7,557 matches
-
a fost definitivat la 22 februarie 1819, la Washington, D.C., după care a fost ratificat și a intrat în vigoare la 22 februarie 1821. Comisia americană înființată pentru a adjudeca revendicările a luat în considerație circa 1800 de astfel de revendicări și le-a evaluat la . Întrucât tratatul limita plata la 5 milioane de dolari, comisia a redus suma de plată în fiecare caz proporțional cu 8,33%. Tratatul Adams-Onís a rezolvat disputa privind trasarea de granițe clare, dând Statelor Unite Florida
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
râul Arkansas, apoi spre vest până la izvoarele acestuia, apoi nord până la paralela de 42 de grade latitudine nordică, și de acolo spre vest de-a lungul paralelei până la Oceanul Pacific. Neoficial, această graniță a fost denumită „Step Boundary” („granița în trepte”). Revendicările Spaniei asupra Țării Oregon datau de la bula papală din 1493 care acordase Spaniei drepturile de colonizare a coastei de vest a Americii de Nord și de la acțiunile lui Vasco Núñez de Balboa din 1513, când el a revendicat întreaga „Mare a Sudului
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
Spaniei drepturile de colonizare a coastei de vest a Americii de Nord și de la acțiunile lui Vasco Núñez de Balboa din 1513, când el a revendicat întreaga „Mare a Sudului” (Oceanul Pacific) și pământurile de lângă ea în numele coroanei spaniole. Pentru a întări aceste revendicări vechi de 250 de ani, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Spania a înființat un avanpost militar și comercial în Columbia Britanică de astăzi și a efectuat „acte de suveranitate” în Alaska de astăzi. Ca urmare a tratatului Adams-Onís, Statele Unite
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
Mexico și teritoriul american. Adams considera că Oregonul va permite comerțul cu orientul și cu puterile economice din Pacific, și considera obținerea ieșirii la Pacific principala sa realizare. Washingtonul a înființat o comisie, între 1821 și 1824, care a recenzat revendicările americanilor față de Spania. Numeroși avocați, printre care Daniel Webster și William Wirt, au reprezentat cetățenii în fața comisiei. În timpul activității sale, comisia a analizat 1.859 de revendicări cauzate de peste 720 de incidente de spoliere, și a distribuit cele 5 milioane
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
realizare. Washingtonul a înființat o comisie, între 1821 și 1824, care a recenzat revendicările americanilor față de Spania. Numeroși avocați, printre care Daniel Webster și William Wirt, au reprezentat cetățenii în fața comisiei. În timpul activității sale, comisia a analizat 1.859 de revendicări cauzate de peste 720 de incidente de spoliere, și a distribuit cele 5 milioane de dolari într-o manieră cât mai corectă. Tratatul a redus tensiunile dintre SUA și Spania (și după 1821, Mexic), și a permis susținătorilor reducerilor de buget
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
1952 (regiunile Tomsk, Kurgan, Irkutsk ș.a.), până în 1965, deși fuseseră "eliberați" în perioada 1956-1958. La "eliberare", majorității basarabenilor li s-a interzis să se întoarcă în RSS Moldovenească și au fost forțați să semneze declarații ca nu au pretenții și revendicări de la statul sovietic, pentru ceea ce li s-a confiscat în momentul deportării. Câteva mii de basarabeni au hotărât să se stabilească în Kârgâzstan, având în vedere climatul blând și pământul roditor, condiții asemănătoare cu cele din Moldova. După destrămarea URSS
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
au eșuat însă întrucât aliații doreau mai întâi să semneze un tratat de pace ci Germania. Un tratat a devenit mai puțin probabil odată cu începerea Războiului Rece. Pe parcursul negocierilor, Austria a reușit să-și păstreze partea sa din Carinthia în pofida revendicărilor teritoriale venite din partea Iugoslaviei comuniste, deși problema potențialei reunificări cu Tirolul de Sud anexat de Italia de la Austro-Ungaria în 1919, nu a fost tratată. Climatul negocierilor s-a ameliorat după moartea lui Stalin în 1953, iar negocierile cu ministrul sovietic
Tratatul de independență a Austriei () [Corola-website/Science/321860_a_323189]
-
puțin mai spre stânga decât precedentul. Jules Simon a dat garanții stângii că va reforma administrația superioară (prefecți și magistrați), ceea ce i-a adus ostilitatea lui Mac Mahon. Cu toate acestea, republicanii conduși de Léon Gambetta și-au formulat niște revendicări mai radicale. Simon nu s-a opus abrogării de către Camera Deputaților în 1875 a unei legi „reacționare” privind delictele de presă. La începutul lui mai 1876, o dezbatere în jurul restaurării puterii papei a atras adoptarea unei ordonanțe prin care se
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
și prin sentimentele față de casa regală ce mi-au fost insuflate din educația timpurie, nu puteam fi decât legitimist.” Lui i-a displăcut și să formeze în 1876 cabinetele Dufaure și Jules Simon, în care era reprezentat elementul republican. Când revendicările episcopilor de la Poitiers, Nîmes și Nevers, care recomandau cazul Papei captiv Pius al IX-lea simpatiei guvernului francez, ele au fost întâmpinate de o rezoluție a Camerei, propusă de stânga ca guvernului să i se ceară să „reprime manifestațiile ultramontaniste
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
din expresia "Italia irredenta" (în ). Aceasta se referă inițial la stăpânirea Austro-Ungariei asupra teritoriilor locuite în majoritate sau în parțialitate de italieni, precum Trento, Trieste, Istria și Dalmatia în secolele XIX și XX. Un mod comun de a exprima o revendicare a teritoriilor adiacente pe motiv de asociere istorică sau etnică este de a folosi epitetul „Mare” la sfarsitul numelui țării. Această transmite imaginea de pe teritoriul său național, la extinderea maximă concepută cu propria țară în nucleul sau. Trebuie să se
Iredentism () [Corola-website/Science/321393_a_322722]
-
cruce de lemn uriașă—probabil de lungime. Cabral a certificat că noul pământ se află la est de linia de demarcație dintre Portugalia și Spania specificată în tratatul de la Tordesillas. Teritoriul era, deci, în sfera alocată Portugaliei. Pentru a oficializa revendicarea pământului în numele Portugaliei, crucea de lemn a fost ridicată și s-a ținut la 1 mai o nouă slujbă religioasă. În cinstea crucii, Cabral a denumit noul pământ descoperit "Ilha de Vera Cruz" (Insula Adevăratei Cruci). A doua zi, o
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
Statele Unite și de Regatul Unit. Delegația sovietică a făcut mai multe tentative procedurale nereușite de a tergiversă conferință. Obiecțiile URSS au fost detaliate într-o lungă declarație dată de Gromîko la 8 septembrie 1951. Declarația conținea mai multe afirmații și revendicări ale Uniunii Sovietice: că tratatul nu dă nicio garanție împotriva revenirii militarismului japonez; că Chină comunistă nu a fost invitată să participe deși a fost una dintre principalele victime ale agresiunii japoneze; că Uniunea Sovietică nu a fost consultată suficient
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
Conferința de Pace de la Sân Francisco ținută la Operă din Sân Francisco. Ulterior, el a semnat tratatul de pace în numele guvernului japonez. Prin acest document, Japonia renunța la toate drepturile ce-i reveneau prin Protocolul Boxerilor din 1901 și la revendicările sale asupra Coreei, Formosei (Taiwan), Hong Kongului (pe atunci colonie britanică), Insulelor Kurile, Pescadorelor, Insulelor Spratly, asupra teritoriilor din Antarctica și asupra Sahalinului. Articolul 3 din tratat a pus oficial Insulele Bonin și Insulele Ryukyu, între care se numără grupurile
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
doar a renunțat la suveranitatea asupra Taiwanului”. Dulles a spus că America „nu poate, deci să admită că situația Taiwanului ar fi o problemă internă [a Chinei].” Această justificare legală este respinsă de guvernele RPC și RC, ambele bazându-și revendicările asupra Taiwanului pe Instrumentul de Capitulare al Japoniei, care acceptă declarațiile de la Potsdam și Cairo. În plus, în anii ce au urmat, susținătorii independenței Taiwanului s-au bazat mai des pe argumentele privind dreptul de autodeterminare sugerat de tratatul de la
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
statut a fost lămurit de clauză 21. Chină a confiscat toate activele japoneze din Manciuria și Mongolia Interioară, inclusiv infrastructură minieră și feroviară. În plus, clauză 4 a tratatului afirmă că „dispoziția față de proprietățile Japoniei și ale cetățenilor ei...și revendicările lor...împotriva autorităților care administrează actualmente asemenea regiuni și locuitorii lor...vor fi supuse unor aranjamente speciale între Japonia și aceste autorități.” Ca urmare, Coreea este considerată a avea drepturi derivate din clauză 21. Clauză 16 a tratatului de la Sân
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
Brătianu considera că era vorba, la acea dată, de românii din dreapta Dunării dar, desigur, nu pentru aceleași motive ci pentru că a găsit o confirmare a acestei interpretări în textul lui Choniates pe care l-am amintit mai sus. Revenind la revendicările din 1186 ale celor doi frați, deci după 20 de ani, evenimentul s-a produs, într-adevăr, în aceeași regiune și în aceleași împrejurări: la 1166, vlahii luați la oaste de Manuel I Comnenul au luptat în rândurile armatei bizantine
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
Român al Bucovinei ai cărui funcționari publici administrau pădurile din Bucovina, păduri ce erau în proprietatea statului. La venirea comuniștilor, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a fost desființat deoarece au fost create alte instituții pentru administrarea pădurilor. Procesul de revendicare a 192.000 ha de pădure de către Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina a început în anul 2001, dar prima soluție s-a dat abia în martie 2007. Tribunalul Suceava a admis atunci ca statul să pună în deplină
Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei () [Corola-website/Science/322350_a_323679]
-
de guverne — se numără: În 2007, existau 46 de state membre ale tratatului: 28 consultative și 18 care doar au aderat. Printre membrii consultativi se numără cele șapte țări care au revendicat teritorii din Antarctica. Cele 21 de state fără revendicări fie nu recunosc revendicările celorlalte, fie nu s-au pronunțat. Statele membre ale tratatului sunt cele din lista de mai jos. <nowiki>*</nowiki> Revendicări suprapuse. <nowiki>**</nowiki> Drept de revendicare rezervat.
Tratatul Antarcticii () [Corola-website/Science/322410_a_323739]
-
În 2007, existau 46 de state membre ale tratatului: 28 consultative și 18 care doar au aderat. Printre membrii consultativi se numără cele șapte țări care au revendicat teritorii din Antarctica. Cele 21 de state fără revendicări fie nu recunosc revendicările celorlalte, fie nu s-au pronunțat. Statele membre ale tratatului sunt cele din lista de mai jos. <nowiki>*</nowiki> Revendicări suprapuse. <nowiki>**</nowiki> Drept de revendicare rezervat.
Tratatul Antarcticii () [Corola-website/Science/322410_a_323739]
-
se numără cele șapte țări care au revendicat teritorii din Antarctica. Cele 21 de state fără revendicări fie nu recunosc revendicările celorlalte, fie nu s-au pronunțat. Statele membre ale tratatului sunt cele din lista de mai jos. <nowiki>*</nowiki> Revendicări suprapuse. <nowiki>**</nowiki> Drept de revendicare rezervat.
Tratatul Antarcticii () [Corola-website/Science/322410_a_323739]
-
au revendicat teritorii din Antarctica. Cele 21 de state fără revendicări fie nu recunosc revendicările celorlalte, fie nu s-au pronunțat. Statele membre ale tratatului sunt cele din lista de mai jos. <nowiki>*</nowiki> Revendicări suprapuse. <nowiki>**</nowiki> Drept de revendicare rezervat.
Tratatul Antarcticii () [Corola-website/Science/322410_a_323739]
-
și dotat cu resurse financiare superioare a reușit să rezolve această alianță anglo-burgundă semnând cu Eduard al IV-lea Tratatul de la Picquigny (1475) prin care s-a pus capăt Războiului de O Sută de Ani. În 1472-1473, Carol a cumpărat revendicarea Ducatului de Guelders (de exemplu, dreptul de succesiune), de la fostul Duce, Arnold, pe care el l-a sprijinit împotriva rebeliunii pornite de către fiul său. Considerându-se suveran de drept divin, Carol Temerarul, care lucrează pentru a-și crea un stat
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
sediul Comitetului Județean al PCR, ca să se facă ascultați. La ieșirea din întreprindere, majoritatea protestatarilor ezită și se retrag, iar coloana care pornește spre Consiliul Județean al P.C.R. este alcătuită doar din circa 400 de oameni. Inițial demonstranții au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”. În dreptul Spitalului Județean, ei au cântat imnul revoluției de la 1848, „Deșteaptă-te, române!”. Ajungând în centrul orașului, coloanei de
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
de atins, iar în articolul „Câteva puncte din programul nostru” se prevedea unirea Basarabiei cu România. În ultimul număr 6 al publicației se insista asupra obținerii autonomiei administrative, a introducerii limbii române în: justiție, învățământ, biserică și administrație. Erau și revendicări cu caracter social. Toate acestea aveau în vedere bunăstarea țăranului român. În această direcție, pe ultima pagină a numărului 6 fusese publicată poezia lui George Coșbuc: ”Noi vrem pământ”. De abia în 1906 a fost autorizat primul ziar „în moldovenește
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
doi dintre parteneri au mers împreună 11. Destinul se joacă uneori să dezmintă strălucit raționamente dintre cele mai solide; în 1916 România declara război Austro-Ungariei, după ce i se recunoscuseră printr-un tratat semnat de reprezentanții Rusiei, Franței, Angliei și Italiei, revendicările sale naționale în Bucovina, Transilvania și în Banat. Despre Basarabia care aparținea unui stat aliat nu putea fi vorba și totuși prin întoarcerea acestei provincii, doi ani mai târziu, unitatea României devenea o realizare 12. Trezirea unei conștiințe naționale la
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]