8,695 matches
-
pe traseul metabolic-creativ de sub dalta cioplitorului un traseu al cioplirii, astfel pulsul dălții conturează, în însăși tăcerea pietrei, ascultarea propice primirii revelației-adevărului de un proroc dispus, cu tot riscul, să ducă mesajul către cei dintre semenii săi cu inima împietrită, rătăcită de ea însăși chiar. Pas cu pas, așchie după așchie, revenirea la sine... Identificăm, într-un astfel de aforism, demersul dramatic, uneori tragic, ce implică din partea subiectului asumarea lui a fi, a destinului chiar, dincolo de complicitățile oportuniste ale sumării lui
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
în interiorul nostru, cu siguranță vom înțelege mai bine sensul și scopul pentru care suntem pe acest minunat pământ. Alergăm printre idei, oameni și scopuri, dar din când în când ne oprim obosiți și constatăm că de multe ori ne-am rătăcit în labirintul vieții. Suntem atunci invadați de un sentiment de neputință și oboseală, ne simțim penibili și incapabili de a înțelege acea stare. În acele momente, este indicat să nu apelăm la mintea rațională dezvoltată mecanic pe parcursul vieții, care nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
computerul cuantic, numit creierul uman. Psihologia a înțeles că nu trebuie să cauți în exterior misterul vieții, ci în interior și mi se pare firesc, un psiholog poate fi prietenul tău cel mai bun în situații în care te-ai rătăcit în labirintul vieții, el te poate ajuta să regăsești ieșirea din labirint, doar deschizând navigatorul personal. Psihologul este unul ca și tine, care a înțeles că mai presus de toate forțele externe, există o forță interioară care este invincibilă și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mea, dar nu ar ajunge o mie de vieți să explici acest fundament universal și vital pentru noi, ființele extraordinare numite oameni. Dar când ajungi să înțelegi mai simplu acest mister universal, nu te mai chinui și nu te mai rătăci în DE CE-uri și în explicații interminabile. Când ajungi și accepți faptul că exiști practic în Dumnezeu (și nu poate fi altfel), atunci se schimbă reprezentarea tuturor lucrurilor. De aici rezultă faptul că este important să te iubești și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
când l‑a ajuns pe la Indjia, i‑a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un câine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cât se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
inegală cu inamicul? Oare toate aceste tertipuri belicoase, toate aceste capcane, toată strategia indispensabilă unui război, nu și le‑ar dori aplicate Împotriva inamicului intern, Împotriva instigatorilor la dezordine?“ În acel moment domnul X privea cum cerne zăpada, spiritul său rătăcind departe de camera hotelului. „Principiul suveranității poporului“ - curiozitatea sa devenea tot mai vie - „distruge orice orânduire, Întrucât legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într‑un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
MULTĂ GRIJĂ SE RIDICĂ ÎN PICIOARE ȘI-ȘI FĂCU UN EXAMEN GENERAL. MAI AVEA ÎNCĂ PE EL COSTUMUL ACELA DE PROTECȚIE PE CARE I-L DĂDUSE GREER ȘI ÎN CARE SE ÎMBRĂCASE ÎNAINTE DE A PĂRĂSI BARCA DE SALVARE PENTRU A RĂTĂCI PRIN "ORAȘUL" TERESTRU CREAT PENTRU EL DE FIINȚELE-PĂIAJEN. ÎȘI ROTI ÎNCET PRIVIREA PRIN ÎNCĂPERE, CĂUTÎND MICI DISCREPANȚE CARE I-AR FI PUTUT ARĂTA CĂ E VORBA DE O NOUĂ ILUZIE. Nu putea fi foarte sigur. Și totuși se simțea altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul, cu otravă, Ca la nebunul rigă Crypto, Ce focul inima i-a fript-o, De a rămas să rătăcească Cu altă față, mai crăiască: Cu Laurul-Balaurul, Să toarne-n lume aurul, Să-l toace, gol la drum să iasă, Cu măsălarița-mireasă, Să-i ție de împărăteasă. OUL DOGMATIC Dogma: Și Duhul Sfânt se purta deasupra apelor. E dat acestui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat, Neîncetat mărirea ta o plânge; Și-ntregul tău trecut, pietrificat, În unda potolită se răsfrânge. UMANIZARE Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire: Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit, De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire În stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit; Am părăsit în urmă grandoarea ta polară Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi, Și sub un pâlc de arbori
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o soluție completă, în ceea ce privește teorema fundamentală a lui Abel. Mijlocul de demonstrare îl constituie anumite congruențe relative la un grup abelian, în transcriere aditivă. Lucrarea culege pe lângă G. Țițeica un succes de stimă, dar congruențele, detaliul tehnic al demonstrației, îl rătăcesc. Hotărât să vadă într-însa o lucrare de teoria numerelor, izbutește să mă convingă să plec la Göttingen pentru a adânci această disciplină cu E. Landau, în care îmi vestea pe adevăratul purtător al tradiției Gauss-Dede-kind-Minkowsky. Încât în august 1921
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Școala Politehnică, urmează (pentru a se întări!) clasa de matematice speciale ale liceului Louis-le-Grand. În acest an, Galois prezintă Academiei de Științe primul său memoriu privitor la rezolvarea ecuațiilor. Cauchy, căruia memoriul îi este încredințat spre cercetare, îl pier-de, așa cum rătăcise cu câțiva ani în urmă memoriul celebru al lui Abel. Această coincidență pune într-o lumină particulară caracterul sau cel puțin spiritul de ordine al acestui curtean legitimist care, matematicește, se așează hotărât cu o treaptă mai jos față de acești
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acel moment un palid reflex a ceea ce fusese mai înainte. Se numea atunci "l'Ecole Préparatoire" și căzuse sub influența congregațiilor religioase. Al doilea memoriu asupra teoriei ecuațiilor, trimis între timp Academiei de Științe, dispare la fel cu cel dintâi, rătăcit de secretarul perpetuu, și definitiv pierdut prin moartea acestuia. O notă1 apărută în Bulletin de Ferussac ne dă o idee de stadiul în care se găseau cercetările lui Galois, la începutul anului 1830. Obiectivitatea ne obligă să recunoaștem că aceste
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o bucată de piele găsită pe apă, uscată la vânt și întinsă peste un ciot de lemn scobit; ciudatele ei ritmuri aminteau clămpănitul berzelor care se pregăteau să plece spre sud. Despre ceilalți nu mai știam nimic, poate că Petru rătăcea prin mlaștini (ultima trestie dinspre nord spunea că îl zărise trecând în direcția orașului); cât despre Iason, jignit de comportarea lui din timpul scurtei noastre întâlniri, voiam să-l uit. Din când în când, în decursul rarelor noastre ieșiri din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pot duce pe Zenobia în lumea aceea sălbatică și tandră și indiferentă față de pieire, ghidat de-a lungul râpei de fluturele care semăna leit, acum îmi dădeam bine seama, cu zâmbetul și cu șoaptele ei. 15. Câteva zile mai târziu, rătăceam singur pe un ostrov, un șarpe se târa pe lângă mine, când am găsit, lângă o tufă, printre alte cioburi (cultura Boian, în mod stupid socotită pe atunci aniconică), un falus de lut ars. M am așezat pe un trunchi de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
degetele, cuvintele picurau când limpezi, când tulburi, le intuiam exact pe cele care trecuseră dincolo. Altă dată, când pohemele mele mă plictiseau (simțeam fiecare literă-frână, fiecare cuvânt menit să mă întoarcă, să readucă îngerul în closetul comun al mentalului și rătăceam prin imensul pustiu al revanșei), o rugam să-mi citească din cine știe ce carte, uitată de Maria. O dată, a nimerit niște poeme în flamandă. Atunci glasul ei ușor speriat mi-a șoptit în întuneric : „Sunt într-o limbă străină...“. „Nu-i
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-o s-o port și eu câteva ore, i-aș fi făcut să crape de invidie pe băieții de pe strada Leonida, unde locuiam pe atunci cu mama și cu cele patru surori ale mele pe când fratele meu mai mare, Andrei, rătăcea pe undeva prin provincie; dar Empedocle mă bătea la cap : „Trebuie să înveți să gândești cu mâinile“, i-aș fi spus să tacă dracului din gurița lui minunată pentru că pe mine începuseră să mă doară mâinile de atâta gândire...). Pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aș fi spus să tacă dracului din gurița lui minunată pentru că pe mine începuseră să mă doară mâinile de atâta gândire...). Pe urmă mi-am zis că băiețelul care mă vizita putea să fie al vreunui vecin și că se rătăcise din întâmplare pe la noi, asemenea lucruri se întâmplă și nu se întâmplă, în același timp, n-ai cum să știi dacă nu știi... Băiețelul părea că nu mă vede, nu-mi dădea nici o atenție, se uita la Dragoș, mă și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
existe ca atare, mă rog, și unde mă socoteam, de exemplu, buricul pământului, un buric esențial și nenorocit, n-am să insist. Așa, s-ar putea obține un personaj care nu eram eu și un coridor pe care n-am rătăcit niciodată; oricum, ignorând delicatețea mea innée și duhorile împrejmuitoare ale existenței, s-ar putea să apară în locul meu un băiat cam grosolan, ceea ce îmi e perfect egal, pe când eu, în această friguroasă zi de octombrie în care scriu, voi părăsi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
duhoare mentală greu de suportat. Acum stătea oarecum deoparte, nu spunea nimic. Maria mă prinsese ca pe un fir de pai ivit în calea cuiva gata să se înece. „Bine că te-am întâlnit“, spunea. „Ți-am pierdut adresa...“ (o rătăcise de câteva zile, nu-și dădea seama cum). I-am repetat adresa, i-am explicat cum se ajunge la noi, la ce etaj, pe ce scară. Vorbeam ca și cum am fi fost singuri, Ioachim părea că nu ne ascultă, zâmbea și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întreprinderi, inclusiv brutării. Drept urmare, la Sincelejo, capitala provinciei Sucre, populația a fost lipsită de pâine o zi. 5. Era un cer senin, nu se mișca o frunză. Oamenii treceau încoace și încolo, toți păreau vii, până și morții, zâmbeau prietenoși. Rătăcisem multă vreme pe străzi. Târziu, am ajuns, flămând și obosit, în centrul orașului. Asfaltul frigea, am găsit un creion metalic, fără mină, mă neliniștea ispita conștientă a experimentării. Era cam cinci după-amiază. Lângă bazinul Lido plutea în aer o decrispare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
urât și rău în mine, aș fi preferat să mor de o mie de ori ca să nu mai simt pustiul acela. De obicei, pentru mine, asemenea stări anticipau sau încheiau atingerea unor puncte prea înalte, greu de suportat. (Gândiți-vă : rătăcisem singur acolo unde alții sunt conduși cu grijă...) Cunoșteam mecanismul înlăturării lor, dar îl uitam, de fiecare dată, ca un făcut. Refuzul acesta al memoriei părea să fie semnul, condiția de bază a revanșei... Zenobia aprinsese lumina. Priveam, fără să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
când un singur an ar fi de-ajuns ?“. Spunea trei ani, deși trecuseră atâția. („Ce om insensibil !“, gândea Maestrul.) „Totul e o aiureală“, îmi spuneam. „Poate că nu m-am pregătit destul...“ Dincolo de ușă întrezăream Infernul. Pe unde o fi rătăcind Zenobia ? Sigur, lipește litere, puțin îi pasă de mine. M-a lăsat dinadins aici, unde până și Orfeu a greșit. A uitat că pentru asta l-au sfâșiat femeile trace... Și m-am gândit la El, de trei ori fratele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încă destul de frecvente, așteptam acum liniștit ceva care putea să vină sau nu (îmi era egal). Alungând tentațiile explicative, partea mea activă, deși hotărâtoare, nu trebuia decât să mă mențină disponibil. Așa se face că într-o zi de vineri, rătăcind la întâmplare pe străzi, am ajuns la marginea de dincolo a unui cartier periferic. Simțeam apropierea câmpului. Străbăteam o uliță prăpădită, cu șanțuri năpădite de buruieni. Casele păreau nefiresc de mici, niște cocioabe. Patru copii se ghemuiseră pe scara de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am scos din buzunar bucata de pâine și i-am întins-o pe palmă. A luat-o din zbor. Ar fi putut la fel de bine să-mi ia ochii. Mergeam în zigzaguri anapoda, mă învârteam în loc, știam că, oricât aș fi rătăcit, aveam să ajung la timp. Mai sus, din gura pădurii, venea un drum, îl cunoșteam, n-aveam pic de încredere în el. Apoi au năvălit oile, turme întregi. Cât vedeam cu ochii părea că pulberea pământului tresare, zvâcnește și behăie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stilou norocos care nu servea la nimic, dar care părea să Însemne totul. În seara aceea, la Întoarcerea mea de la Ateneu, l-am găsit așteptîndu-mă În sufragerie, etalînd aceeași față de Înfrîngere și de jind. — Începusem să cred că te-ai rătăcit, zise el. A sunat Tomás Aguilar. Spune că v-ați dat Întîlnire. Ai uitat? — Barceló, care se răsucește ca o jaluzea, am spus eu, Încuviințînd. Nu mai știam cum să mă descotorosesc de el. — E un om de treabă, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]