8,290 matches
-
înainte, cât vă datoresc că sunt om, că sunt om adevărat, ca oamenii din țările unde nu s-a întrerupt niciodată cultura și de aceea, cu toată lipsa unei averi, moștenită sau câștigată, cu câtă nesfârșită iubire, cu câtă nesățioasă patimă v-am cules de pe toate drumurile, din toate tristele colțuri ale părăsirii voastre, din împrăștierea câtor furtuni și catastrofe cosmice, pentru a face din voi ce a lăsat mai prețios omenirea de pretutindeni și de oriunde, în casa mea
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
349. „Îți intră cartea-n minte și-aici desface toate Cătușele greșelii de adevăr legate Ca-n fiecare cuget e nodul gordian.” Victor Hugo 350. „Avutul tău e cartea! Ea este bucuria Și dreptul, adevărul, virtutea, datoria, Progresul, rațiunea ce patimi risipesc.” Victor Hugo 351. „Cartea înseamnă libertate.” Victor Hugo 352. „Nimic nu farmecă mai mult decât să întâlnești într-o carte lucruri plăcute care sunt în același timp și lucruri adevărate.” Victor Hugo 353. „Lucrurile mărunte le nimicesc pe cele
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
unui om care n-a citit în viața lui nici o carte...” S. Titel 454. „O lume netrecută prin cărți, nemodelată de ele, neinfluențată de litera lor, nu arată oare altfel decât cea descoperită după lectură? Întrebare justificată, de vreme ce patima cititului se naște de obicei la o vârstă la care nu știm încă mare lucru despre viața care ne înconjoară. Pentru că lectura precede, de fapt, cunoașterea și bineînțeles, o influențează!... Fiindu-ne primul îndreptar, am putea spune că descoperim prin
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
trebuie să le scurtăm : n-am văzut niciodată vreo prefață plictisitoare în fruntea unei cărți bune.” Vauvenargues 709. „O carte pe care o susținem este o carte care se prăbușește.” Rivarol 710. „Când a apărut lucrarea doamnei de Staël despre Patimi, aceasta l-a întrebat pe Rivarol : - Ce gândiți, domnule, despre cartea mea? - Fac ca și dumneavoastră, doamnă, nu gândesc nimic.” Rivarol 711. „O, june! Alege cu luare aminte a tale cărți și a ta societate, nu trata de amici decât
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
800. „Cărți răsărite din vis și din valul fierbinte-al gândirii, Voi sunteți stele ce vin să reverse chemări și avânturi, Voi sunteți flori ce-alinați, luminându-ne-ntreg viitorul, Fără de voi n-am mai fi decât hoarde mânate de patimi.” Eugeniu Speranția 801. „... Trebuie să gândești și să scrii mult ca să poți lăsa în urmă dâra unei lumini.” Marin Preda 802. „Am mai spus că orice carte este, întrucâtva, o narațiune, dar și o confesiune, pentru că relatează un proces sufletesc
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
guste farmecul solitudinii. Dar avea un fel al ei de a face dragoste, ca purtată de beția pasiunii, care salva totul. Poate că nu asta era dragostea, dar semăna cu dragostea. Până la autopăcălire, autoamăgire. El se păcălise. Puțin, mult, cu patimă, deloc. Este neverosimil și este posibil. Făcea câte un salt până la București ca s-o vadă, iar ea venea să-l întâlnească la poalele Carpaților, în orășelul de garnizoană, în pofida lui taică-său, care era numaidecât informat. O împunsătură de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ar trebui să trăiesc doar din soldă!... Tata e general, mama a venit ca zestre cu o moșie mare care aduce venit, iar eu sunt copil unic. Firește, tatăl meu e sever și autoritar din fire, dar își iubește cu patimă fiul și nu-i refuză nimic. Sub un singur aspect, tata rămâne intratabil: dragostea. Și alegerile mele nu au găsit niciodată aprobare în ochii lui. "Ce ghinion, nu?" Până acum m-am pliat după voia lui, bombănind desigur, dar asta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
măsură, cu furiile lui, cu fascinația lui pentru abisuri. Mesenii nu înțelegeau cuvintele cântecului și la început îl ascultaseră doar cu o ureche înduioșată de cele câteva pahare golite, pentru a uita de noapte și de vremea rea, dar, pe măsură ce patima creștea, prevestind catastrofa, o teroare necunoscută puse stăpânire pe sufletele lor, îndreptate până atunci spre lumina liniștitoare a virtuților domestice. Cântecul îi purta irezistibil și parcă împotriva voinței lor peste abisuri inimaginabile, în centrul intolerabilului, lăsându-le drept unică alinare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dar pe care fiecare o purta, fără să știe, în el ca pe o moștenire redutabilă. Când se stinse, odată cu ultimele note ale melodiei, viziunea acestui tărâm lăuntric, care poate că nu era decât Creta eternă, cu spirala vertiginoasă a patimilor nebune și a ispitelor de neînchipuit, mesenii, stânjeniți să se vadă atât de tulburați, se feriră să se uite unii la alții. Constantin, care deținea secretul de a relaxa un grup împietrit într-o tăcere jenată, întrebă glumind: "Ce zici
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să-l iubească și chiar, mai mult ca oricând, nu-și concepea viața fără el, că resimțea și mai crud despărțirea de când inima ei era astfel sfâșiată și rațiunea întunecată. Se întreba cum, continuând să-l iubească cu disperare și patimă, putea iubi, în același timp, la fel de puternic pe altul? Insista asupra acestei neputințe de a înțelege, ca și când ceea ce trăia ar fi fost o dramă a inteligenței, și făcea apel la judecata și clarviziunea lui de poet s-o ajute. Într-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cont propriu o poveste de dragoste care nu-i aparținea. Inconștient, din prietenie, din solidaritate, din complicitate, se îndrăgostise de Filip, și, mai târziu, conjunctura pretându-se, cine știe ce s-ar fi ales din prietenie sau chiar din iubire? Iar perioada patimilor ideologice nu le-ar fi putut pune pentru totdeauna pe una împotriva celeilalte? Da, probabil, răspunde mohorâtă rațiunea, aceea care funcționează la nivelul realităților și prieteniilor obișnuite, pe care conflictele lăuntrice sau exterioare sfârșesc prin a le distruge și, câteodată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
metodică, drept o condiție a elevării spiritului. Din poziția sa de stareț-păstor se ocupă de instruirea monahilor, instaurând o tradiție a predicilor de seară. De la începutul postului Crăciunului (15 noiembrie) și până în sâmbăta lui Lazăr (adică, până la intrarea în Săptămâna Patimilor), Paisie îi cheamă pe călugări în trapeză și seară de seară, le citește fragmente din scrierile Sfinților Părinți, scrise de obicei în greacă, pe care apoi le tălmăcește pe loc, le explică, le exemplifică, le găsește un rost în viața
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
enciclopedism de speță rară (azi, pare a nu mai fi posibil), la construcția unui discurs de substanță, cu pasiunea erudiției comunicative și cu energia sintezei esențiale. Calitatea și formarea operei lor, în varii domenii, ne îndeamnă să credem că atâta timp cât patima textului conduce la cunoaștere, circumscrisă binelui semenilor, nu vom asista la dispariția sensurilor finale și nici a virtuților ieșeanului meditativ și creativ. Intervine elita, importantă în măsura în care ea generează idei, evenimente și bunuri culturale, însă toate acestea trebuie să-și afle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nostru românesc a parcurs drumurile spinoase ale cunoașterii, s-a oprit numai la esențe, s-a îndreptat asupra enigmelor vieții, le-a sondat cu mijloace proprii și ne-a lăsat o operă nemuritoare. "Foarte de tânăr, poetul a citit cu patimă, de toate, fără alegere, din ce i-a căzut în mână" constata Călinescu. Procesul de absorbție și de sedimentare a datelor culturale a cunoscut o intensitate cum rar se întâlnește. Consecințele acestor admirabile lecturi au cristalizat definitiv orizontul cultural și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Nicolae TURTUREANU) Iașul este pentru mine ca o dragoste târzie, profundă și senină, este ca un copil nedorit despre care îți dai seama într-o zi că reprezintă împlinirea ta. Sunt născută la Brașov, am copilărit la Constanța (iubesc cu patimă marea, cel mai dramatic decor!), m-am format și mi-am fixat rădăcinile în București, mi-am făcut la Craiova o ucenicie într-ale artei dramatice și, în sfârșit, Iașul m-a prins ca o capcană dulce-amară în mrejele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Dar în ultima vreme am cunoscut multe din marile orașe ale lumii (unele chiar m-au ispitit să rămân!) și am constatat că iubirea mea pentru Iași nu se leagă doar de trecut, ci e ca un blestem, ca o patimă ce-mi surpă ființa toată viața, ca propria umbră care-mi însoțește pașii pretutindeni. Nu vreau să spun vorbe mari, dar Iașul e piatra unghiulară a existenței mele, care mi-a aruncat, parșiv și persuasiv, în suflet sămânța înveșnicirii prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
un avertisment moral care arată că cei care depășesc granițele admise în căutarea bogăției și a puterii sînt sortiți să se prăbușească. Ca și filmele cu gangsteri, Miami Vice este puternic atras de lumea interlopă și expune scenariul plin de patimi primordiale al liberei inițiative capitaliste: dedicarea totală acumulării unui capital cît mai substanțial. Se poate deci spune că Miami Vice identifică poziția subiectului ultracapitalist ca fiind cea de lăcomie, poftă necontrolată și agresivitate violentă care duce în mod inevitabil la
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
jandarmii pedeștri, anume Albu, își trage un glonte de revolver în regiunea inimii. Locotenentul Albu locuia într-o cameră cu chirie din casa librarului Socec. Motivele acestei sinucideri au fost două: întâiul, o dragoste nenorocită, locotenentul Albu iubea cu mare patimă pe o domnișoară B., dar domnișoara nu a primit să-i fie soție. Al doilea motiv era faptul că fusese șters de pe tabloul de înaintare. Deznădăjduit din două părți, și-a curmat zilele. În ziua sinuciderii se dusese la Ministerul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Dumitru Brătianu este Pană Buescu. Ziarul Lupta susține aceeași candidatură, dar generalul Manu este ales cu 903 voturi contra 69 date lui Pană Buescu. De altfel nici nu era comparație între cele două candidaturi. Pe când toată țara era hipnotizată de patimile, luptele și transformările politice, un adevărat hipnotizator de profesie vine în București. Acesta este celebrul Pickman, unul dintre cei mai mari prestigitatori-hipnotizori și cititori ai gândului din câți au trecut prin București. Reprezentațiile lui Pickman au fost date la Teatrul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ale lui. Stătescu nu era un tribun, iar statuia îi dă avântul tribunului. În Parlament, atât de pe banca ministerială cât și de pe banca deputaților ori a senatorilor, vorbea în mijlocul liniștei pe care o impunea. Era rece, tăios și își stăpânea patima care, totuși, se simțea că clocotește în el. Apostrofele lui biciuitoare pentru adversari stârneau, deodată, furtuni vijelioase. În ultimele luni ale guvernului și ale regimului lui Ion Brătianu, a vorbit de pe banca ministerială răspunzând unei interpelări a opoziției. Luptele erau
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
își termină unul din romanele sale: „Domnii asasini să înceapă!“ Opoziția a pierdut dreptul la protecția legilor! Opoziția este o bandă de asasini! Camera se zguduie sub clamoarea strigătelor, a protestărilor, a amenințărilor! Acesta era Eugeniu Stătescu: un vulcan de patimi clocotind sub o mască de gheață. La 1876, când a intrat pentru întâia oară în cabinetul lui Ion Brătianu, s-a manifestat ca un liberal convins și tolerant. Circulara lui către șefii Parchetelor, prin care le cerea să nu mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
am citit din jurnalul la care lucrez de când am sosit aici. I-am povestit unele fapte întâmplate în familia mea și cărora eu le-am dat valoare și formă literară, să zic așa, cu mulți ani în urmă. De exemplu ,,Patima pământului sădește ură’’, text scris în anul 1995, i-a plăcut extraordinar de mult camaradului meu. * * * Marian a făcut un ultim comentariu și s-a întors pe o parte, a adormit imediat.Ca de obicei. Parcă văd undeva pe cotorul
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
materiale care sunt consecința și pedeapsa, autorul se întreabă care ar putea fi cauza și motivul acestui întreg dezastru. Omul, puțin câte puțin, s-a îndepărtat aproape total de Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a lăsat în voia lui și a patimilor sale care l-au condus la acele excese de lăcomie și de ură care îi aduc neliniștea și amenință să-l împingă spre ruinarea totală. Fiul lui Dumnezeu făcut Om a venit să aducă în lume, prin Cuvântul și harul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ce fel de încredere ne mai dă pura gândire umană? Chiar dacă am trece de la căile inteligenței la cele ale inimii, scandalul nu este mai puțin vizibil. Literatura, poezia și teatrul migălesc într-o manieră impresionantă ca să scoată în evidență contrastul patimilor omenești, în care triumful binelui e reprezentat de o minoritate absolută, silită să facă loc puternicei unde a slăbiciunilor, a instinctelor josnice, a trădărilor, a păcatelor de orice fel, incredibile, monstruoase. Și, nu vorbim despre istorie care, la rândul ei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
atinge nu doar judecățile celor bătrâni, descurajați de încercările unei îndelungi existențe, ori ale bărbaților aflați în floarea puterii lor, pe care lupta pentru existență ori pentru îndestularea plăcerilor i-a împins spre materie, ori a tinerilor copleșiți de focul patimilor; contagiul îndoielii începe să afecteze și mintea adolescenților și a copiilor, care încă mai deprind pe băncile școlii primele semne ale literelor. Este un venin lent care aduce descompunerea morală în toate națiunile, pervertind conștiințele și abandonându-le, fără nici o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]