8,070 matches
-
doamnei Moduna, renumită la vremea ei pentru eleganța costumelor bărbătești pe care le cosea În atelierul propriu din Piața Carolina. Înălțimea: l,85. Atâta a avut și tatăl doamnei Koblicska la Întoarcerea din Galiția, când se credea că e doar rănit, nu și tuberculos, din care cauză a și murit după ce, mai Întâi, a pierdut ceva din greutate și chiar din Înălțime, cum s-a putut constata la așezarea În sicriu, spre ușurarea cioclilor și a groparilor. Zâmbetul: ironic Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcuse de două ori turul Pieței Înainte de a intra acolo la dorința ei, dar și obligat În același timp să respecte o relație ce părea că Își trăise demult apogeul. Se simțea ca un lup tânăr dând târcoale unui cerb rănit. Observa Însă că cei doi nu trăiau la fel clipa: el, tăcut și Încordat, ea, destinsă, indiferentă. Ea e cea care pleacă, dacă nu cumva a și plecat deja. Cei ca ea decid Întotdeauna repede, fără păreri de rău, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la schimbul de tură. Închise ochii, dacă nu Încântat, cel puțin mai bine dispus de insolitul asemănării. Ceea ce Îl Încânta cu adevărat era culoarea și mirosul stepei de lavandă În care curgea leneș un râu roșu care izvora din călcâiul rănit al unei fete ce nu se mai zărea demult. Era liniște... Nici măcar sirena Salvării nu se auzea cu lumina ei rotitoare. Decât, dacă nu cumva, prin cine știe ce miracol, cuțitul nu se preschimbase cu adevărat Într-o cometă, iar el Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Tovarășii aveau iarăși nevoie de el. Și el era la datorie. Și a lovit. După puteri, dar din toată inima. De ce Îi venea În minte filmul Război și Pace al lui Bondarciuc cu bătălia de la Borodino și cu prințul Andrei rănit? Străinul de lângă el putea fi cel mult un Bezuhov slab, crescut Într-un orfelinat și plecat cu sorcova cum se obișnuiește de Anul Nou. Lipit de străin cum era, Îl simțea lipsit de orice ajutor. Își scoase mănușile de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bastonul, le dădeam pilangiilor ceva mărunțiș, ca să plece de pe stradă și să intre în baruri, de unde să nu mai trebuiască să-i adun, și nu-mi făceam niciodată norma la bețivi. La Centrală mi-am dobândit reputația de „tată al răniților“. Johnny Vogel m-a văzut de vreo două ori împărțind mărunțiș și a urlat la mine ca nebunul. Locotenentul Jastrow mi-a dat un calificativ slab în evaluarea mea pe prima lună ca polițist în uniformă, iar un un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vocea i s-a auzit și a țipat de durere. Sunetul pe care l-a scos Iosif parcă l-a oprit pe mistreț din goana lui și animalul a căzut, ca lovit de o săgeată. Iosif și-a tras piciorul rănit și a mers șchiopătând până pe malul celălalt. Acolo ne-am oprit și ne-am luat în brațe, tremurând. În jurul nostru se auzea apa clipocind, frunzele fremătând și inimile noastre care băteau să ne spargă piepturile. - Ce era cu locul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
posomorâtă. - Bunica spune că trebuie să rămâi aici la Mamre timp de trei luni, a spus ea. Rebeca a vorbit cu tatăl tău și totul a fost stabilit fără ca eu.... S-a oprit când mi-a văzut fața, eram copleșită, rănită. Aș vrea să rămân și eu cu tine sau s-o las pe Zilpa, dar Bunica nu ne vrea pe nici una. Te vrea doar pe tine. A fost o lungă tăcere înainte să continue: - E o mare cinste. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-am dus să dau față cu ei. Din ochii îmi ieșeau flăcări. Aș fi putut să-i ard pe toți până la cenușă cu un cuvânt, cu o răsuflare, cu o privire. - Iacob, am strigat, cu o voce de animal rănit. Iacob, am urlat, strigându-l pe nume, de parcă eu aș fi fost tatăl, iar el, copilul neascultător. Iacob a ieșit din cortul lui, tremurând. Mai târziu a pretins că nu știa nimic despre cele care se făcuseră în numele lui. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe genunchii mei va fi prinț al Egiptului. Va fi crescut ca nepot al marelui scrib Nakht-re și ca strănepot al lui Paser, scrib al celor două regate, păstrător al pecetei regale. S-a uitat la mine, eram confuză și rănită și a încercat să mă liniștească exact în timp ce mă lovea: - Eu sunt mama lui în Egipt. Tu o să fii doica lui și el va ști că tu i-ai dat viață. Te vei bucura de dragostea lui, dar ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mașină care fugise de la locul accidentului. În jur nu era nimeni. Mi s-a făcut frică. Dacă accidentul era pus în seama mea? Am vrut să plec, dar tocmai atunci a apărut un agent de circulație. A trebuit să ducem rănitul la spital și după aceea să dau o declarație în care să arăt cum s-au petrecut lucrurile. Uf, bine că am scăpat. 16 mai Trecând prin parc am văzut un grup de bătrâni jucând șah. Am reținut următorul schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pornit împreună spre azil. Era spre seară. Laura se plimba în preajma gheretei portarului. Mă aștepta, probabil. Am vrut să mă prefac că n-o văd, ca să evit orice explicație, dar ea s-a apropiat și m-a prins de mâna rănită. „Hei, ce-ai pățit?” „Nu mă strânge, mă doare”, m-am apărat. „Săracul de tine, te-ai rănit”, râse Laura; un râs nervos care se transformă repede în plâns. Politicos și jenat, Dinu și-a continuat drumul, lăsându-ne singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dintr-odată totul. Sala cu oglinzi nu mai era un deșert, ci o strălucitoare sală de bal. Mă gândeam că o singură femeie e de ajuns uneori pentru a suprima deșertul unui bărbat. Eram fericit eu însumi, uitasem de mâna rănită, de cerbi, de Moașa, de bătrâni, nu mai trăiam decât clipa aceea, plină de o bucurie simplă, la care râvnisem mereu. Când am fost tânăr n-am umblat decât pe la baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Deodată Utnapiștim își dădu seama încotro pluteau, și strigă să se strângă pânzele. Dar în aceeași clipă năvăli peste corăbii un vânt sălbatic dinspre miazăzi, apoi își schimbă mersul spre răsărit. Vântul începu să urle ca o mie de fiare rănite. Marea se cutremură, aruncîndu-și valurile spre cer. Cele două corăbii se învîrteau pe coame de talazuri, gata să-și sfarme lemnăria. Soarele, care se pregătise să răsară, nu mai răsări. Acum trebuia să fie ziuă, dar lumina se vedea numai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și perne Înfoiate, slujit de trei servitori și două surori medicale de profesie care fac cu rândul, În timp ce tinerii mor În noroiul din Țara Nimănui, În tranșee mizere, pe tărgi zgâlțâite sau În paturile spitalelor de campanie, printre gemetele camarazilor răniți. Dar, dintre cei alcătuiesc micul grup de ajutoare ale autorului, numai Burgess Noakes știe ce Înseamnă moartea pe frontul de vest, iar el nu dorește să vorbească despre ea. E mulțumit că a scăpat cu o rană Încasată În slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Theodora, imprudentă, i-a menționat-o. Astfel, Theodorei i se dă de Înțeles că prezența sa În apartament nu mai este necesară, cu excepția situațiilor În care este nevoie de serviciile sale de secretară. Consideră tratamentul nedrept, dar Își ascunde sentimentele rănite. Continuă să vină zilnic În vizită, interesându-se de sănătatea lui HJ și intrând să Îl vadă dacă se poate, urmărind În toate aceste ocazii semnele tensiunii crescânde din casă. Dna James le irită pe asistente amestecându-se În Îngrijirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să fie prima care să audă din gura lui relatarea evenimentului. Era conștient de risc, dar stabilise dinainte cu Fenimore cu sentimentul că, dacă spectacolul avea să fie un eșec, ea era cea mai În măsură să Îi oblojească orgoliul rănit. Din fericire, nu avea să fie nevoie de astfel de servicii, dar acum avea În minte altceva. Fenimore ocupa un apartament plăcut pe o terasă cu clădiri stil Regency, cu privire spre promenada cu magazinele ei, de după două șiruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
camarazi ca Du Maurier și Gosse erau, desigur, inestimabil de valoroși; dar sprijinul lor era, la urma urmelor, de la sine Înțeles, iar laudele aduse operei lui trebuiau luate cu un dram de rezervă. Nimic nu era mai dulce pentru orgoliul rănit decât tributul adus de un tânăr inteligent și dăruit, deferența arătată de discipol maestrului. Morton Fullerton ducea omagiul la extrem, imitând stilul lui Henry atunci când Îi scria, incluzând fraze Întregi dintr-un articol publicat Într-o epistolă proprie, fapt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spus, am parcurs deja piesa de vreo două ori (și se uită rapid la ceasul de buzunar). Cred că e mai bine să Începem. Doamnelor și domnilor, sunteți gata? Cu o Înclinare țeapănă a capului, care se voia expresia demnității rănite, Henry eliberă scena și coborî treptele laterale, către sală. Daly Începu lectura indicațiilor scenice. — „O peluză de modă veche sau o mică grădină, puțin neglijată sau părăsită, pe o Înălțime sau o pantă, cu vedere către o vale aflată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
the Sea, cântecul regimentului nostru. Mai târziu, comandantul ne-a felicitat pentru curaj. Dar aveam motiv să cântăm. Eram În viață. Nu ca săracii morți În țara nimănui. În ziua aia, batalionul a pierdut două sute de oameni, uciși, dispăruți sau răniți. Și ce-am câștigat? Praful de pe tobă. Nici un metru de pământ, până la urmă. Cum a zis căpitanul Courthope, o nenorocire. Se aude o bătaie discretă În ușă. — Trebuie să fie asistenta de zi, spuse Burgess. Vă mulțumesc că m-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub culoarea veșnic admirată De ochi neimportanți, Mai falnic decât lebăda rănită, Cu inima departe de iubire Se pare că-i cu lacăt ferecată Inima, și el e stăpânul proprii lumi" ( Izolat) Tot din acea zi țin minte figura unui copil ce se uită la mine nevinovat și îmi zâmbi. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu sunt mai prejos. Ne jucăm unul cu celălalt. Fiecare cu viața lui, treaba lui. Și totuși împreună. Într-o zi, în parc: Vrei să rămân? întreabă. Da. Sigur? Da. Însă iată că, privindu-mă, își dă seama: Mânios și rănit ca niciodată, cu sufletul îndurerat, izbește în copac. N-aveam să aflu, nu? întreabă pentru el. Când trage aer în piept, spune: Va trebui să accepți să te ajut măcar cu bani. Și pleacă, neuitându-se în urmă. Atunci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cazul în care Stăpânul său, foindu- se pe la ctitorii, ori cu alaiul prin oraș, ar fi dat, din întîmplare, cu ochiul de marțafoi... Dar marțafoiul hoț, dat în paștele mă-sii de iscusit, nu s-a mulțumit la atât, dîndu-se rănit că fusese alungat de la mila prezidențială... Într-o dimineață, s-a prefăcut a coborî chiar întristat sub pământ... S-a pitulat în WC-ul ăla public, săpat cu excavatorul, pe mâna dreaptă, cum pătrunzi dinspre Herăstrău în Piața Romană și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-se prin adâncuri, și unde nu începe Comandantul Suprem a lăcrima, cu aprinsă dragoste și părintească dojană în glas: Ieși afară, ieși afară! Cei ce te-au pârât plecară... Astălalt dinăuntru, pehlivanul, din spirit de domnișoreală, continua să se dea rănit. Că nu, cică niznai, că mai bine părăsiți-mă aci. Tovarășe Secretar General, la sânul canalului de aducțiune, în crucea izvorului de apă menajeră, printre oițele gândacilor, la stânele batracienelor. Să cânt la populația de lipitori, moluște și rozătoare. Dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu, a răspuns el indicându-și tunsoarea ca pe o dovadă. Ai lăsat-o pe Deborah să te tundă? Pentru numele lui Dumnezeu, femeia e învățătoare! De când a devenit și frizeriță? Ai înnebunit de tot? James a adoptat o expresie rănită. —Mie mi se pare că i-a reușit destul de bine, a replicat el țâfnos. — Da, păi, tu nu poți să vezi cum te-a tuns. Eu văd și mi se pare că e oribil. James s-a întunecat la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
linie deja trasată. Niciodată n-o să uit ziua când ne-a sunat Nick, a spus el privindu-și fix opera. Eram în șopron, în fundul grădinii și-am auzit ceva care mi s-a părut că seamănă cu urletul unui animal rănit, un câine poate. Bill și-a frecat obrajii cu ambele palme. Era un urlet prelung, care mi s-a părut că n-o să se mai sfârșească niciodată. Apoi mi-am dat seama că cineva îmi striga numele. În punctul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]