7,848 matches
-
din vis! A intrat și a găsit într-un raft o sumă de cărți de teozofie, ocultism și yoga; dar a cumpărat numai cărțile lui Ramacharaka, prin care a avut "revelația Indiei".) Două zile n-am putu să-mi fac plimbările mele lungi, n-am putu visa și medita cum obișnui am de atâtea luni, pentru că Jenia era încă bolnavă și avea nevoie de mine aproape la fiecare ceas. Simțise și ea, în cele din urmă, că mă cam plictisește puțin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
evacuat. Dar i-au păstrat lucrurile... Femeia se depărta încet, dar după câțiva pași întoarse ca din întîmplare capul și privi grupul care rămăsese încă în fața vitrinei. Zâmbetul care-i luminase fața o clipă i se stinse și-și reluă plimbarea. După ce se mai întoarse o dată în primul salon, șovăind în fața vitrinelor, se îndreptă hoțărîtă către ascensor și apăsă pe buton. Câteva clipe în urmă, ușa ascensorului se deschise, și era gata să intre, când auzi șoapte precipitate în spatele ei. Femeia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Java. Dar nu se grăbea să se hotărască. "Am tot anul la dispoziția mea", își repeta. Într-o seară de toamnă se întoarse acasă mai devreme ca de obicei. Ploaia înghețată și repede îl silise să renunțe la lunga lui plimbare prin parc. Voi să telefoneze unei prietene, dar se răzgândi și se apropie de discotecă. "Pentru o seară rece ca asta, numai muzica... Numai muzica", repetă absent, surprins că găsește, rătăcit printre discuri, albumul de familie. Îl scoase, încruntîndu-se, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Tot îl asculți, îl asculți mereu? Nu te plictisești să asculți mereu aceeași melodie? Se oprea în prag, și numai arareori intra în odaie. Avea obiceiul să spună repede ce avea de spus, în prag, și apoi dispărea, își continua plimbarea lui leneșă, melancolică, din încăpere în încăpere, prin toată casa. - Iar am visat-o pe Veronica, îi spusese în ziua aceea. Ascultă-mă pe mine: n-o mai duc mult. Îmi vine și mie rândul. Curând, curând o să rămâneți numai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru mîine. Nu-i prea departe. — Bine. Da’ să știi că n-am nevoie. Nu ți-e foame? — Nu. Acum, după ciocolata aia, nu-mi mai e deloc. Mi-ar plăcea să rămÎnem aici și să citim. Mi-a ajuns plimbarea frumoasă de dimineață. — Bine, spuse Nick. Mai ești obosită? — Poate puțin. — O să ne odihnim, n-avem nimic de făcut. O să citesc din Wuthering Heights. — SÎnt prea mică să-mi citești și mie, cu voce tare? — Nu. — Vrei să-mi citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
departe. — E mai frumoasă și decît aia de la Bimini, spuse fata. — Da, da’ apa nu-i la fel de bună, nu-i ca aia din golf. Nu, ai dreptate. Însă plajele europene, alea chiar că sînt incredibile. Nisipul catifelat și curat transforma plimbarea Într-o plăcere senzuală care varia de la nisipul uscat, pudrat, catifelat pînĂ la cel umed În care Îți intra mai adînc piciorul și la nisipul tare și răcoros peste care treceau valurile. — PĂcat că nu-s și băieții aici, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mult mai bine să le zâmbiți imediat binefăcătorilor voștri, să le mulțumiți dar să nu uitați să le spuneți și pentru ce le mulțumiți. De exemplu: „Mulțumesc că te-ai jucat cu mine!” sau „Mulțumesc că m-ai adus la plimbare în parc!” sau „Mulțumesc că te porți frumos cu mine!”...nu doar „Mulțumesc!” și gata. Aveți grijă să spuneți întotdeauna și imediat ce vă place la cineva, ca să nu ajungeți să răcniți mai apoi, când ceva nu vă place. Vă veți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
copiii mici pot să le învețe, nu numai copiii mari, ca tine - îi zâmbi Anei cu multă bunăvoință Inventica, arătând că a auzit-o când șoptise că Inventatorul „e un copil mare”. Și continuă cu încântare: ─ Plecăm undeva? Facem vreo plimbare în munți? Ana: ─ Mi-ai dat o idee, draga mea Zână: Ce-ar fi să ne întâlnim cu toții în Castelul din Carpați al Prințului Culorilor? Vom putea ajunge imediat lângă Prinț și împreună cu el vom găsi mai repede o cale
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Îl ignor. Apoi se oprește puțin În fața mea și doi tipi tineri coboară. Se apropie de mine și unul dintre ei Îmi blochează drumul. MÎna mi se Încleștează pe geantă. — Un An Nou fericit păpușă! spune el. — Vii la o plimbare scumpete? Întreabă celălalt. — Nu... eu... Încep să zic apoi mă opresc. Nu-mi place să vorbesc. Cu necunoscuți. Nu cînd ies În oraș cu Încep să rîdă. Eu Încep să rîd. Noi Începem să rîdem. Apoi un bărbat se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
întâi cutii de plastic) ; Copilul cu care mă uitam la cățelul Curaj și la SpongeBob (Buretele Bob) și la minunatele filme de poveste de la Hallmark (am și-acum în cap zeci de imagini, de cadre) ; Copilul care a plecat la plimbare pe stradă într-o rochiță la care a trebuit să cos aripioare (din pene și fulgi adevărați, nu altfel!) ; Copilul care cântă Kabalevski la pian, e cu spatele la mine, lângă profesoară, și mie-mi curg lacrimile pe obraz, pur și simplu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
nu se pierduse printre copaci, culcându-se apoi pe iarbă cu brațul sub cap, visător! Era acolo o poiană, ,,Poiana verde”, inundată vara de soare, iarna de zăpadă albă, curată. O descoperise odată, când abia ninsese, prin februarie. Pornise la plimbare, și crenguțele plecate sub stratul gros de zăpadă proaspătă, transparentă, erau arcuite, de te mirai că nu se rup. Luându-se după urmele proaspete din zăpadă (urme de porci mistreți, probabil o scoafă cu mulți pui), curiozitatea îi înfrâsese frica
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la viață, i se așeză pe mână. O ridică, suflă ușor asupra ei apoi o lăsă să zboare, luată de o rafală de vânt. Era frumoasă viața, iubea copacii, plantele și toate gâzele primăverii! Pe-nserat, când reveni spre dormitor după plimbarea zilnică prin livada școlii, pe aleea cu castani o zări din nou pe fata de la bibliotecă. Era frumoasă, într-adevăr frumoasă! Părul blond închis, îi era strâns cu o panglică îngustă, avea ochi albaștri adânci, și vădea distincție în orice
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cu ochii închiși, încercă să rememoreze măcar fragmente din vis. Degeaba, vedea obsedant doar chipul domnișoarei din bibliotecă, a cărei prezență acolo rămânea în continuare un mister. Ziua se scurse obișnuit, cu orele de curs dimineața, învățatul după amiaza și plimbarea pe aleile mărginite de castani ale școlii. Surpriza avea să vină în fața locuinței directorului. Fata de ieri, culegea din praf foile răvășite de vânt ale unui ziar al vremii Timpul, necăjită de rafalele care le împrăștiase până departe. Fără a
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
el preda undeva într- o școală, că în fiecare dimineață își grebla iarba din curtea casei, că uda florile din grădină și-și hrănea câinele, că la amiază îl aștepta soția, cu masa pusă. După amiaza își scotea copiii la plimbare apoi seara, adormea cu o carte în mână. Revenit brusc la realitata imediată, tresări, se ridică în picioare privind atent spre soldații din zona încredințată lui. Intră și el în apă. Tot malul Siretului era împânzit de soldații care făcuseră
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
apare ca o imagine fluctuantă, și nu are ; <ref id="6">6 Ionescu, Eugen, cronică literară în Fapta , anul I , nr .7 , p .6 ; reprodus în , ,Război cu toată lumea publicistică românească, vol . I , Editura Humanitas, București , 1992, p .134.</ref> Plimbarea la Odobești, într-un grup mai mare, declanșează criza de gelozie și incertitudinea iubirii, pune sub semnul îndoielii fidelitatea femeii iubite, a aceleia care este pentru el: "moștenitoarea lui și a memoriei lui". Eroul simte faptele produse sub privirea lui
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
lăsată de un unchi bogat, Tache. Ela se lasă în voia tentațiilor mondene, devenind din ce în ce mai preocupată de lux, petreceri și escapade, fapt ce intră în contradicție cu idealul feminin al eroului: "; " Viața lui Ștefan Gheorghidiu a devenit curând de nesuportat. Plimbarea la Odobești, într-un grup mai mare, declanșează criza de gelozie, punând sub semnul îndoielii fidelitatea Elei. Faptele, gesturile, privirile și cuvintele femeii se reflectă în conștiința eroului care suferă la modul sublim drama iubirii. Mici incidente, gesturi fără importanță
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
un timp În care, prefăcându-se mai mult că umblă după o anumită lenjerie, cu arcuiri de trestie, s-a Întors cu trei pachete. ― Acestea sunt seturile de lenjerie și hăinuțe pentru nou-născuți „bărbați”: pentru noapte, pentru zi și pentru plimbare - a prezentat ea marfa, cântat... Cu gesturi delicate, i-a arătat fiecare element al Îmbrăcămintei nou-născutului, căutând să prindă ochii lui Gruia. El, Însă, cu greu reușea să-și refugieze privirea În vreo „admirație” mimată a vreunui obiect... Ochii Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care veneau vocile... Era o patrulă rusească, care defila pe traseul cunoscut... „Dacă tocmai acum Undiță scoate capul la vedere?” - m-am Întrebat, Îngrozit la gândul ce putea să urmeze... Cei doi militari din patrulă - se vedea bine - făceau o plimbare de plăcere. Nici o mișcare a capului care să arate că supraveghează terenul din jurul lor... Mergeau ca la nuntă. „Poate că i-a văzut și Undiță” - speram eu. Când patrula a dispărut după magazii, a apărut ca din pământ și Undiță
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și cobori În Țicău, loc unde Întâlnești multe elemente care au asemănare cu cele de la Pomârla ta... Tudorel și Maria Îți vor reda apoi forța morală pentru a aștepta confruntarea de poimâine cu mai multă detașare... Cred chiar că o plimbare cu ei În Copou la vreme de seară ar alunga orice emoție și teamă... Până mâine seară, la contravizită, ai timp de refacere... Când soarele Își trimitea sulițele razelor dinspre chindie, Gruia pășea meditativ spre casă, pe ulița Sărăriei. Dealul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nevoia, fiindcă am stat mai mult În casă. Da’ să-i Întrebăm și pe ei dacă nu doresc să meargă - a arătat Maria spre bătrâni. ― Nici nu se poate altfel. Ce ziceți, dragii noștri, vreți să ieșiți cu noi la plimbare? ― Noi știm că ti așteaptî un pas greu și că ai nevoi’ di liniști. Așă că mergeți voi trii, că noi ne-am plimbat cu fratele Petrică. Cu o birjî cu doi cai - a răspuns tata Toader. ― Atunci, hai să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Abia când Gruia a ieșit pe poarta spitalului, a simțit pe chip o adiere de aer răcoros... „Diseară trebuie să ieșim la aer. Altfel nu mai sunt bun de nimic” - l-a străbătut gândul. „Dacă tot ai deschis vorba cu plimbarea, atunci fă-o cum se cuvine. Fă acum un ocol prin Piața Unirii și...” - a intervenit gândul de veghe... Când a intrat pe ușă, Maria a sărit În Întâmpinarea lui; ― Ei? Cum a fost, scumpule? ― Peste așteptările mele... ― Adică? ― Toate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi permite să stea cu fruntea sus În fața oricui!” - s-a trezit gândind Gruia. După ce au stat la masă, el i-a rugat pe toți din casă să se pregătească pentru a ieși la aer. Până au fost gata de plimbare, Gruia s-a strecurat până pe cerdac. „Da, lucrurile sunt cum trebuie”... S-a Întors În casă și i-a Îndemnat: ― Hai, să ieșim... Apâi așă cinsti mai rar! Undi s-o pominit sî ti aștepti birja la poartî fărî s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dornice de căldură, ciripesc necontenit, iar glasul lor mirific răsună printre munții înalți și printre copacii animați doar de micuțele veverițe zburdalnice, pentru că vântul se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile de vară, am ieșit pe afară, într-o plimbare, pentru a admira și pentru a afla, cumva, cum se naște basmul verii. În plimbarea mea am întâlnit veverițe jucăușe, care își căutau neobosite hrana, făcând față cu brio căldurii insuportabile de afară pro vocate de de nemilosul și arzătorul
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
copacii animați doar de micuțele veverițe zburdalnice, pentru că vântul se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile de vară, am ieșit pe afară, într-o plimbare, pentru a admira și pentru a afla, cumva, cum se naște basmul verii. În plimbarea mea am întâlnit veverițe jucăușe, care își căutau neobosite hrana, făcând față cu brio căldurii insuportabile de afară pro vocate de de nemilosul și arzătorul rege al cerului soarele. Tot mergând așa, în mijlocul unui câmp înflorit am dat de un
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
că cireșul era înconjurat de floricele multicolore care formau un covoraș parfumat, în jurul cireșului se plimba o adiere de vânt ce aducea la mine ademenitorul miros al cireșelor, care păreau atât de cărnoase și gustoase, încât m-am oprit din plimbarea mea și am început să mănânc cu poftă din acele cireșe delicioase, zemoase, cărnoase și roșii ca focul. Apoi m-am așezat la umbra acelui cireș și, cum-necum, am adormit. Deodată, m-am trezit parcă pe un alt tărâm, unde
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]