8,296 matches
-
de ce: azi este marți și încă n-am reușit să plecăm în munți. În ultimul timp a fost frig și pe munte a nins. Abia astăzi s-a înseninat puțin și s-a încălzit din nou. Dacă timpul nu se strică, mâine plecăm. Scrisoarea voastră cu rezultatele examenelor n am primit-o încă. O voi găsi probabil atunci când mă voi întoarce la Câmpulung. În caz că am reușit, voi fi nevoit să mă întorc imediat la București. Iar dacă nu, atunci, după excursia
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai mult de două săptămâni în acel spital, de altfel destul de primitor. Cu trei zile înainte de acest termen s-a întâmplat însă ceva îngrozitor: am avut o reșută! Mă simțeam mult mai rău, aveam amețeli și grețuri, stomacul mi se stricase din nou și căpătasem culoarea simptomatică, temperatura crescuse vertiginos... Aceasta însemna o prelungire la infinit a șederii mele la spital. și pe loc m-am hotărât să măsluiesc cărțile... La vizite nu aveam să declar nimic din toate aceste simptome
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-i aducă el, dacă nu, atunci trimiteți-i mai repede. Nouă ne-au mai rămas pentru orice eventualitate încă 500 de lei, dar n-aș vrea să ne strâmtorăm în tot felul de mărunțișuri... 20 august 1954 Vremea s-a stricat: cerul e calm, cenușiu, cu adieri calde. Sun tem asemenea unor convalescenți recâștigați la viață și la bucuriile ei, plini de bună voie, cu toate că bucuriile noastre sunt de fapt puține. Una singură și care le întrece pe toate: prezența lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și Alice aprinse lampa. Deodată însă răsună o pocnitură și lumina se stinse. Un scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai și acum se stricase și acesta! Deșurubând însă becul și luându-l în mână, rămase mută de uimire, pentru că avea în față un adevărat glob de împodobit pomul de Crăciun! Da, fusese un scurtcircuit, dar unul care topise filamentele metalice și le proiectase pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rupeau tivul de la perdele. Nu se atingeau de bani și de bijuterii. Când terminau percheziția, luau cu ei un singur obiect mărunt, fără însemnătate: un deșteptător, un ceas de mână, un tranzistor. și, înainte de a pleca de la locul faptei, îți stricau ușa de la intrare pentru a simula o spargere. Când te întorceai acasă, miliția se și găsea acolo. Unicul obiect lipsă servea în procesul-verbal al miliției la transformarea percheziției în furt. Mai târziu sosea și clipa când te chemau la procesul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
s-o drăgălesc, să-i spun vorbe mângâietoare, s-o sărut și s-o îmbrățișez ca pe o persoană reală, întocmai cum procedase Hagi-Tudose cu prăvălioara lui. Tu ce mai faci, drăguțo? Cum te descurci? Vântul ăsta zăpăcit ți-a stricat puțin toaleta dichisită, realizată cu o artă desăvârșită de inegalabilul maestro Tiron? Da, da, da. Ai dreptate. Așa e. Dar nu fi tristă, drăguțo, că la vară, după seceriș, vom apela din nou la talentul sclipitor al meșterului Tiron să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ne culcăm odată cu găinile?! O, ce bine de ele! Au, așa, un mecanism interior care le semnalează cu precizie momentul culcării, precum și cel al trezirii. Dar de când cu AVICOLA, cu halele astea mari și luminate "à giorno", li s-a stricat și lor sistemul genetic natural și umblă bezmetice și împiedicate de colo-colo, scăpând ouăle pe unde se nimerește și moțăind de-an-picioarelea precum gâștele ajunse în stare avansată de euforie, după ce-au introdus în stomacul lor un polonic de dude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
frumoasă, din blană de hermină. Nu cumva doamna din fața noastră era împărăteasa aisbergurilor, a ținuturilor înghețate și a zăpezilor veșnice?? În timp ce privirea noastră proceda la inventarierea minuțioasă a elementelor exterioare aparținând enigmaticei noastre vizitatoare, ne-am gândit că n-ar strica să dăm o raită și prin organele interne printr-o delicată incizie practicată în epiderma sa regală, pentru a verifica numărul, forma, dar mai ales capacitatea lor funcțională. Oare unele dintre ele au ajuns la performanțe deosebite, spectaculoase? Spre exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sau, în romengleza de Dâmbovitza, stencil. În franceză, cuvântul se trage din verbul pocher, care înseamnă a pocni un ou sau o altă substanță gelatinoasă pe un zid, pe o masă, pe hainele cuiva, ca atunci când se aruncă cu ouă stricate în semn de dezaprobare sau dezgust.) Progresul într-o limbă străină apare atunci când ai impresia că, din lupta, din încleștarea permanentă cu necunoscutul lingvistic și gramatical, balanța înclină încet, încet de partea ta. Afirmație mai mult decât adevărată când este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
când în când cu el în mașină la sediul firmei pentru a face recepția consumabilelor de curățenie; simțeam astfel o bucurie comparabilă cu cea din armată, când eram îmbarcați în camioane cu prelată pentru a fi depuși ca niște masele stricate la poligonul de tragere; senzația că am înșelat sistemul, beneficiind de o libertate nesperată. Într-o seară, în timp ce încuiam cu lacăt containerul conținând documentele secrete deja trecute prin pieptenele de oțel al mașinii de distrus secrete, Chef se apropie de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
usturoiul. Scafa era albă și contrasta cu buzunarul negru de unsoare. După asemenea bucurii vizuale îmi spun că merită să trăiești în România. (Pasaj adăugat ulterior: ca toate crâșmele veritabile și "Rogojina" a avut o viață scurtă. Ea a fost stricată, "spartă" prin plecarea unei "tanti" cu braț de fier care nu le dădea voie bețivilor și maneliștilor să-și facă numărul. Apoi a apărut un individ cu față de cal, lanț gros de aur și mașină cu mulți cilindri germani care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
românului din străinătate. Cum supraveghetorul locului a sosit în viteză, alertat de camera video, conaționalul a șters-o, biped de astă dată. L-am surprins apoi ușurându-se ferit, în spatele benzinăriei, între un tomberon și o ieșire de urgență. Nu strică nici un radio mic sau un MP3 player, fie pentru orele nesfârșite de așteptare din vamă, unde autocarele sunt oprite adesea fără nici un motiv aparent, fie pentru a învinge tristețea nopților în care mașina înghite kilometru după kilometru, iar gândurile zboară
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în Europa (cred că nici nu ar avea loc pe drumurile noastre) trebuiau să fie frumoase ca niște mirese înainte de întâlnirea cu America, țara infinitului rutier. Ajung la Toronto în jur de ora 2.30 dimineață, scuipat ca o măsea stricată într-o parcare, în cel mai mare oraș al Canadei. Cioran cred că s-a înșelat atunci când a numit Parisul "garaj apocaliptic". Toronto este orașul căruia i s-ar potrivi cel mai bine această caracterizare. Nu am simțit nici un pic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Bineînțeles că aș paria pe o societate în care cad toate zidurile, e o întrebare retorică. De la Zidul lui Pink Floyd la Zidul Berlinului și la Marele Zid Chinezesc, ducă-se. Visez orizonturi largi, neîngrădite, chiar dacă uneori prea multă libertate strică și-ți tulbură mințile, cum am văzut și văd la noi cu diverse prilejuri. Probabil că nu suntem un teren prea propice pentru cultivarea libertății. Sau poate ne lipsește tradiția libertății, sau vocația libertății. Nu știu. Dar... iarba rea din
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
manierat și avea simțul umorului. Domnule Paraschivescu, sper că nu aveți impresia că, la vârsta mea, fac insinuări la persoana dumneavoastră, care întrunește toate aceste calități. Spuneți „O, nu!“ R.P. Tocmai mă pregăteam pentru o îmbujorare sfielnică... A.R. Nu strică nici asta. Să continui. Ne vedeam zi de zi, dimineața la școală, iar după masa la mine-acasă, unde citeam împreună Proust. Îmi amintesc că purtam o rochie de casă elegantă, din catifea bleumarin, cu un guler rotund din dantelă albă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
puteam, ori de câte ori doream, să fiu singur cu mine. Și când simțeam nevoia să scriu, mă retrăgeam în cămăruța mea, foarte mică și ticsită de cărți, și acolo eram pe propria mea planetă. Și apoi, cred că unui romancier nu-i strică să ia parte, o dată pe săptămână, la o ședință de comitet pentru planificarea și pro iectarea unor noi construcții. Nu-i strică unui roman cier să participe la discuții despre finanțarea unor școli. Adevărat, la început am făcut-o din
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ticsită de cărți, și acolo eram pe propria mea planetă. Și apoi, cred că unui romancier nu-i strică să ia parte, o dată pe săptămână, la o ședință de comitet pentru planificarea și pro iectarea unor noi construcții. Nu-i strică unui roman cier să participe la discuții despre finanțarea unor școli. Adevărat, la început am făcut-o din idealism, dar și din convingerea că e o experiență unică. Dar nu acestea m-ar fi ținut treizeci de ani în kibbutz
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
coincidențe Kennedy-Lincoln ar fi fost imaginate într-o carte, orice critic ar fi aruncat volumul cât colo. Vieții nici nu-i pasă, stăpână pe un subiect atât de „tare” și de mare, că orice i-ar face nu-l poate strica. 7: Crowhurst navighează de-a lungul coastei franceze. Patru șuruburi sunt dislocate în centrele vitale ale navei: „Acțiunea e disperată - e ca și cum ai vrea să repari o mașină de tăiat mezeluri în timp ce ea taie salam...”. 8: După cinci ani de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca ceasul să-i sune la 5 dimineața, când se trezea pentru muncă. Dar ceasul suna neîntrerupt la 11 și 5, la 11 și 7, la 12 și 10, la 4 dimineața, la 3, la 1 și 13 - ceasul se stricase. Femeia se ridică în capul oaselor și aprinse lumina. Era 11 noaptea și 12 minute. Femeia luă o șurubelniță și, stând în pat, desfăcu ceasul, șurub cu șurub. Era miezul nopții, noaptea de 31 august. La toate posturile de radio
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ingheală de la bunică-mea având o oarecare putere de calmant. Cert este că m-a urcat și m-a îngrămădit într-un troleibuz aglomerat strigând șoferului ceva cu rumînskoie pasolstvo. Dar nimeni nu putea prevedea că deodată mi se va strica o încuietoare a valizei și-mi voi vedea lucrurile - inclusiv un proaspăt Le Nouvel Observateur ascuns bine printre cămăși, cumpărat pe sub mână la Lido! - căzându-mi printre picioare cu intensitatea unui dezastru. Ni nada! Ni nada! îmi recomanda aproape rugător
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe ceva de-a dreptul elegant, asortate cu pantofii. Uneori, făceau două-trei ture până în piața Lahovary, care se chema de fapt Bălcescu și care era mai aproape, doar ca să nu se încarce cu alte plase sau coșuri și să-și strice fazonul. Cărăușeala femeilor care nu voiau să-și piardă nicicum cochetăria a fost mult ușurată, cam tot în aceeași perioadă, de plăscioarele colorate, cu ochiuri mici, foarte la modă. Despre ele se spunea cu un fel de religiozitate că ar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
verde-n față. E liber de obligații, așa le spune. Libertatea și-a câștigat-o plimbându-se nopțile pe lângă baricada de la Inter, cu pas de felină și pantofi din Italia. Întotdeauna scumpi, cu talpa de piele fină, să nu-și strice mersul. A uitat că pe nomenclaturiștii comuniști i-a cultivat ca prieteni, nu doar ca relații. Că preț de zece ani au fost nedespărțiți. Că i-a vârât pe gât și altora, ca pe niște „băieți buni“, pe bune!... Nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
rostită cu un aer de vădită neîncredere. Depășisem măsura. Sărisem peste cal. Un semn discret, făcut cu piciorul pe sub masă de vreunul dintre cumnații mei deja “împământeniți“, nu însă și amnezici ne reducea la tăcere, dându-ne sentimentul că am stricat buna dispoziție, ba mai rău, poate și petrecerea. „Nu mai povesti, și așa ei nu te cred“, mi-a șoptit cumnata. Așa am renunțat să ne mai povestim necazurile. Le-am înghițit. Primăvara a trecut repede: formalități administrative, legalizări de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
năzdrăvană...“ Gabriel deschise cutia viorii și-și scoase brusc un sendviș cu mezeluri, căci imediat începu să miroase în împrejurimi, la celelalte mese. Rodicuța să leșine, nu alta. Credea că scăpase numai cu ciorapul roșu... „Cum mănânci ăla, nu e stricat?“ „Nu, cum să fie stricat? A stat mama, săraca, azi-noapte la rând la mezeluri. S-a trezit la două, a lăsat sacoșele la rând la lapte și a stat și la mezeluri și cașcaval, abia primiseră marfă.“ „Mama ta e
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și-și scoase brusc un sendviș cu mezeluri, căci imediat începu să miroase în împrejurimi, la celelalte mese. Rodicuța să leșine, nu alta. Credea că scăpase numai cu ciorapul roșu... „Cum mănânci ăla, nu e stricat?“ „Nu, cum să fie stricat? A stat mama, săraca, azi-noapte la rând la mezeluri. S-a trezit la două, a lăsat sacoșele la rând la lapte și a stat și la mezeluri și cașcaval, abia primiseră marfă.“ „Mama ta e pensionară?“ „Da, a fost profesoară
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]