7,470 matches
-
precară, a demonstrat însă și fragilitatea instituției republicane în condiții extreme. După eliberarea Franței, , colaboraționist condamnat la 25 ianuarie 1945, scria despre verdict că „este răzbunarea lui Dreyfus!” Un alt efect indirect al afacerii a fost o mutație intelectuală a socialismului. Jaurès a fost un dreyfusard târziu (ianuarie 1898), convins fiind de socialiștii revoluționari. Dar angajarea sa a devenit una hotărâtă, de partea lui Georges Clemenceau începând cu 1899, sub influența lui . Anull 1902 a adus nașterea a două partide: , în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
lui Herzl”. În fața valului de antisemitism care a însoțit-o, Herzl s-a „convins de necesitatea rezolvării chestiunii evreiești”, care a devenit „o obsesie pentru el”. În ' ("Statul Evreilor"), el considera că „dacă Franța — bastion al emancipării, al progresului și socialismului universalist — [a putut fi] cuprinsă de un vârtej de antisemitism și să lase mulțimea pariziană să scandeze «moarte evreilor!», unde ar putea aceștia din urmă să se mai simtă în siguranță — dacă nu într-o țară a lor? Asimilarea nu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Eric John Hobsbawm (n. 9 iunie 1917, d. 1 octombrie 2012) a fost un istoric britanic specializat în marxism, în istoria secolului al XIX-lea și concepte precum , socialism și naționalism. Distins specialist al istoriei secolului al XIX-lea, Hobsbawm și-a câștigat notorietatea mondială în special datorită trilogiei consacrate „lungului secol al XIX-lea” (de la Revoluția franceză la Primul Război Mondial; formula și conceptul de „secol lung”, astăzi
Eric Hobsbawm () [Corola-website/Science/322435_a_323764]
-
așa cum îl denumea Marin Preda), și prezenta adeziunea treptată a trei surori la lupta dusă de comuniști pentru eliberarea țării de hitleriști și pentru cucerirea puterii politice. Femeile au conștientizat mai devreme sau mai târziu necesitatea transformării societății sub impactul socialismului și și-au adus propriul aport la acest efort colectiv. Criticul literar Alex. Ștefănescu caracteriza astfel această piesă de teatru: "„Dacă în «Citadela sfărâmată» există câteva momente de trăire intensă a ideilor morale, ca în piesele lui Ibsen, în «Surorile
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
Pius al XI-lea din enciclica „Quadragesimo Anno”. Conform doctrinei distributiste, dreptul la proprietate privată este un drept fundamental iar mijloacele de producție ar trebui să fie cât mai larg răspândite între membrii societății, în loc să fie centralizate sub controlul statului (socialism) sau al câtorva persoane (capitalism). Așadar, distributismul promovează o societate bazată pe răspândirea largă a proprietății private și, conform economistului australian Race Mathews, un astfel de sistem este esențial pentru crearea unei societăți juste. ul a fost adesea prezentat în
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
persoane (capitalism). Așadar, distributismul promovează o societate bazată pe răspândirea largă a proprietății private și, conform economistului australian Race Mathews, un astfel de sistem este esențial pentru crearea unei societăți juste. ul a fost adesea prezentat în contrast atât cu socialismul cât și cu capitalismul, considerate de distributiști a fi minate de deficiențe și exploatare. Thomas Storck afirmă că „atât socialismul cât și capitalismul sunt produsul Iluminismului european și de aceea sunt forțe modernizatoare și antitradiționaliste. În schimb, distributismul caută să
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
un astfel de sistem este esențial pentru crearea unei societăți juste. ul a fost adesea prezentat în contrast atât cu socialismul cât și cu capitalismul, considerate de distributiști a fi minate de deficiențe și exploatare. Thomas Storck afirmă că „atât socialismul cât și capitalismul sunt produsul Iluminismului european și de aceea sunt forțe modernizatoare și antitradiționaliste. În schimb, distributismul caută să subordoneze activitatea economică vieții umane în ansamblu, vieții noastre spirituale, intelectuale și familiale”. Unii văd distributismul mai mult ca o
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
mijlocul până la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost o periodă de dezvoltare a catolicismului politic în Europa. Conform istoricului Michael A. Riff, o trăsătură comună acestor mișcări a fost opoziția nu numai la secularism, dar și la capitalism și socialism. În anul 1891 papa Leon al XIII-lea a promulgat enciclica „Rerum Novarum”, în care vorbește despre „sărăcia și suferința injustă care apasă atât de greu pe majoritatea celor ce muncesc” și a arătat cum „un număr mic de oameni
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
lucrările lui Belloc și Chesterton despre distributism sunt „"The Servile State"”, și „"Outline of Sanity"”. Deși majoritatea susținătorilor ulteriori ai ideilor distributiste nu erau catolici, și de fapt mulți dintre ei erau foști socialiști radicali care au devenit deziluzionați de socialism, gândirea distributistă a fost adoptată de către Uniunea Muncitorilor Catolici, împreună cu ideile lui Dorothy Day și a lui Peter Maurin despre comunități locale independente. Distributismul de asemenea a influențat mișcarea Antigonish, care a înființat cooperative și a aplicat diferite metode de
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
introdus termenul de "revoluție științifică și tehnologică". El afirma că știința a devenit o "forță producătoare". În 1980 sociologul american Daniel Bell milita pentru termenul de societate post-industrială, care duce mai degrabă la o economie bazată pe servicii, decât la socialism. Mulți alți autori și-au prezentat punctul lor de vedere incluzându-l și pe Zbigniew Brzezinski (1976), care a introdus termenul de „Societate tehnetronică”.
Revoluție informatică () [Corola-website/Science/328997_a_330326]
-
ul poate fi folosit în sinonimie cu islamul politic și înțeles ca un curent politic și o reacție de opoziție la alte "-isme" care au marcat istoria lumii arabe și a spațiului musulman în general: naționalism, marxism, socialism. ul nu reprezintă o mișcare naționalistă și cu atât mai puțin, încercarea de a institui un nou tip de stat secular. El respinge statul modern și justiția lui seculară în numele unei „frății” care atinge în taină toate sufletele musulmane, unindu
Islamism () [Corola-website/Science/324893_a_326222]
-
ferma școlară de fete „Havat haalamot”, pe care o întemeiase Hanna Meisel în așezarea Kineret, pe malul Lacului Kineret. Acolo ea i-a cunoscut pe conducătorii sioniști Berl Katznelson, fruntaș al social-democrației ebraice, și Aharon David Gordon, ideolog al unui socialism sionist de tip tolstoian, care a exercitat o mare influență asupra concepției ei despre viață. Acestuia din urmă, Rahel i-a dedicat cea dintâi poezie pe care a scris-o în limba ebraică „Halah nefesh” - "הלך נפש" („Stare de spirit
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
funcția de prim-ministru până la sfârșitul lui noiembrie, când a fost înlocuit de Miklós Németh, reprezentantul facțiunii partidului care dorea reforma radicală. Grósz însă pleda pentru o reformă politică și economică moderată, cu scopul de a realiza reforma atentă a socialismului, fără a-i atinge bazele. Mai exact, era împotriva unui comunism bazat pe unele idei ale capitalismului. Soarta sa a fost pecetluită când a acceptat să se întâlnească cu liderul român Nicolae Ceaușescu, pentru a discuta ce este de făcut
Károly Grósz () [Corola-website/Science/327501_a_328830]
-
să demisioneze din funcțiile de secretar general al ȘED, președinte al Consiliului de Stat și al Consiliului Apărării Naționale. El devenea astfel ultimul lider comunist al Germaniei de Est. Pentru a nu-i strică reputația, succesorul ȘED, si anume Partidul Socialismului Democrat, l-a primit pe Krenz ca membru în 1990. În 1997, Egon Krenz a fost condamnat la șase ani și jumătate de închisoare pentru crime comise în perioada Războiului Rece. Aceste crime erau îndreptate împotriva est-germanilor care voiau să
Egon Krenz () [Corola-website/Science/326448_a_327777]
-
o reflectare a relațiilor internaționale contemporane și conținea o expunere de motive. Această declarație statua că lume ar fi fost împărțită în două tabere distincte: a „exploatatorilor” capitaliști, colonialiști, șovini, promotori ai discriminării și inegalității sociale, opusă celei „libere” a socialismului, a încrederii reciproce, păcii și cooperării și solidarității internaționale. Societatea libera urma să o distrugă pe cea a exploatatorilor, iar înfrângerea intervenției aliate în Războiul Civil era reflectarea acestui principiu. Declarația prezenta în detaliu motivele pentru care crearea Uniunii era
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
Republica din Chita sau Turkestanul. Înfrângerea Armatei Roșii în campania din Polonia a dus la amânarea oricăror planuri pentru declanșarea revoluției mondiale. În paralel, creșterea puterii lui I. V. Stalin a dus apariția unei noi orientări politice, și anume a „socialismului într-o singură țară”. Lenin a considerat mai potrivită crearea unor republici naționale și a sprijinit noua politică de „indigenizare”. Lenin a suferit primul atac cerebral în primăvara anului 1922, iar Stalin, pe atunci doar comisar al naționalităților, a fost
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
1983, când a început construirea Palatului Parlamentului. În acest scop au fost demolate foarte multe clădiri din cartierul Uranus, inclusiv cu valoare istorică, între care 22 de biserici și , deși acesta nu se afla pe axa prevăzută pentru Bulevardul Victoria Socialismului. În 1984, într-o vineri, Ceauseșcu a hotărât să demoleze Spitalul Brâncovenesc și luni 29 martie 1984 a început demolarea. Spitalul era proaspăt renovat, monument istoric, sălile de operație erau de marmură, dar n-a contat. Personalul medical a fost
Spitalul Brâncovenesc () [Corola-website/Science/326472_a_327801]
-
în Dumnezeu și în demnitatea fiecărei ființe umană a stat la baza rezistenței ei împotriva ideologiei naziste. Această covingere a fost fundamentală pentru a-i forma o viziune despre lumea din jurul ei, care era fundamental diferită de cea expusă de socialismul național, care era în momentul morții ei singura admisă de statul nazist.
Sophie Scholl () [Corola-website/Science/323725_a_325054]
-
au fost tematizate în puținele studii care au apărut după 1990 sub semnătura unor istorici apropiați de Biserica Catolică. În urma decretului 500, din 10 august 1964, pentru conferirea unor ordine și medalii Pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei, Monseniorul Francisc Augustin, a fost decorat cu Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa a III-a.
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
Uniunea Sovietică, aceștia au preluat puterea. Cehoslovacia a fost declarată republică populară. Numele tradițional "Československá republika" (Republica Cehoslovacă) a fost schimbat la 11 iulie 1960 în urma punerii în aplicare a Constituției în 1960. Denumirea „”, un simbol al „victoriei finale a socialismului”, a rămas așa până la Revoluția de catifea. Mai multe alte simboluri de stat s-au schimbat în 1960. În aprilie 1945 a fost creată cea de a Treia Republică, o coaliție națională condusă de trei partide socialiste. Cu toate acestea
Republica Socialistă Cehoslovacă () [Corola-website/Science/323128_a_324457]
-
au supărat și mai mult pe slovaci. În opinia cehilor, atenția pe care o acordau ei reumanizării marxismului era una universalistă, în timp ce preocuparea slovacilor pentru autonomie națională era provincială și anacronistă — sigur prea trivială pentru cei a căror grijă era „socialismul cu față umană.” din 27 octombrie 1968 a răspuns dorinței de autonomie a slovacilor. Cel mai important, însă, KSČ a rămas puternic centralizat. Evoluțiile din anii 1970 au slăbit și mai mult noile structuri guvernamentale ale celor două regiuni. Eforturile
Slovaci în Cehoslovacia (1960-1990) () [Corola-website/Science/323175_a_324504]
-
a fost numele Libiei în perioada 1977-2011, când Muammar al-Gaddafi a căutat să impună mai mult socialismul. Gaddafi a devenit liderul de facto al țării pe septembrie 1969 după ce a condus un grup de tineri ofițeri militari libieni împotriva regelui Idris I într-o lovitură de stat. După ce regele a fugit din țară, Consiliul Comandamentului Revoluției Libiene
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
tineri ofițeri militari libieni împotriva regelui Idris I într-o lovitură de stat. După ce regele a fugit din țară, Consiliul Comandamentului Revoluției Libiene (CRC), condus de Gaddafi, a abolit monarhia și proclamat noua Republică Arabă Libiană cu motto-ul "libertate, socialism și unitate". După venirea la putere, guvernul CRC a inițiat un proces de direcționare a fondurilor spre furnizarea de educație, sănătate și locuințe pentru toți. Reformele, deși nu în totalitate eficiente, au avut efectul lor. Educația publică din țară este
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
numele uneia dintre cele trei superputeri fictive, totalitare, care împart lumea în romanul distopic științifico-fantastic al scriitorului britanic George Orwell, "O mie nouă sute optzeci și patru". Celelalte două superputeri sunt Eurasia și Estasia. Oceania este condusă de ideologia "Soceng", sau "Socialismul Englez", sub masca "Fratelui cel Mare". Potrivit cărții, "Oceania" a apărut prin absobția Imperiului Britanic de către Statele Unite ale Americii, iar geografia sa cuprinde întreaga Americă, întreaga Oceanie, Insulele Britanice, insulele din Atlantic și sudul Africii. De remarcat faptul că "Eurasia
Oceania (1984) () [Corola-website/Science/324279_a_325608]
-
fost obligați foarte repede să recunoască dificultatea diseminării unei asemenea atitudini și au început să sugereze că Islamul este în esență materialist. O asemena încercare a intelectualilor musulmani, la fel cu încercările de mai târziu de conciliere a islamului cu socialismul, s-a dovedit o întreprindere foarte dificilă. Deși o serie de foști membri ai CUP au continuat eforturile în această direcție după revoluția din 1908, ei au fost acuzați dur de liderii religioși (Ulama) că încearcă să „schimbe islamul într-
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]