]
-
insecte, reptile, amfibieni, pești) specifică Munților Carpați, cel mai mare lanț muntos din Europa Centrală. Masivul este acoperit de codri bătrâni până la 1600 m (de fag și brad între 700 și 1250 m, de molid până la 1500-1600 m) și de pășuni hrănitoare între 1800 și 2300 m. Mai sus de 2500 m se află domeniul smocurilor de iarbă și al lichenilor răspândiți printre stăncile și blocurile pleșuve, care aici formează adevărate mari. Floră este constituită din mai multe specii arbori și
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
fost un susținător al ordinelor călugărilor cerșetori, considerați fără utilitate socială. Ca urmare a tensiunilor interne, el a împărțit vechea provincie capucină Tirol-Salzburg. În 1810/1811 mănăstirea a fost apoi preluată de francezi, grădină mănăstirii fiind confiscată și folosită ca pășune pentru cai. În 1813, mănăstirea a fost ocupată de bavarezi, iar călugării au trebuit să se mute din nou, timp de 13 săptămâni, în mănăstirea franciscană. Perioada nazistă a fost chiar mai grea. În 1939 mănăstirea și biserica au fost
Mănăstirea capucină din Salzburg () [Corola-website/Science/328307_a_329636]
-
II-lea i-a comunicat prietenului său Richard Wagner că a dispus să fie construită "o colibă de pustnic, rezemată de o stâncă". Ea seamănă cu cea "a lui Gurnemanz, de lângă o pajiște, care la anul va deveni o frumoasă pășune plină cu flori", îi scria el în acea scrisoare. "Un izvor curge în imediata apropiere, așa că acolo totul îmi aduce aminte de acea dimineață festivă și austeră de Vinerea Mare a voluptosului tău Parsifal, care, cu o forță copleșitoare, mi-a
Sihăstria lui Gurnemanz () [Corola-website/Science/327614_a_328943]
-
partea nordică a parcului) a fost inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosferă”. Parcul national dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, păduri de brad, păduri de brad și molid, tufărișuri alpine cu arbuști, pășuni alpine sau pajiști mezofile, cu o mare varietate de floră și fauna specifică Munților Carpați. Floră este constituită din: • specii arboricole (păduri de conifere, păduri de foioase și arbuști cu jneapăn sau scoruș de munte); • ierboase (peste 200 de specii
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
a devenit atunci un idol al speciei Angus, dând naștere la 29 de viței, dintre care 11 au fost înregistrați în Cartea de Onoare Angus. Deosebita Old Granny și-a găsit sfârșitul o dată cu un fulger care a trăsnit-o în mijlocul pășunilor la vârsta de 35 de ani. Zvonul principal cum că negrul ar fi culoarea oficială a speciei Angus a fost menținut de un fermier din acele vremuri, pentru simplul fapt că cel mai bun și mai puternic taur al lui
Red Angus () [Corola-website/Science/327975_a_329304]
-
m.), sector reliefal al Munților Tatra. a fost înființat în 1973, urmând ca din anul 1992 să fie inclus în programul mondial al UNESCO, „Omul și Biosferă”. Aria naturală protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri, lapiezuri, doline, pajiști și pășuni montane, păduri și văii, cu o mare diversitate de floră și fauna și cu un deosebit interes peisagistic. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de fag, păduri de conifere, pajiști alpine, pășuni, păduri aluviale, pajiști mezofile, păduri
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
vârfuri, lapiezuri, doline, pajiști și pășuni montane, păduri și văii, cu o mare diversitate de floră și fauna și cu un deosebit interes peisagistic. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de fag, păduri de conifere, pajiști alpine, pășuni, păduri aluviale, pajiști mezofile, păduri în amestec, lunci mlăștinoase, terase și lunci de râuri) ce adăpoastesc o mare varietate de floră și fauna specifică zonei estice a Munților Carpați. Floră este constituită din specii arboricole de fag ("Fagus sylvatica" - specie
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]