8,384 matches
-
realizează foarte facil. Autostrada A4 reprezintă centura ocolitoare, trecând prin nordul districtului Rzeszów. Radio În Rzeszow emit mai multe posturi de radio, dintre care cele mai importante sunt următoarele: Teatre În prezent aici în Rzeszow există, pentru amatorii de artă teatrală următoarele teatre: Este un oraș care este înfrățit, din anul 2007, cu municipiul Satu Mare din România.
Rzeszów () [Corola-website/Science/297851_a_299180]
-
luate asupra inovației paricutin este vulcanul cu cea mai rapidă dezvoltare și cea mai spectaculoasă apariție cu această ocazie pictorul oferă monarhului două tablouri ea avea mai multe capete în locul cărora creșteau altele dacă erau tăiate ia parte la mișcarea teatrală de avangardă și realizează numeroase decoruri pentru reprezentațțiile de teatru în ciuda faptului că picioarele le sunt lungi și puternice servalii nu pot alerga timp îndelungat după pradă se înlocuiește astfel principiul de bază al logicii clasice cu postulatul logicii dinamice
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
înțelege și piesa a fost abandonată. Shaw a extras schițele inițiale și, dezvoltându-le, a creat prima sa piesă "Casele văduvilor" ("Widowers' Houses"), reprezentată în 1892. Această piesă și cele ce au urmat au provocat o adevărată controversă în lumea teatrală și literară. Popularitatea lui a crescut însă cu fiecare nouă piesă, iar la sfârșitul secolului Shaw era deja cunoscut ca cel mai de seamă dramaturg al timpului. Devenit celebru, a continuat până la sfârșitul vieții să participe la viața social-politică. Poziția
George Bernard Shaw () [Corola-website/Science/297897_a_299226]
-
vârsta 15 ani îi apar nuvele și schițe în revistele "Vremea" și "Kalende" sub pseudonimul „Ioana Tăutu”. După moartea lui Eugen Lovinescu, în 1943, publică sub propriul nume romanul "În contratimp" în „Revista Fundațiilor Regale”, iar după război scrie critică teatrală în ziarul „Democrația” al lui Anton Dumitriu. În 1946 își ia licența în Litere Universitatea din București. Lucrează ca asistentă a lui Camil Petrescu în cadrul seminarului de teatru condus de acesta. După instaurarea regimului comunist în România, în septembrie 1947
Monica Lovinescu () [Corola-website/Science/297917_a_299246]
-
literare" poeziile "Melancolie", "Crăiasa din povești", "Lacul" și "Dorința". Pe 1 noiembrie apare în "Convorbiri literare" poezia "Călin". Pe 1 decembrie apare în "Convorbiri literare" poezia "". În anul 1877 publicistul își continuă activitatea ziaristică la "Curierul de Iași". Publică cronici teatrale în legătură cu spectacolele la care asistă. Vizitează în dese rânduri casa bătrânului Micle și participă la ședințele "Junimii". Anul se scurge fără ca poetul să fi publicat măcar un vers. Eminescu însă nu avea bani nici pentru o fotografie cerută de Negruzzi
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
avea o activitate ziaristică intensă. Abia dacă participă la ședințele săptămânale de la Maiorescu și de la Mite Kremnitz. Venirea lui Rossi în București îi ocupă serile. În data de 28 ianuarie, sub titlul "Reprezentațiile Rossi" publică în "Timpul" o scurtă cronică teatrală. Pe 1 martie va publica în "Convorbiri literare" poeziile "Povestea codrului", "Povestea teiului", "Singurătate" și "Departe sunt de tine", trimise la numeroase insistențe din partea lui Iacob Negruzzi. Pe 16 aprilie publică în "Timpul" un foileton, "Paștele", care îl impresionează pe
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
1966) (o listă mai completă a pieselor puse în scenă la Național, împreună cu distribuțiile lor, se află la cIMeC - Institutul de Memorie Culturală București ). În paralel cu activitatea de la Teatrul Național, Nicolae Massim a fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, unde a funcționat și ca decan al Secției de Regie de Teatru. In anul 1945, Nicolae Massim, împreună cu actrița Lucia Calomeri și cu ajutorul scenaristelor Elena Pătrașcanu și Lena Constante, au pus bazele Teatrului Țăndărică din
Nicolae Massim () [Corola-website/Science/297931_a_299260]
-
practica lui Augusto Boal vor fi preluate fragmentar, reinterpretate și îmblânzite, uneori cu acordul sau chiar din inițiativa autorului, în spațiul occidental. Dar, înainte și independent de această preluare, teatrul lui Boal este unul de sorginte marxista, inspirat de viziunea teatrală a lui Brecht și de experimentele de pedagogie radicală ale educatorului brazilian Paulo Freire. Inclusiv <spân lang="ro-RO"><i>Teatrul Oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, titlul
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>Pedagogia Oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">. Boal identifica drept experiențe formatoare pentru proiectul său teatral, colaborarea cu Sindicatul Muncitorilor Metalurgiști și elaborarea unor piese muncitorești împreună cu aceștia, în Case de Cultură Populare: „Uneori era extraordinar. Scriau despre ceea ce li se intamplase cu adevarat. Câteodată, cănd prezentăm o piesă, câte un spectator, recunoscându-se într-un
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>teatru al oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, metoda teatrală care implică participarea activă a spectatorilor la desfășurarea spectacolului. Artiștii prezintă pentru, sau aleg împreună cu o comunitate, o situație de oprimare sau de nedreptate care afectează comunitatea respectivă. Spectatorii au dreptul să oprească acțiunea piesei și să ceară să intre
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
tehnici paralele, unele pornind de la scenarii propuse de persoane din public și jucate de actori, altele de la tablouri vivante, în care persoane oprimate construiesc reprezentări vizuale ale oprimării și potențiale schimbări. Exemplele cele mai de succes ale implementării acestor proiecte teatrale sunt cele realizate însă în parteneriat cu statul, nu în lupta cu acestă: campaniile de alfabetizare din anii 1960 din Peru și <spân lang="ro-RO"><i>Teatrul Legislativ</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
fiind mai degrabă populistă, prin faptul că acțiunile și cadrul spectacolelor sunt stabilite și dirijate tot de artiștii din clasa de mijloc, însă se pretind a fi democratice și anti-autoritare. Dincolo de aceste critici, metodele lui Boal au adus rezultate interesante, teatrale și politice, în America Latină și au fost exportate în Occident, în primul rând de Boal însuși, unde au fost instrumentă lizate în cu totul alte direcții. </spân></spân></spân></p> Utilizarea teatrului oprimaților în cadrul politicilor identitare occidentale a fost criticată
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Cătălin Rulea, David Schwartz, Ionuț Sociu, Andrei Șerban, Marius Bogdan Tudor Intrare: 20 lei / 10 lei pentru elevi, studenți, pensionari Rezervări la goo.gl/NuEbfi Pentru informații 0728072362 sau macazcoop@gmail.com Spectacolul este un proiect teatral politic de documentare și ficționalizare a istoriei mișcărilor muncitorești de rezistență din România, din 1918 până în 2000.
Ce-am fi dac-am ști - la Macaz () [Corola-website/Science/296136_a_297465]
-
se transforma în material performativ dens, în conținutul unui spectacol interactiv, care folosește teatru de umbre, zgomote produse live, coregrafie de grup și solo-uri, scene concentrate. <b>Fapte vitejEști</b> este o creație colectivă care își construiește un limbaj teatral propriu - perfect adecvat temei cercetate -, un cod de acces în subteranele fricilor pe care le ducem cu noi, prelungindu-le din copilărie ca pe o moștenire emoțională din ce în ce mai grea. O moștenire înghețată în crusta îndrăznelii noastre. Topită puțin câte puțin
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
și adulții coboară în cotloanele fricilor lor, mai mici sau mai mari, le privesc față în față, le retrăiesc intens și se distanțează de ele, îndesându-le în borcane bine înfiletate. Fricile sunt luminate cu lanterne, micșorate și crescute, materializate teatral de performeri într-un limbaj sincretic adecvat receptării copiilor de azi. Spectacolul este gândit ca o „conferință despre frici, temeri, sperieturi, angoase, anxietăți, groaze, fobii și spaime”, conferință-cadru narativ spart de ficționalizarea poveștilor subiective ale performerilor, de momente de dans
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
de David SchwartzContextele teatrale din Cuba post-revoluționară (după 1959) și din Nicaragua în perioada regimului Sandinist (între 1979 și 1990) au puncte comune și constituie un capitol separat al teatrului cu țărani și muncitori postbelic. În ambele cazuri, regimurile nou-instalate au valorizat producția culturală
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
seama, este expresia materializata a unui proverb popular despre pasărea cadavrului (neasumarea responsabiității pentru înmormântare).”<sup>1</sup></a> (Martin 1994, 134)</spân></spân></spân></p> Asemeni lui Gutierez Alea, Albio Paz va căpăta funcție administrativă, ca responsabil de mișcarea teatrală, devenind un alt exemplu de critică din interior. Prin intermediul spectacolelor sale, Paz critică sistemul în care este implicat direct și pe care se presupune că încearcă să îl perfecționeze.</spân></spân></p> În Nicaragua, încă de la sfârșitul anilor 1970, au
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
experiențele subiective, care e limită - dacă e o limită - între ceea ce trăiesc și ceea ce extrag din ce trăiesc. Mă preocupă contextualizarea, chestionarea critică, felul în care mă raportez la convenție - asta e recurent: contexte educaționale în Dedublarea, convenția și iluzia teatrală în Iluzionistele, contexte care țin de transformări subiective și de felul în care te raportezi la viitor - (anti)aging, apoi contexte care adresează anumite întrebări și raportări sociale: care este rolul artistului în societate, ce pune el la dispoziție, care
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
posibile articulari ale unui teatru revoluționar realizat de grupuri subalterne în spațiul „lumii a treia”. Am ales aceste exemple atât de diverse tocmai pentru a sublinia că fiecare situație locală, în funcție de contextul istoric și politic specific, poate genera propriul discurs teatral revoluționar.</p> BIBLIOGRAFIE:</p> Campillo, Maité (2015) <spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>„Víctor Zavala: <Nada me ha vencido, nada me ha doblegado> (Perú, crimen de estado)”</b></spân
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
1976). În legătură cu acest atelier, intitulat <strong>Dramaturgia instituțiilor</strong>, organizatorii spuneau „că</em><em> nu se va concentra pe prezentarea sau analiza unui tip anume de performance sau a unui anume stil regizoral, ci va trata posibilitatea folosirii unei instituții teatrale ca actant în contextul general al spectacolului social.” Spectacolul lui Oliver Frljić, </em><strong><em>Violența noastră și violența voastră </em></strong><em>(inspirat de cartea lui Peter Weiss, The Aesthetics of Resistance)</em><em> a fost prezentat tot în cadrul
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? () [Corola-website/Science/296170_a_297499]
-
din zona artelor spectacolului din cauza criticii aduse situației actuale a țărilor din fosta Iugoslavie. Felul în care își construiește spectacolele corespunde aceluiași radicalism practicat de cei care sunt împotriva lui, doar că radicalitatea lui Frljić nu depășește cu adevărat cadrul teatral, pe când amenințările cu moartea primite și atitudinile ostile față de el în public sunt lucruri cât se poate de reale și concrete. Ascultându-l, nu poți ști cu siguranță dacă curajul sau o oarecare nebunie îl fac să își asume acest
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]
-
Ljubiša Ristić, criticat din cauza implicării la începutul anilor ‘90 în partidul de stânga JUL condus de Mira Marković, soția lui Slobodan Milošević. „Dosarul Revoluției a fost redeschis în 2016”, spun. Oliver întreabă dacă în România nu există deja o stagiune teatrală dedicată Revoluției. Nu există. Oliver spune că poate în 2019, la aniversare. Poate. Eu și colegii mei nu simțim că ceea ce facem e relevant, important, valorizat. Ne lipsesc susținerea și dezbaterea din jurul creației care energizează, încarcă și inspiră. Pentru cei
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]
-
principale au fost responsabilitatea artistului</em>, dar și <em>responsabilizarea spectatorului</em>. Am putut observa, prin exemple clare, cum instituția de spectacol poate fi folosită ca <em>intrument performativ</em>. Lupta pe care ambii au dus-o împotriva pasivității artei teatrale s-a conturat adesea prin expandarea fenomenului teatral în media. Exemplele celor doi erau susținute de mărturii filmate sau fotografii care surprindeau reacțiile oamenilor în urma deciziilor radicale din cele două teatre. Dacă în Rijeka politicienii locali, media și unii localnici
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]
-
em>responsabilizarea spectatorului</em>. Am putut observa, prin exemple clare, cum instituția de spectacol poate fi folosită ca <em>intrument performativ</em>. Lupta pe care ambii au dus-o împotriva pasivității artei teatrale s-a conturat adesea prin expandarea fenomenului teatral în media. Exemplele celor doi erau susținute de mărturii filmate sau fotografii care surprindeau reacțiile oamenilor în urma deciziilor radicale din cele două teatre. Dacă în Rijeka politicienii locali, media și unii localnici au reacționat violent (prin proteste și agresiuni), în
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]
-
pregătit să stârnească reacții puternice în teatru și în afara sa, apelând adesea la <em>contra-memorie.</em> Acest fenomen al <em>contra-memoriei</em> a fost utilizat în cele două zile de workshop ca instrument posibil de lucru în testarea permeabilității instituțiilor teatrale. Totodată, s-a subliniat că actele artistice care își asumă că nu sunt politice devin cele mai politice, militând tacit pentru păstrarea formelor deja acceptate de manifestare artistică și spectatorială.
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]