KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...294 295 296 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

am prieteni la Shanghai care să-mi poată fi martori. Mai ții legătura cu Yu Qiwei? Înainte să-i dau răspunsul, îmi spune că Yu Qiwei a venit de curând în Yenan de la Beijing. Brusc, sunt răscolită. Îmi ia un pic de timp să-l întreb pe Kang Sheng dacă știe ce mai face Yu Qiwei. E bine, răspunde Kang Sheng. Și-a schimbat numele din Yu Qiwei în Huang Jing și este secretarul general al Partidului care răspunde de toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
în Huang Jing și este secretarul general al Partidului care răspunde de toată partea de nord-vest. De fapt, tovarășă Lan Ping, Yu Qiwei ar putea fi o persoană foarte bună să te ajute să-ți construiești trecutul. Văzându-mă un pic nedumerită și pierdută într-o clipă a amintirii, mă sfătuiește: Haide, lasă trecutul acolo unde e. Își dă ochelarii jos și se uită țintă la mine. Ai fost atentă când am zis cuvântul „a construi”? Așa că pricep. Sunt recunoscătoare, Kang

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
a fost silit să se despartă între bătălii, pentru ca mai apoi să-i găsească morți sau pierduți. Ea îi primește lacrimile și îi împărtășește tristețea. Ceea ce-i răpește inima este faptul că descoperă că în poemele lui nu e nici un pic de mânie; în schimb, el laudă felul în care natura îi împărtășește secretele - el acceptă respectuos asprimea, imensitatea și frumuțea naturii. Croitoreasa îmi dă o bucată de cârpă gri, pe care o tai în două petice mari, rotunde. Le cos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
ales atunci când intenționează să pedepsească. Pălăvrăgește cu căldură. Nici nu-ți dai seama ce te lovește. Mă gândeam la ce mi-ai spus zilele trecute despre experiența ta la Beijing. El bea din ceai. Aș vrea să-ți împărtășesc un pic dintr-a mea. A avut loc tot la Beijing. 1918, aveam douăzeci și cinci de ani. Eram student la seral la Universitatea din Beijing. Lucram la corespondență și la bibliotecă. Poziția mea era atât de joasă, că lumea mă ocolea. Am știut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Încearcă să fie animată și să dea exemple. Elevele nu sunt deloc atente. Încep să discute între ele despre cum se cofecționează coșuri cu modele frumoase. Ia ascultați, eu sunt aici ca să vă învăț matematică! Trebuie să mă respectați un pic. Elevele se întorc spre ea și încep să se plângă că are vocea prea slabă. Auzul nostru a suferit de pe urma raidurilor aeriene ale lui Chiang Kai-shek. Tu ești de la oraș, nu știi ce e războiul... Deodată, o femeie o face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
o pasiune pentru stimulare și întrecere. Îmi văd viitorul promițându-mi numai așa ceva. De ce am, însă, aceste îndoieli în ziua nunții? Ora opt. Soarele iese dintre nori. După ce așez masa afară, intru înapoi în peșteră să mă îmbrac. Sunt un pic dezamăgită că Mao a invitat doar un mic grup de oameni. A refuzat dorința mea de a invita multă lume. Motivul lui a fost că nu vrea să atragă atenția lui Chiang Kai-shek - nu vrea să fie bombardat în ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
soția la vreun spectacol ca să vadă o operă, o orchestră sau o trupă de cântăreți populari. Simțind frustrarea soției, își pune calul la dispoziția ei. După numai câteva lecții de la Micul Dragon, sunt în stare să călăresc singură. Cu un pic de exercițiu, devin curând foarte sigură pe mine. Împrejurimile Yenanului sunt perfecte pentru călărie, teren deschis și în pantă lină. Îmi strâng părul sus într-un coc și mân calul în galop. Călăresc peste dealuri și pe malul râului. Vântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
place să lucrezi pentru președinte? O să-i fii loial? Da, Doamnă. Tânărul își lasă capul în jos și se uită la propria-i umbră aruncată de lumina strălucitoare a lunii. Auzi ceva nopțile? își drege ea vocea. Păi,... ăăă... un pic. Ce? Z... Zgomote. Deodată, i se face milă de el. Bărbatul care niciodată în viața lui nu a gustat din dulceața unei femei. Nu este permis. Așa e regula - soldații sunt călugări în templul lui Mao. Ce fel de zgomote

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
fir nu se mai aude nimic un răstimp. Insist. Dacă va trebui să mă culc cu el diseară, o să fie lipsit de riscuri? Nici un răspuns. O să te acuz de crimă cu premeditare dacă minți, doctore. Las amenințarea să atârne un pic și apoi îi repet întrebarea. Nu. În cele in urmă, omul cedează. Nu, nu va fi lipsit de riscuri. Așadar, are sifilis. Eu nu am spus asta, Doamnă! Brusc, el se poartă isteric. Eu nu am spus deloc că tovarășul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
bătăliile sale ideologice. Nu prea pot să o țin secretă. Înțeleg cum lucrează. Mi-l închipui pe Mao uitându-se la mine cu zâmbetul cu care mă lumina acum treizeci de ani. Pe de altă parte, sunt nesigură, chiar un pic temătoare - Mao nu a văzut niciodată lucrurile ca mine. Cum aș putea să știu dacă va fi mulțumit de ceea ce fac? Pentru prima oară de mulți ani, nu mă mai supără insomnia. Arunc cât colo somniferele. Când mă trezesc, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
cum expresia de pe chipul lui se schimbă încet. Ridurile i se întind, ochii lui devin o linie subțire. Ea simte momentul și decide să răsucească cuțitul și să apase pe cel mai sensibil nerv al lui. Te-ai gândit vreu pic, tovarășe președinte, de ce Hairui? De ce un erou tragic? De ce scena unde sute de țărani îngenunchează pentru a-și lua rămas bun atunci când este escortat în exil? Dacă asta nu e un strigăt în favoarea mareșalului Peng De-huai, atunci ce este? Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Kang Sheng, Chun-qiao și discipolul său, Yiao Wen-yuan. Ne așezăm pe partea stângă a unei mese lungi, cu Mao și premierul Zhou la fiecare capăt al mesei. Suntem îmbrăcați cu toții în uniforma Armatei Populare de Eliberare. Sunt emoționată și un pic neliniștită. Îmi fac griji că nu par destul de dură. Ye e mai bine. Ea e o nevastă de soldat tipică, în stare să lovească în masă mai tare decât bărbatul ei. De când Mao vrea ca Lin să fie succesorul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
ei pentru Mao seamănă cu disperarea, alteori cu ura. Iar părerile de rău legate de Nah refuză să dispară. Dacă și-ar da voie, ar putea să alunece în depresie. În fiecare zi, simte cum caracterul ei mai putrezește un pic. Azi-noapte, în timp ce stătea întinsă în pat, i-a venit în minte o fată dintr-o poveste de dragoste antică. Fata era o iubită dezamăgită, care a otrăvit singura fântână din sat. Mao Zedong și Jiang Ching profită de rolurile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
dorit. Regia este rigidă și jocul actoricesc e superficial. Luminile au prea multe umbre, iar cadrele nu au unghiul care trebuie. Înainte de prânz, ordon ca producția să fie oprită. Toată lumea e foarte speriată. Asta mă face să mă simt un pic mai bine. Însă distracția mea nu ține mult. Cineva își ițește gâtul afară, după gloanțele mele. Ce și-a mai ales momentul! E un producător. Zice ar trebui să filmăm în continuare. Tovarășul președinte Mao ne-a cerut să promovăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

cu gândul că Buni a a plecat și a luat cu ea secretul cozonacilor. Coca dulce, lipicioasă care dă pe de lături, scurgându-se peste marginea ligheanului, muiată În căldura aromată a bucătăriei Încinse, hai, Daniel, vrei și tu un pic de cocă? Și ghemotoacele de vată vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, negru, sângele... nu, asta nu, asta nu, asta nu, gândește-te la altceva, la ce? La cimentul negru care trage, acoperit de un covor Îmbâcsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
o mai vadă pe Buni Înainte să moară, să-și ceară iertare că n-a vrut s-o ia. — Ar fi avut și Buni o viață ușoară! — O moarte ușoară! ... * — Ce caraghioslâcuri puteți să mai spuneți! Nu vă gândiți un pic, doi oameni bătrâni! Nu aveți pic de respect pentru vârstă! — De ce? Doar ea vorbea tot timpul de el. — Vorbea de bine de el, deși el s-a purtat cum s-a purtat! — Despre Traian, Buni a fost foarte discretă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
să moară, să-și ceară iertare că n-a vrut s-o ia. — Ar fi avut și Buni o viață ușoară! — O moarte ușoară! ... * — Ce caraghioslâcuri puteți să mai spuneți! Nu vă gândiți un pic, doi oameni bătrâni! Nu aveți pic de respect pentru vârstă! — De ce? Doar ea vorbea tot timpul de el. — Vorbea de bine de el, deși el s-a purtat cum s-a purtat! — Despre Traian, Buni a fost foarte discretă, nu i-a rostit numele niciodată! — Buni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Bădescu. Întrevederile nu s-au efectuat, adresele s-au sustras Înainte. — Era mai bine dacă se efectuau, doar să știm și noi de ele! Agentul nostru Bădescu și-a luat-o În cap, ne face program. Mai temperează-l un pic, să nu-și iasă din atribuții, că-l facem să-și aducă aminte cum era când l-am priponit! Și să Îi fie verificate deconturile, să nu i se lipească pe degete prea multă valută... Hai, dă repede drumul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
lui Manu Traian l-a făcut să-și piardă și mai mult simțul realității... Și apoi să fie recrutat aici, la sediu, să nu-și mai joace doar facultatea, ci și ceva mai mult... — Zici că să-l ciomăgim un pic? Poate nici nu e nevoie... când o vedea că se lasă cu priponit! Dar astea-s pe hârtie, să te văd la treabă! Dacă operațiunea reușește, s-ar putea să Îți vezi visul cu ochii, locotenente: ofițer sub acoperire cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

pe umeri și pe piept. Ieși din cadă, se uscă frecându-și pielea cu un cearșaf aspru, apoi se examină în oglindă. Se privi din față și dintr-o parte. Trupul lui arăta la fel de bine ca în tinerețe. Mușchii fără pic de grăsime, pântecul supt, pielea netedă. Maturitatea îi adusese doar un plus de vigoare. Se îndreptă spre o mică instalație de porțelan din colțul odăii și începu minuțioasa operație de spălare a dinților. Scoase periuța de dinți dintr-un etui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Hai, mângâie-mi cocoașa! Se spune că poartă noroc. Îți promit un festin când ne vom revedea. Un chef homeric la malul apei, cu plachie de lin, ciorbă de știucă acrită cu zeamă de varză și ciupită, așa, cu un pic de hrean.” Când vorbea despre bucate, Nicolae se simțea invadat de grație. Pocnea ușor din degete și se sălta pe vârfuri ca un dansator gata pregătit pentru a se lansa în ritmul unui dans. Nicolae îl însoțise până la marginea orașului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Hermelinul vedea deja mâna pe care contele o flutura ca pe un steag însângerat. Se sperie și mai tare, pentru că nu suporta sângele. I se tăiară picioarele. Se prăbuși. Încercă să se târască în patru labe, dar nu mai avea pic de putere. Ca prin ceață, întrezări albastrul unor minunați pantofi de lac, două catarame năstrușnice, niște picioare cambrate, galbenul unor ciorapi de mătase bine întinși până sub genunchi și, ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

vorbă. Și cum eu sunt În cămașă de noapte și desculț, ea zice că mi-i frig la picioare, să le adun sub mine. Și mai zice că, dacă mi-i frig, să intru la căldură. Eu mă alint un pic, așa se face când te invită domnișoarele la ele, În căldură - apoi intru-n. O vreme stăm nemișcați, nevorbiți, ne-nimica; lungi, alături, pe spate și lipiți. Atunci e cel mai bine de pe lumea asta, cu domnișoara: Îți zici că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

al lui Sampath. Nimeni n-o să le ceară asta, doamnă. O să le scoatem afară-n șuturi, fără să le-ntrebăm nimic, răspunse un bărbat vulgar. Dar numeroși oameni săriră în apărarea domnișoarei Jyotsna. — Cum poți să spui așa ceva? N-ai pic de rușine. — Oh, prostii, zise spionul, care era într-o dispoziție execrabilă în ultimele zile. Normal că trebuie să terminăm cu maimuțele. Fac dezordine peste tot. Oamenii nu-și credeau urechilor. — Ai auzit ce-a zis? se întrebau unii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
petală de mușcată, înroșind-o. Își frecă obrajii în sus și-n jos cu o floare, colorându-i ca să se asorteze cu buza. Scutură o păstaie de tamarin din cutia sa de tinichea și mâncă o sămânță. Mâncă și un pic de ferigă uscată, și, într-o criză de nervi, înghiți frunza bolnavă și se apucă să roadă osul. Simțea o mânie feroce, și, în același timp, era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Tremura din tot trupul. Oamenii ăștia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]