7,926 matches
-
semnatari ai apelurilor Opoziției, aceste liste de susținători PSD nu au avut niciodată eficacitatea mediatică a modelului AC. Constituirea Alianței Civice a reprezentat o cotitură decisivă în viața politică de după 1989, atât prin capacitatea de mobilizare efectivă pe care a probat-o din prima clipă prin marele miting din 15 noiembrie, urmat de alte zeci de adunări în toate orașele României, și care nu s-a dezmințit până după alegerile din 1996 cât și prin impactul pe termen lung pe care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Trilateralele (la Departamentul de Stat se organiza un grup de studiu asupra "triunghiurilor lui Constantinescu") s-au dovedit repede a fi un factor de echilibru și de cooperare regională, bazat pe o logică a câștigului general, win-win game, și au probat eficacitatea lor în controlul tensiunilor și în favorizarea acțiunilor de cooperare într-o perioadă dintre cele mai dificile pentru estul Europei în ansamblu. Administrația Iliescu din 2000-2004 a neglijat dimensiunea regională a politici externe, concentrându-se aproape exclusiv asupra raporturilor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în văzul tuturor televiziunilor la Parchet, după o percheziție imobiliară spectaculoasă, iar primul ministru apare în persoană la televizor pentru a "denunța" fapta și presupusele complicități, oferind tot felul de detalii, de pildă despre viața de familie a împricinatului, care probau fără putință de îndoială nu numai că Adrian Năstase era furios și speriat, ci și că urmărise îndeaproape, cu mijloace oculte, întreaga afacere. Această imprudență a declanșat o furtună mediatică de proporții. Până atunci mai degrabă simpatizat de jurnaliștii care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ale PNL, începând cu Dinu Patriciu (arestat preventiv, în văzul întregii țări) și continuând cu câțiva miniștri liberali (Teodor Atanasiu, Paul Păcuraru, Decebal Traian Remeș) acuzați public, dar cercetați exclusiv mediatic, pentru pretinse malversații pe care justiția nu le-a probat. Represaliile prezidențiale l-au doborât ulterior și pe Adrian Cioroianu, numit, împotriva dorinței președintelui, Ministru de Externe, victima unei campanii destructive care ar putea servi drept material didactic pentru "character assasination" în orice școală de jurnalism. Treptat, s-a vădit
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
viață, în jurul căruia scriitorul își construiește subiectul, prin transpunerea artistică; - este prezentarea artistică a unui aspect general al realității. (!!) simplificând la maximum: tema este posibilul răspuns la întrebarea „despre ce este vorba în această operă literară?”; - valoarea sa artistică se probează numai în realizarea artistică a operei; - tema este, în general, bine definită (excepțiile sunt rare; vezi „noul roman” din literatura franceză sau engleză); (!!) aceeași temă poate inspira creații din arte diferite: muzică, pictură, sculptură etc. - de regulă, tema vizează o
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
alternativ, asimilând și eliminând conținuturi, potrivit intereselor de care ei sunt dominați în lupta lor pentru drepturi cu "națiunile politice"" (Blaga, 1995, p. 80). Disputa petiționară se va extinde într-o polemică istorico-filologică în care membrii Școlii Ardelene își vor proba tăria credințelor în dreptul românilor la emancipare. Se termină cu sfioșia aproape feciorelnică pe care o vădeau semnatarii memoriilor adresate curții imperiale. Locul acestei reverențiozități cucernice este luat de spiritul polemic, în care nu ezită să își facă drum, printre argumente
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să străpungă ființa și conștiința tinerilor patrioți. Studiul istoriei naționale este modalitatea de inițiere a tinerilor în comunitatea de destin a românilor, în numele căreia trebuie să fie dispuși la sacrificiul suprem: "numaĭ quând tot românul va sci să simțiă și să probeze prin trecutul săŭ că [...] nu este totușĭ nicĭ o altă rasă maĭ nobile de quât a luiĭ, ca coboritor din Romanĭ, cariĭ aŭ domnit și aŭ civilisat întréga lume [...] națiunea română [...] va fi gata a se sacrifica, pentru drepturile sale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rezistență mitică a conștiinței istorice românești și de piatră unghiulară a memoriei naționale, teza originii romane, a latinității pure, a preluat conotații sacrosancte. Pe de altă parte, această dogmă a latinismului incoruptibil al poporului român trebuia acomodată evidențelor empirice care probau infiltrarea unor elemente dacice în limba, cultura și obiceiurile românilor. Tensiunea funciară dintre dezideratul mitic al purității și constrângerile de ordin empiric caracterizează înțelegerea originilor în această perioadă. În cele ce urmează, vom urmări tranziția petrecută în discursul didactic aferent
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
venirea ungurilor, românii își continuă misiunea lor de botezare a popoarelor barbare și de propovăduire a civilizației creștine și în rândul acestora: "Românii începurŏ a facce propagandă christianismului între Unguri" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 54). Fondul creștin al românismului este probat și de faptul că "prima condică a Romaniei fu Pentateucul lui Moyse, împlinit cu principele evanghelice" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 81). Prin "Romania", Heliade se referă nu la statul modern, ci la România ancestrală, care a luat ființă imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Până ca elementul autohton să se impună ca decisiv în configurația etnogenetică a românilor, fapt ce se împlini către sfârșitul intervalului pe care îl avem vedere (1918-1947), începutul interbelicului continuă să stea sub semnul latinismului. Un latinism care și-a probat vigoarea printr-o îndoită putere asimilaționistă: a populației băștinașe, precum și a slavilor migratori: Numai dela săvârșirea asimilării Slavilor se poate vorbi de limbă românească și de popor românesc. Asimilarea Slavilor a fost încercarea cea mai grea a puterii elementului roman
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Concesia pe planul unității politice este însă compensată pe planul unității spirituale. Adevărata moștenire lăsată posterității de Mihai Viteazul nu a fost nici politică, nici națională ori socială (faimoasa "legătură" a lui Mihai prin care a legiferat iobăgia în Transilvania probează că principele nu a fost interesat de emanciparea țărănimii românești), ci eclezială: "Favorizarea elementului romănesc s-a făcut în direcția culturală, în biserică. A scutit pe preoți de sarcinile servile. [...] A legat întreaga biserică ardelenească de Târgoviște, legătură care a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cele două concepții converg înspre configurarea ideii de "dinastie națională" românească. Prima cărămidă a construcției dinastice a fost așezată de B.P. Hasdeu. În fruntea avangardei gândirii romantice, Hașdeu elaborează un "splendid edificiu imaginar" (Boia, 1997, p. 139) a cărui concluzie probează rădăcinile dacice ale basarabilor, precum și continuitatea milenară a dinastiei. Monumentalul Etymologicum Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a Românilor, proiectat ca dicționar exhaustiv al limbii române, scris însă doar până la litera B, cuprinde faimosul articol "Basarabă" (Hasdeu, 1887-1898, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care ar atesta "continuitatea lor în spațiul carpato-danubiano-pontic" (Daicoviciu et al., 1992, p. 59). Mărturiile epigrafice ale continuității, dovezile arheologice ale continuității, dovezile numismatice ale continuității și dovezi lingvistice ale continuității, administrate cu scrupulozitate procedurală pe lungimea a trei pagini, probează fără drept de apel că "teoria roesleriană, care-i aducea pe români din Peninsula Balcanică, este lipsită de orice temei" (Daicoviciu et al., 1992, pp. 60-63, 72). Aproape fără excepție, toate mitologemele statuate de regimul comunist ca istorie oficială cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unitatea românească totală. Tradiția naționalismului românesc, insuflată de presupozițiile filosofiei herderiene, a văzut în limbă expresia sublimă a sufletului național. Ca suflu expresiv al spiritualității naționale, "unitatea limbii poporului român pe întregul teritoriu român" trebuie necesarmente subliniată. Încercând parcă să probeze calitățile expresive ale limbii române, autorii manualului de Istoria românilor pentru clasa a IV-a aduc un elogiu patetic limbii prin executarea unei demonstrații de virtuozitate lirică: "Fiind bogată, armonioasă și frumoasă, limba română poate tălmăci cele mai înalte gînduri
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asemenea tratarea "Civilizației românești în context european". Direcțiile normative fixate de autoritățile centrale au fost îmbrățișate cu entuziasm de autorii de manuale, care și-au transformat cărțile școlare în vehicule de promovare a valorilor europene. Cu această ocazie s-a probat încă o dată statutul de instrumenta regni al manualelor școlare de istorie. Începând cu a doua generație de manuale (post-1998), istoria românilor devine inconceptibilă în afara cadrului european 27. "Autorii manualului", iar această declarație de intenție poate fi atribuită majorității celor care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
doar 45,4 la sută (Goldiș, 1976, p. 89). 12 Exemplarul consultat, disponibil în colecția Bibliotecii de Litere a Universității Babeș-Bolyai, secția Română-Maghiară, avea trecut olograf pe pagina de gardă numele unui "elev în clasa a V-a", fapt ce probează frăgezimea cognitivă și stadiul incipient de dezvoltare morală al receptorilor predilecți ai efuziunii naționaliste delavranciene. 13 Legea privind reforma agrară din Vechiul Regat, prin care aproape 1.400.000 de capi de familii țărănești au fost împroprietăriți în urma exproprierii a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al temerii de a nu fi înțeles sau de a nu fi acceptat. Un refuz inițial al femeii nu aduce decât o disperare temporară, perseverența este cea care îl caracterizează pe cavaler, femeia testează vasalul îndrăgostit doar pentru a-i proba și mai bine calitățile. Scenariul este completat cu primirea în dar a unui inel pe care ea îl dăruiește ca semn al îngăduirii admirației primite cu înfocare. Iubita este cea care dă sens vieții neexperimentate a cavalerului, devine o adevărată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
probabil ca Eminescu și Veronica să se fi întâlnit în intimitate la ea acasă. Uneori - deși foarte rar - ea este cea care vine în odaia lui, ca în poemul Singurătate. Alte întâlniri sunt realmente de taină, n-avem cum le proba. Știm, însă, că Veronica Micle mai avea două locuri, două case unde se retrăgea - una numai a ei, la Târgu Neamț, și alta a familiei, la Ungheni, lângă Iași. Aici, la Ungheni, a primit vestea că soțul ei este pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
apărut Wittgenstein celor care l-au cunoscut atunci? El a fost perceput drept autorul unei scrieri enigmatice care a părăsit apoi îndeletnicirile filozofice pentru a le relua zece ani mai târziu. Așadar, drept o personalitate extrem de puternică, un om care probase că este capabil să-și conducă viața într-un mod cu totul nonconformist. Impresiile lui Frances Partridge, un bărbat cu o inteligență sclipitoare și mult simț al umorului, partener favorit al lui Wittgenstein în momentele în care căuta destindere la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
numește „polarizare nefericită“ a interesului pentru persoana și pentru opera gânditorului: „Unii cercetează opera despărțită de viața lui, alții găsesc viața lui fascinantă, opera lui însă de neînțeles.“ (Acesta din urmă a fost și cazul lui Noica.) Monk încearcă să probeze ceea ce cititorii textelor lui Wittgenstein ar putea doar bănui: „Căutarea filozofică a lui Wittgenstein și viața lui emoțională și spirituală constituie o unitate.“ (Vezi R. Monk, Ludwig Wittgenstein. The Duty of Genius, Penguin, London, New York, 1990. Referirile și citatele vor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
orizontul experienței. Este evident însă că îi plăcea să discute critic argumentele în favoarea existenței lui Dumnezeu deoarece credea că mulți oameni instruiți sunt dispuși să ia în serios pretenția tradițională a teologilor că existența unei ființe supreme ar putea fi probată prin exercițiul rațiunii, independent de revelație. Nu își refuza nici plăcerea de a semnala inconsistențe în sistemele dogmatice, bunăoară tensiunea dintre asumarea existenței unei ființe atotputernice și binevoitoare și spectacolul suferințelor nesfârșite ale oamenilor. Totodată, Russell sublinia că dreptul la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
parte de influențe care s au exercitat înainte de naștere sau în copilăria timpurie. De aceea respectarea sau încălcarea normelor conviețuirii sociale nu ar mai trebui să fie privite drept un merit sau o vină a indivizilor. Noile cercetări ar fi probat că în multe situații ei nu pot alege să facă ceva, și nu altceva. În acest sens, liberularbitru este o iluzie. Oamenii nu pot fi făcuți răspunzători pentru acțiuni generate de mecanisme cauzale din creierul lor. Faptul că ei au
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui.” (N. Iorga) Mai mult chiar, ai nevoie de remușcările lui, altfel te va Înțelege, dar nu va regreta: „Canaliile nu roșesc” (Emil Cioran). * „Unii filosofi zic: morala se poate explica, prin urmare ea nu există.” (N. Iorga) „Morala” se probează, se știe, În fapte, nu În vorbe: cu cît Îți justifici, de exemplu, mai mult o „greșeală”, cu atît devii mai Înclinat să crezi mai puțin că este o greșeală. * „Este lipsă de dreaptă cugetare cînd cineva, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să se complimenteze reciproc cu astfel de laude. * „Cel care nu se crede prea mare, valorează mai mult decît crede.” (J.W. Goethe) A putea fi conștient de limitele tale psihologice, Înseamnă, În fond, a avea simțul măsurii, Înseamnă a proba bun-simț: „Să avem de partea noastră adevărul, iată secretul elocinței și al virtuții, iată autoritatea morală” (H.F. Amiel). * Este interesantă explicația dată de H. de Balzac nevoii pe care o simt unii oameni de a fi flatați: „SÎnt oameni care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
trădării sale. „E mai ușor să pari vrednic de funcția pe care nu ai căpătat-o, decît de cele pe care le Îndeplinești.” (La Rochefoucauld) E mai ușor firește, să Îndreptățești speranțe, să creezi iluzii prin promisiunile făcute, decît să probezi efectiv unele calități sufletești. De aici și proverbul: „La pomul lăudat să nu mergi cu carul”. * „Vedem cum unii oameni cad dintr-un rang Înalt din pricina acelorași cusururi care Îi ajutaseră să se cațere acolo.” (La Bruyère) Faptul acesta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]