7,913 matches
-
nouă tablouri abstracte, printre care și celebrul ""Pătrat negru pe fond alb"". Artistul pătrunde în arta abstractă, realizând compoziții bazate exclusiv pe forme geometrice simple, pictate în culori unitare. În 1916 publică broșura "De la cubism și futurism la suprematism. Noul realism în pictură". În această dizertație artistul califică suprematismul ca fiind pictură avangardistă. Analizează principalele direcții artistice și pe fiecare dintre ele o apreciază din punctul de vedere al valorilor pe care le-a adus în crearea următoarei etape în istoria
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
Pătratului negru" - datând din anii 1915, 1924 și 1929 - dar aceste versiuni individuale se deosebesc unele de altele. Niciunul dintre "pătrate" nu este cu adevărat un pătrat geometric, laturile lor nu sunt egale. ""Pătratul roșu"", denumit de artist cu ironie "Realism vizual al unei țărance în două dimensiuni", nu este mai regulat decât cel negru, apare alungit în sus și la dreapta. Grație acestor deformări, pătratul roșu prinde viață, este parcă în mișcare. Înțelegerea paradoxală a "odihnei dinamice" cu care artistul
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
au stabilit deasemenea la Paris). Pictura ei din tinerețe, apropiată de cercetările primilor membri ai actualului grup artistic "Prolog", a fost câteodată calificată ca "pășunistă": un mod de a evoca valorile intemporale ale românismului, relativ admisibil în contextul în care "realismul socialist" era singurul stil promovat de putere. Câteva tablouri ale sale create în Franța, au intrat în 2009 în colecția ambasadei române din Paris, unul decorând chiar biroul ambasadorului; alte câteva sunt la Institutul cultural român din Freiburg (Germania).
Ioana Olteș () [Corola-website/Science/311825_a_313154]
-
(n. 12 ianuarie 1914 ) este un critic literar român, reprezentant al realismului socialist. A fost secretar al Uniunii Scriitorilor din R.P.R. Atunci când A.E. Baconsky și alți scriitori încercau să combată caracterul propagandistic și lozincard al literaturii ,proletcultiste”, în calitatea sa de secretar al Uniunii Scriitorilor, a afirmat că lozinca ",e un
Traian Șelmaru () [Corola-website/Science/311934_a_313263]
-
de multe ori în măști. Prevalența liricii a fost legată de un presupus "sentimentalism italian", în special de caracterul scăzut de popularitate pe care literatura italiană a menținut-o mult timp. Pictura în Italia iși dobândește la rândul său un realism mai mare în special în stadiul de perspectivă. Arhitectura este afectată de influența celei antice, Alberti sau Palladeo. În ceea ce privește muzica, pur italiană este opera și tradiția frumoaselor cântări. Renașterea a fost deasemenea punctul de plecare al culturii științifice moderne, fiind
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
(n. "Moise Davidson" , 11 noiembrie 1910, Hârlău - d. 17 august 1987) a fost un dramaturg român, reprezentant al realismului socialist . Este autorul pieselor: "Omul din Ceatal, Minerii, Cetatea de foc, Nunta, Suflete în furtună, Ochii dragi ai bunicului". Născut la 11. noiembrie 1910 in Hârlău- 17. august 1987 in București. Absolvent al Facultății de Litere si Filosofie al Universității
Mihail Davidoglu () [Corola-website/Science/311933_a_313262]
-
a lui George Călinescu. Publică primul său volum în 1949, „Goarnele inimii”, în perioada de instaurare a comunismului în Republica Populară Română. Cu acest volum și cu odele publicate în presă, a devenit unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai realismului socialist (denumit proletcultism) și poate cel mai de succes poet al vremii. Este autorul baladelor „Lazăr de la Rusca” (1949) și „Minerii din Maramureș”, ce proslăveau „martirii comuniști și munca eroică a clasei muncitoare”. Ulterior, poezia sa a evoluat spre neomodernism
Dan Deșliu () [Corola-website/Science/311932_a_313261]
-
Ciucurencu, Gheorghe Labin, C. Ursachi, Camil Ressu, Ion Irimescu, Boris Caragea, Corneliu Baba, și Iosif Iser, prin care se spera "„lichidarea caracterului birocratic și apolitic al muncii...”". Prin urmare, în perioada comunistă, Ștefan Szönyi a devenit un militant reprezentativ al realismului socialist, creând lucrări ca „Țărancă”, „Lumină peste uzină”, „Portretul unei muncitoare”, „Tipografie ilegală”. Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pictorului Ștefan Szönyi i s-a acordat titlul de Maestru Emerit
Ștefan Szönyi () [Corola-website/Science/311938_a_313267]
-
(n. 15 decembrie 1914, Oteșani, Județul Vâlcea - d. 20 februarie 1996, București) a fost un compozitor român, reprezentant al realismului socialist. S-a născut pe data de 15 decembrie 1914, în comuna Oteșani, jud. Vâlcea; este fratele compozitorului Ion Dumitrescu. Și-a început studiile la Seminarul teologic din Rîmnicu Vâlcea (între 1926-1934), continuându-le la Conservatorul din București (între 1934-1941
Gheorghe Dumitrescu () [Corola-website/Science/311935_a_313264]
-
ale lui Friedrich Mieß au fost lucrările care aparțin peisagisticii. Se constată în analiza lor o căutare a echilibrului, calmului și stabilității, elemente strict necesare rigorilor lui academice. Pânza intitulată „"Peisaj"” are în realizarea sa o recuzită care baleiază de la realismul deprins în perioada studiilor, până la impresionismul care apare în mod firesc. Cromatica vie cu jocuri de lumină executate cu pigment galben, verde blând și ocru precum și apropierea de natură sunt elementele forte care se remarcă și în pânza „"Peisajul din
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
tot în Europa Estică (prima epocă a stilului respectiv avusese loc în Franța și Belgia perioadei interbelice). În perioada proletcultismului (din anii cincizeci, în majoritatea țărilor până la finele anilor optzeci), muzica populară a fost puternic expusă Kitschului prin acomodarea poeziei realismului socialist și prin excese ce doreau sublinierea elementului național, deci „patriotic”. Muzica populară contemporană promovează un stil vocal emfatic, nu arareori interesat de asemenea figuri tehnice. Uneori, cântăreții practică și fluieratul artistic (există adevărați „virtuozi” în această tehnică). Instrumentiștii sunt
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
Chou Shu-jen) (25 septembrie, 1881 - 19 octombrie, 1936), unul dintre cei mai importanți scriitori chinezi din secolul al XX-lea. Este considerat inițiatorul curentului literar modern "baihua". a fost nuvelist, editor, traducător, critic și eseist. A fost considerat promotor al realismului social în literatura chineză, prin nuvelele sale de atitudine critică față de moravurile societății contemporane și povestiri satirice cu caracter antifeudal, în care folosește limbajul cotidian. A scris și poeme în proză și scrieri autobiografice.
Lu Xun () [Corola-website/Science/312455_a_313784]
-
După ce a absolvit Oberlin College, Bogosian s-a mutat la New York City pentru a urma o carieră în teatru. Că performer, Bogosian are un stil distinctiv. One-man show-urile sale sunt un amestec minimalist de comedie neagră, comentariu geopolitic și realism social. Bogosian apare pe scena sub forma unei serii de personaje, folosind numai un microfon și un scaun pliant că recuzita. În 2006, Bogosian s-a alăturat distribuției serialului Law & Order: Criminal Intent interpretând rolul căpitanului Danny Ross, înlocuind astfel
Eric Bogosian () [Corola-website/Science/309523_a_310852]
-
Serialul a câștigat mai multe premii Saturn pentru "Cel mai bun serial" (Best Syndicated Television Series) cu diverse ocazii, iar actorii au câștigat premii similare pentru interpretare. Ulterior, a luat laurii pentru efectele vizuale care au crescut în calitate și realism pe masură ce bugetul alocat show-ului a crescut. Serialul începe la un an după filmul original și urmărește activitatea SG-1, prima echipă de exploratori ai noului creat Centru de Comanda Stargate (Stargate Command), după ce un atac inamic alertează Aviația
Stargate () [Corola-website/Science/309559_a_310888]
-
vieții lui Gil Vicente, apare un teatru popular de inspirație medievală, construit din farse, auto-uri religioase și auto-uri cavalerești. Acest teatru se dezvoltă ulterior. Influență vicentină s-a manifestat la Antonio Ribeiro Chiado, care a zugravit cu mult realism tipuri și moravuri populare, este sensibilă și la alți autori. Dar aceasta influență nu mai este atat de clară în cazul lui Antonio Prestes, autor al piesei "Auto da Ave Maria".
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
și "„Calvarul”". Ca un susținător devotat a lui Stalin, a devenit cunoscut drept "„Contele roșu”" sau "„Tovărașul conte”" și opera sa recunoscută ca fiind una dintre lucrările clasice ale literaturii sovietice. În general, reputația sa a scăzut o dată cu cea a realismul socialist. Nepoata sa Tatiana Tolstaia (n. în 1951) este printre cei mai importanți autori ruși de proză scurtă. Alt membru în viață este Nicolai Tolstoi-Miloslavski (n. în 1935), un istoric britanic controversat. Viktoria Tolstoy (n. 29 iulie 1974 în Stockholm
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
a căsătorit la vârsta de 40 de ani cu o doamnă din înalta societate. A murit la Paris unde și-a trăit ultimii 12 ani din viață. Într-un eseu scris în 1879, în mod tradițional cunoscut drept „"Idealism și Realism"”, și-a explicat concepția privind valul realist în literatură, spunând că:În plus, autorul afirmă: Eça de Queirós și-a început cariera literară cu o serie de foiletoane publicate în "Gazeta de Portugal" (1866 — 1867), reunite mai târziu în volumul
Eça de Queirós () [Corola-website/Science/310218_a_311547]
-
Portugalia, stil care a stârnit nedumerirea și neînțelegerea contemporanilor săi, obișnuiți cu uneltele retorice ale romanticilor francezi de la 1830. Eça de Queirós introducea în literatura portugheză un romantism de inspirație germană (Michelet, Gérard de Nerval, Heine, Baudelaire). Mai târziu, cunoașterea realismului lui Flaubert, influența Cenaclului lui Antero și lectura atentă a lui Proudhon îi vor cristaliza, în jurul anului 1870, structura ideologică, îi vor disciplina fantezia tumultuoasă și îl vor înarma cu o concepție clară despre misiunea scriitorului. În 1877, Eça de
Eça de Queirós () [Corola-website/Science/310218_a_311547]
-
ansamblu de norme sau reguli privind „nașterea“ sau „facerea“ poeziei, ori, în general, tehnica literaturii - cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc.» . Prima Poetică a fost semnată de Aristotel, în orizontul anului 330 î. H., axându-se pe conceptul de "mimesis" («arta - imitare a naturii»). Alte celebre arte poetice - pentru literaturile antice - au ca autori pe
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
XIX-lea fusese poezia. Această deplasare spre epic este semnul unei noi orientări literare: dacă, prin definiție, lirismul este expresia eului, romanul trebuie, și este, expresia non-eului. Într-o perioadă istoricește scurtă, 1860-1890, se impune, ca o prelungire exacerbată a realismului lui Gustave Flaubert și a pozitivismului lui Hyppolite, Taine un nou curent literar, naturalismul. Chiar denumirea curentului, derivat de la „natura”, sugerează abordarea biologicului, primatul eredității în creionarea personajelor aflate în situații-limită. Naturalismul preia de la realism tehnica descrierii detaliate și obiective
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
ca o prelungire exacerbată a realismului lui Gustave Flaubert și a pozitivismului lui Hyppolite, Taine un nou curent literar, naturalismul. Chiar denumirea curentului, derivat de la „natura”, sugerează abordarea biologicului, primatul eredității în creionarea personajelor aflate în situații-limită. Naturalismul preia de la realism tehnica descrierii detaliate și obiective în prezentarea personajelor și a mediilor în care aceștia evoluează. Spre deosebire de realism, care pune accent pe mediul social ca element determinant, naturalismul dezvăluie aspectele sordide, sumbre, uneori chiar dezgustătoare, ale vieții. Personajele sunt fie alcoolici
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
curent literar, naturalismul. Chiar denumirea curentului, derivat de la „natura”, sugerează abordarea biologicului, primatul eredității în creionarea personajelor aflate în situații-limită. Naturalismul preia de la realism tehnica descrierii detaliate și obiective în prezentarea personajelor și a mediilor în care aceștia evoluează. Spre deosebire de realism, care pune accent pe mediul social ca element determinant, naturalismul dezvăluie aspectele sordide, sumbre, uneori chiar dezgustătoare, ale vieții. Personajele sunt fie alcoolici, fie criminali, târâți psihic sau fizic, în orice caz niște marginali al societății viciate. Cei mai reprezentativi
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
300 de nuvele și povestiri scurte, 6 romane, 3 piese de teatru, un volum de versuri și 3 volume de impresii de călătorie - Guy de Maupassant rămâne una din figurile de seamă ale literaturii franceze din secolul al XIX-lea. Realismul lui Maupassant, cu importante contaminări naturaliste în ceea ce privește predilecția pentru patologic, monstruos, macabru, mai ales în nuvele și povestiri, se fundamentează - după exprimarea proprie - pe „viziunea cea mai complexă, mai pătrunzătoare, mai adâncă decât realitatea însăși”. Proza sa scurtă se caracterizează
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
și banalitate în reprezentarea obiectiv-neutră, uneori cu accente ironice, satirice ori sarcastice, a mediului mic-burghez ori a celui funcționăresc parizian, a nobilimii mărunte ori a lumii declasaților, cu preocuparea constantă de a reliefa umanitatea oamenilor simpli. Romanele sale, mai aproape de realism prin contrucție și tematică, ilustrează darul de analist al mediilor și psihologiilor.
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
pe pământ și Lameh îl ucide pe Cain. Registrele superioare ale pereților naosului, consacrate Patimilor (18 episoade), consemnează deosebit de detaliat îndeosebi peregrinările lui Iisus la judecători. În ciuda conservării unor caracteristici ale iconografiei tradiționale, redactările sunt, în majoritatea cazurilor, influențate de realismul reprezentărilor occidentale, cu accentul pus pe veridicitatea și cruzimea gesturilor. Astfel, în Încununarea cu spini Iisus plin de răni sângerânde este scuipat și pălmuit, iar în Drumul Crucii, Iisus e încovoiat sub greutatea crucii, și împins de un soldat cu
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]