8,185 matches
-
copertă oarecare. Este și nu este plăcut să simți că te scalzi în ficțiunea altuia. Plăcut este gândul că, astfel ordonată, viața ta devine coerentă, nimicnicia își capătă sens, iar Luminarea veni-va ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de Paște. Ascult la radio cântece de temniță, povara luminoasă a unor suflete chinuite pe nedrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de Paște. Ascult la radio cântece de temniță, povara luminoasă a unor suflete chinuite pe nedrept. De fapt, nu sufletele au fost chinuite, ci trupurile lor au fost batjocorite, rănite, umilite, sfârtecate, date nimicului și risipite în hăul gropilor comune. Mă întristează dintr-odată ascultarea acestor poezii scrise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pregătit și îmi era teamă. Parcă tot mereu am așteptat ca un altul să-mi spună adevărul, ca și cum acest adevăr ar fi altceva decât ceea ce doar tu singur descoperi, doar tu singur trăiești, doar tu singur iei din această Lume. Povara ta de minune și lumină din această Lume. Nici acum nu sunt pregătit. Doar că acum mă las dus în voia acestei coborâri. Luminarea care va să vină îmi duce parcă drumul. Îmi călăuzește pașii prin risipa zilelor de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Adică, dacă nici tu, atunci chiar că... Știi că mă apucă câteodată... Dacă mă gândesc... Adică mă apucă și... ce să mai spun. Lasă să ningă...“. O lăsam să mormăie. Mă gândeam sau, mai bine spus vedeam, așa, ca o povară inutilă, cum într-o dimineață de demult, într-un alt timp parcă, într-o altă viață, probabil, dimineață oarecare acum, în coborâre, urcasem Bulevardul, tot pe-acolo, cu Ester la braț. Râdeam sub fulgii care în mod sigur numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți retez beregata. Îl tîrÎ după el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba despre un animal de povară, Înaintînd cu pas rapid și nervos, aproape În salturi, din stîncă În stîncă și prin bălării, făcîndu-l să se Împiedice și să cadă pe prizonierul său, căruia Îi era practic cu neputință să țină pasul cu el, pentru că era legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi ucis un monstru ca Oberlus? El, Oberlus, era convins că, dacă judecătorul l-ar fi cunoscut personal, l-ar fi absolvit pe cel care ar fi sfîrșit cu el, inclusiv felicitîndu-l pentru a fi scăpat societatea de o asemenea povară. Să-l jignească, să-l insulte, să-l pocnească, să-l ofenseze, să-l biciuiască, să-l mutileze și chiar să-l omoare pe Iguana Oberlus nu ar fi fost condamnabil În ochii majorității oamenilor, și de aceea era valabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el nu păru să dea atenție luminilor lui Oberlus și se Îndepărtă către sud, imperturbabil, lăsînd vîrful țărmului la multe mile distanță de babord. Aproape de zorii zilei, decepționat, furios și mort de somn și de oboseală, Iguana Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate acestea, În adîncul sufletului era convins că sistemul avea să funcționeze și că nu trebuia să-l Învinuiască pe marinar pentru un prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să crîcnească, iar de cealaltă, portughezii, Împărțiți la rîndul lor Între latenta răzvrătire a lui Gamboa și tăcuta supunere a lui Souza și Ferreira. S-ar fi putut crede chiar că, pentru aceștia doi din urmă, captivitatea nu reprezenta o povară prea grea, de vreme ce nu se deosebea prea mult de viața pe care o duceau pe vapor, mereu la ordinele unui căpitan bețiv și autoritar, prost plătiți și Încă mai prost hrăniți. Aflîndu-se la bord numai pentru a supraviețui cumva, expuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
murit și eu și că sînt condamnat să trag la vîsle, ducîndu-te pe tine spre nicăieri... Spune ceva! Îi trase un șut lui Ferreira. Portughez nenorocit, spune ceva, sau te arunc și pe tine În apă. Nu ești decît o povară. Vorbește sau vîslește, dar fă ceva... Celălalt abia deschise ochii: - Mi-e foame, murmură. - Vai, vai, vai! Ce amuzant! exclamă Oberlus, batjocoritor. Ți-e foame... Asta nu-i nimic nou... Tuturor ne e foame, pentru că sînt deja trei zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zice să nu mă mai vait de asta. Da’ e durerea - mă doare așa mult totul, mereu. Asta-i partea cea mai rea - durerea. Doctoru’ zice că-i greutatea care apasă pe încheieturi. Nu-s făcute să ducă așa o povară. Acuma zice că am și artrită. Ce să zic, mersi. Exact ce-mi trebe. Și ultima dată când am fost la el mi-a zis c-am noroc că n-am diabet: noroc? - ce știe el? L-am întrebat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
asta prea des, dar pur și simplu nu-mi pasă. Am pierdut un pic vremea pe la magazin, apoi am stat ca de obicei în parc și m-am gândit la toate. Acum știu ce am de făcut. Sunt doar o povară acasă, de asta sunt sigur: o să fie cu toții bine și fără mine - o să fie mai bine pentru ei. N-o să le mai stau în cale. Apoitc "Apoi" Sally N oaptea în care a plecat tata a fost de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pentru ea, dar nu e treaba mea, îmi tot aduc aminte: nu-i treaba ta. Prietenii mei îmi zic mereu că iau prea mult de la muncă acasă - „O să te extenuezi, Warren“, îmi zic ei. „Trebuie să încetezi să mai iei povara întregii lumi pe umerii tăi.“ Știu că au dreptate, dar eu sunt o persoană umanistă, asta-i problema. Sunt exagerat de sensibil la nevoile personalului meu, ăsta a fost dintotdeauna punctul meu slab - o sensibilitate exagerată pe toate planurile. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de mirare că e plin de remușcări și de vinovăție - și nici nu pot spune că îmi pare pe deplin rău că e așa, dar simt că în ultimul an s-a întâmplat ceva care i-a lăsat lui o povară teribilă, pe care nu o voi putea înțeleege niciodată, de fapt. În multe privințe, comportamentul lui pare a fi acela al vechiului Charlie, dar există anumite lucruri care îl trădează: adesea mă trezesc noaptea și găsesc patul lui gol (da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai mari, care erau căsătoriți. Aceștia îl așteptau foarte mult să vină acasă, dar nu pentru că doreau cu adevărat să se întoarcă și să fie toți împreună, ci pentru a-l lăsa pe tatăl lor, care acuma le era o povară, în grija lui. Începuseră să-l înduplece cu fel de fel de promisiuni amăgitoare, numai ca să-l convingă să se întoarcă. Îi făcură promisiunea că vor pune toți, mână de la mână, și-l vor ajuta să-și facă o căsuță
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sirepe, De par le legară Și cu biciul le mânară, Picerele treerau, Cu coadele vânturau Și cu urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Și la moară le porniră. Iară hoața cea de moară Când văzu atâta cară Încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Ș-apucă pe iaz la vale, Dar morarul priceput Luă cojocul cel mițos Și mi-l întinse pe jos, Și mai luă și un frâu, Și-o legă de căpătîiu, Și-i dete una-n șele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noi, pentru că nu mai suntem de față. Este secunda în care nimic nu poartă necesitatea prematură a înțelesului. * Descoperirea talentului literar coincide la un adolescent cu descoperirea sărăciei lui culturale. Drumul care i se deschide în față poartă mai întâi povara recuperării, sarcina inițierii în opere de neînțeles pentru el, scrise la maturitate sau sub semnul geniului - și pe care se aruncă să le devoreze, dar nu spre a le pătrunde, ci spre a se regăsi în ele. Este aidoma îndrăgostirii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a-l vedea acolo, lucrând ca angajat într-un anticariat, ci și la aspectul lui fizic, radical schimbat. Tom fusese întotdeauna un tip îndesat. Fusese blestemat cu unul din trupurile acelea de țăran cu oase mari, clădite pentru a suporta povara unui număr mare de kilograme - darul genetic al tatălui absent, semialcoolic -, dar chiar și așa, ultima dată când îl văzusem era într-o formă fizică relativ bună. Mătăhălos, da, dar musculos și puternic, cu un pas săltăreț, atletic. Acum, șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
generos, Nathan. Din fericire, nu sunt în căutarea unui partener. Asta nu înseamnă însă că n-aș aprecia un sfat din partea ta. Sunt aproape sigur că asociații mei sunt corecți... dar nu sută la sută sigur. Iar îndoiala e o povară grea, mai ales când miza e atât de mare. — Atunci ce zici să ne vedem la cină? Doar noi doi. Poți să-mi povestești totul și eu o să-ți spun ce părere am. — Cândva săptămâna viitoare? — Spune o zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de la început de iunie. După ce ne-a scos din aglomerația din oraș, am intrat pe prima dintre autostrăzile care aveau să ne ducă spre nord și acolo, pe drumurile acelea deschise, a început să se destindă, să mai scape de povara necazurilor și, pentru o vreme, să renunțe la a mai detesta lumea. Tom destins era un Tom vorbăreț. Era regula de bază a fostului doctor Thumb care, de pe la opt și jumătate dimineață și până mult după prânz, m-a copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de eroism și pentru binele viitorului nostru urmaș, meriți să porți un titlu mai adecvat rolului pe care îl joci decât acela de străunchi. De aceea, te ung naș - asta dacă primești preasupusa noastră rugăminte de a îmbrăca mantia acestei poveri. Ce spui, bunule domn? Îți așteptăm răspunsul cu sufletul la gură. Răspunsul a fost da, un da urmat de un șir lung de cuvinte mormăite, din care acum nu-mi amintesc nici unul. Apoi am ridicat paharul în sănătatea lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a apărut această nemulțumire surdă. și nu pot nici să mă împiedic să fac o analogie cu „rezistența” din timpul comunismului, orice am înțelege prin aceasta. Desigur, ar fi o ipocrizie - ba chiar de-a dreptul o mîrșăvie - să echivalezi povara constrîngerii de atunci cu aceea a seducției de acum, fostele încercări de evadare din calea realității castratoare cu recentele opțiuni de confort existențial. Ceva rămîne însă comun : pentru orice individ, viața este una singură și ratarea ei are aceeași greutate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu imagini de arhitectură rurală și fermecătoare bisericuțe de lemn pe care le privesc (și nu sînt singurul) de fiecare dată cu încîntare. în satele noastre, acestea sînt înlocuite însă de casele făloase, iar bisericile de lemn se dărîmă sub povara timpului și în indiferența totală a preoților și enoriașilor. Pretutindeni, trecutul pare să fie tot mai evocat pe măsură ce este revocat... Dar această atitudine poate fi regăsită și în cu totul alt gen de contexte, precum recent inauguratul Drum al Regelui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ispravă, aflînd-o, discutînd-o, trebuie să poți spune : ce om de ispravă ! Românu’ de ispravă ține la imaginea sa de om fain sau băiat de băiat, de aceea o ispravă tăinuită, neștiută de gura lumii, este o ispravă tristă, adică o povară pe sufletul său. Ei, dar uneori nu iese, și atunci isprava rămîne neisprăvită. Nu-i însă chiar așa de grav, de vreme ce mai nimeni nu se aștepta la cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași gură a lumii care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
articulând cu greu. Costache își scosese o carte de vizită și-un creion, încercând să scrie ce auzea: lumină, Popescu, lumină, cu stele, Maica Precistă. I se păru că aude și ceva cu „sar“ sau „dar“, apoi, părând ușurat de poveri neștiute, tânărul cel blond expiră aerul fără să mai inspire. Doctorul Rosenberg rămase cu acul în aer, apucase să stropească din el doar picătura de-ncercare, ca o lacrimă. Nu putu decât să-i închidă ochii la loc, să constate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
singuri statuia. Eternitatea selectează esențe. Restul este destinat putrefacției. Eroic este și curajul autenticității trăirii, nu doar cel al gloriei. Acropole, Capitoliu și Golgota - trei mari coline ale spiritualității umane. Celebritatea este tot o bârfă, dar... post-mortem. Gloria este o povară. Trebuie să zâmbești scremut tuturor. Se pare că numai chinul este teascul care poate scoate genialitatea din om. Geniile știu să rămână copii eterni într-o lume a țărânii. Popoarele puternice și-au convertit tragediile în eroism. Dacă trăiești opera
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]