9,812 matches
-
putem fi de folos?” Întreabă doamna În halatul alb. „V-aș ruga să-mi dați un tub de vaselină pentru mâini...” „Dar ce-ați pățit?” Întreabă femeia. „Știți, am avut ghinion”, zice bătrânelul, „autocarul s-a răsturnat În Prut...” și, tremurând din Încheieturi, bătrânelul Își arătă palmele pline de bătături purulente... PAGINĂ NOUĂ VIII. Vals Noimann râse, deși nu-i ardea de râs. Nu cumva bătrânelul nu fusese altcineva decât Papil Mazuru? Oare pe unde hălăduia pezevenghiul? Cum de nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Așii și decarii pluteau În aer, rotindu-se peste capetele lor. Cifre mari, cu abdomen galben, roiau deasupra patului și a mesei, așezându-se Într-o ecuație necunoscută. Costumele se agitau alături, cuprinse de furnicături. Pantalonii se bâțâiau În aer, tremurând din toate Încheieturile. La mijloc, Învârtindu-se În cerc, se afla rochia Mathildei. Cinicul Își ținea mâinile Încleștate de poalele ei. Penitentul Îl biciuia cu cravașa peste coapse. Sus, jos. Jos, sus. Stânga, dreapta. Înainte, Înapoi. Fără auz, fără vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
după ce poposise În prealabil pe la Corso și alte cârciumi din jur sau aplicase metoda pentru a-și reveni din mahmureală, postat În fața oglinzii din dormitorul său oval, după ce mai Înainte Își dresese fața folosind un aparat de ras electric, care tremura În mâna lui?! „Persoanele combative și rezistente cad, de obicei, În apatii care le sleiesc puterile. Cei dinamici și activi simt În anumite zone neliniști și spaime inexplicabile.” Medicul nu era de felul lui nici dinamic, nici activ, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu chiar de Încântare. Scrâșnetul dinților ei În timpul somnului Noimann nu-l compara cu zgomotul pe care-l scoate un polizor sau un fierăstrău atunci când atinge o esență tare, ci cu o muzicuță, cât despre amanții cu părul răvășit, ce tremurau de frică prin unghere, pe aceștia Noimann Îi ignora cu totul ori se prefăcea că În locul lor vede niște halate, pijamale, papuci de casă, ciorapi, chiloți, cravate sau costume. Uneori pijamalele se enervau sau chiloții Își ieșeau din pepeni; atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și ramurile, de-a lungul unui vagon Întreg. Noimann Îl văzu pe Oliver stând singur pe un cîmp deschis, Înconjurat de frunze și de păsări, Îl văzu și străjuit de femeia-șarpe și Înconjurat de femeia-beschie și de femeia-capră. Îl văzut tremurând din frunziș lângă femeia-girafă, care atenta și acum la pudoarea lui. Îl văzu stând În balcon și conversând cu câinele Spinoza. Îl văzu aplecându-se și lepădându-și frunzele peste femeia-sicriu și peste femeia-uter, conversând cu omul de paie Braic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Atât de intens încât își pierd controlul asupra sfincterelor și pute. Atât de intens încât cei mai mulți clienți nu reușesc decât să se uite la tine, cu saliva curgându-le în colțul gurii, și să-ți facă semn cu un deget tremurând să iei teancul de bancnote de-o sută de pe șifonier sau măsuță. Te sună Lenny de la clinică, și urci într-o cursă charter spre Londomnișoara. Te sună de la clinică, și zbori la Hong Kong. Clinica e de fapt doar Lenny, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de cheie ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă invizibilă. Împânzite de vinișoare și riduri, brațele scheletice îi tremurau mereu nelămurit. — Scenaristă, a spus Miss America, cu pumnii în șoldurile de spandex roz. Uitându-se la ea, așa înaltă și unduioasă, domnul Whittier a spus: — Desigur. Așa că scrie un scenariu despre faptul că ești obosită. Nu, Miss America avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
E-o nouă zi, Tulsa. Un canal media care ajunge la o piață de consumatori a cărei mărime demografică totală e zero. Un alt sfat util e: fără haine albe. Niciodată să nu porți ceva cu model alb-negru fiindcă o să “tremure” pe ecran. Și întotdeauna să slăbești. — Doar să-mi mențin greutatea de-acum, îi spune blonda noastră spilcuitului, e-o slujbă în toată regula. Tipa care e în direct aici, “talentul” local din Chattanooga, spune spilcuitul, prezentatoarea, e fix ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ți se reped înspre gura căscată. Miss America ține un cuțit în mână. Cu cealaltă apucă nodul cravatei domnului Whittier și-i trage fața aproape de-a ei. Cafeaua domnului Whittier se varsă fierbinte, aburindă, pe podea. Mâinile îi atârnă tremurând, zvârcolindu-se prin aerul prăfos. Punga de clătite a Sfântului Fără-Mațe cade și împrăștie pe covorul vioriu cireșe lipicioase și frișcă. Și pisica se repede să guste. Cu ochii aproape atingându-i pe cei ai domnului Whittier, Miss America spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și analgezice, fiecare înghițitură e un prim pas hotărât într-o direcție oarecare. Inky spune: Noua intimitate e publică. Spune că dacă-ți iei o cameră în cel mai discret hotel - unul din locurile alea cu halate albe și orhidee tremurând lângă bideu într-o baie de marmură albă -, chiar și atunci e foarte probabil să existe o minusculă cameră video care să te urmărească. Spune că singurul loc în care mai poți face sex e în public. Pe trotuar. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
închizătorilor. Șemineul electric e doar un bec rotativ aflat sub bucăți de sticlă roșie și galbenă lipite cu clei. Lumină fără căldură. Toți copacii de cristal din încăpere sunt stinși, lumina roșu-gălbuie ne joacă pe fețe, reflexe de lumină roșu-gălbui tremură pe panourile de lemn și pe podeaua cu dale de piatră. Doar ăștia cinci, spune doamna Clark, plictisiți și ținuți înăuntru de ploaie. Shelley și compania. Își citeau pe rând unii altora dintr-o colecție de povești nemțești cu fantome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
desfăcute în fața acestei aschimodii despuiate și ridate. Ea, altarul și ofranda. N-a arătat niciodată la fel de frumoasă ca atunci, lângă pielea lui îmbătrânită, pătată, brăzdată de vene. La fel de puternică nu s-a simțit niciodată ca atunci, în timp ce el saliva și tremura deasupra ei. Și să fie a naibii dacă, pentru un virgin, n-a durat surprinzător de mult. El începuse în poziția misionarului, apoi îi ridicase un picior în aer, și se răsucise între coapsele ei. Apoi o prinsese de glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și el simte valul de sânge cald lovindu-se de plămâni. De ficat și de inimă. Apoi simte fiorii reci ai șocului. Sudoarea îi năclăiește părul cărunt de pe piept. Și fața îi e scăldată în sudoare. Mâinile și picioarele îi tremură de frig. Primele semne ale comei. Nimeni n-o va crede pe doamna Clark, acum că e noul personaj negativ. Noua noastră supervulpiță diabolică, noua noastră torționară. Nu, punerea în scenă a acestui moment ne revine. O să-l facem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
următoare, tot cu fetița, o cameră de hotel, o masă comandată la room service. Un film pentru adulți comandat pe circuitul închis. Altă pândă, spusese el. Directoarea Sedomnulak s-a uitat la ea. Cora stătea acolo, aplecată peste biroul ei, tremurând atât de violent încât chitanțele îi fluturau în mână. Directoarea s-a uitat la ea și a zis: — Și, ce vrei să spui? E clar ce se întâmplă, a spus Cora. Și, așezată la biroul ei de lemn, directoarea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ceva? E nitratul de amoniu pe care l-a pregătit pentru ei în Florida amicul lor Jenson. Amicul lor din războiul din Golf. Reverendul nostru Fără Dumnezeu. Adică îngrășământ?, întreabă Webber. Și Flint zice: — Juma’ de tonă. Mâna lui Webber tremură atât de puternic încât se aude gheața zuruind în paharul gol. Tremurul ăsta e traumatic. E doar Parkinson. Encefalopatia traumatică cu necroză parțială a țesutului cerebral are efecte de-astea. Neuronii sunt înlocuiți de țesut cicatrizat mort. Îți pui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o retină dezlipită plutind în interiorul ochiului, ceea ce însemna că nu vedea cu ochiul respectiv. Webber își pierduse auzul în proporție de șaizeci la sută de cât îi sunase apa în cap. Leziuni cerebrale traumatice, i-au spus la urgență. Cum tremurau amândoi, țineau pensula de machiaj cu ambele mâini. Amândoi erau prea rigizi pentru a-și putea închide fermoarul rochiei la spate. Se clătinau chiar și pe tocuri medii. Și touși, mergeau înainte. Când va fi timpul, când avioanele de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Simon. „Și milostenia“, adăugă Petru. Până la urmă, zădărât de căpoșenia lui Petru, care‑i tot pomenea de minunile Lui, Simon zise: „Și eu pot să fac o minune ca Nazarineanul vostru!“ „Ușor de zis“, i‑o tăie Petru, cu glas tremurând. „O fi deprins niscaiva șiretlicuri de prin bazarurile egiptene“, zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare‑aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S‑o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vremuri unul din strămoșii săi ceruse câteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcâie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvântul meu de onoare, nu‑i tremura mâna mai mult decât Îmi tremură mie, când țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca‑n cripta unui sfânt dintr‑o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
câteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcâie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvântul meu de onoare, nu‑i tremura mâna mai mult decât Îmi tremură mie, când țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca‑n cripta unui sfânt dintr‑o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trebui să arate bărbatul vieții mele! (Patetismele tinereții) Și Într‑o zi aflându‑mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi‑am lăsat mâinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m‑a invitat la cină Într‑un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mâncau În locuri publice, mi‑am stăvilit foamea și am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o asemenea sectă. Bineînțeles că promisiunile bănești nu au fost onorate, ci amânate până după ce aduce adepți (vroia să mă lămurească și pe mine), însă ea a reușit în câteva luni de apartenență sectantă să se îmbolnăvească de Parkinson: îi tremurau toate, cap, mâini, trup, voce. M-am speriat când am văzut-o, nu-mi venea să cred că e aceeași doamnă instruită și elegantă pe care o cunoșteam. Totul era decăzut la ea: ținuta, sănătatea, spiritul. Așa ceva nu doriți nici
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
gravitate bărbatul de pe ecran ― pînă ce stabilim legătura cu diversele locuri unde se află membrii consiliului. Hedrock încuviință țeapăn din cap. Deodată îl apucă frica. Pînă atunci glasul lui fusese destul de ferm, dar avea senzația că va începe să-i tremure ca la bătrîni. Rămase calm locului, străduindu-se în mod conștient să destindă această încordare. Cînd se uită din nou la ecran, imaginea unică era înlocuită acum de douăsprezece imagini din locuri diferite; erau deci destui consilieri prezenți pentru ca adunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fi fost să elibereze micuța pîrghie automată legată tocmai în acest scop de inel, dar lucrul cel mai important îl constituia starea sa de nervi. Era o sarcină la fel de delicată ca și pusul aței în ac. De trei ori îi tremură puțin mîna, ceea ce-l făcu să nu nimerească scobitura aproape invizibilă pe care trebuia s-o atingă cu degetul. La a patra încercare o nimeri. Aparatul de raze-spion începu să clipească la fel ca o lumină zdrobită, numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
deschiși cu profund interes. Întreaga ei ființă părea să reacționeze la fiecare din cuvintele lui. ― Ce a spus Gonish despre mine? întrebă ea aproape în șoaptă. Hedrock sesiză momentul de intervenție, cu un oarecare șoc. "Acum, se gîndi el, acum!" Tremura pur și simplu. Dar nu-și putea stăpîni starea fizică, și la urma urmei nici nu-i păsa de ea. La ce te puteai aștepta de la un om amenințat cu moartea? Dacă nu părea agitat ar fi fost considerat inuman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o călătorie spațială. Ceea ce părea să însemne că propulsia interstelară fusese testată un an bun înainte de acel moment. Dar atunci de ce oamenii de la bord au acționat așa cum au făcut-o? Cu siguranță că inventatorul Kershaw n-ar fi putut să tremure de spaimă înăuntru pentru că a murit cineva în cadrul unei experiențe ― sau poate se temea de Împărăteasă? Nu putea să nu știe că avea posibilitatea de a obține ajutorul Arsenalelor. Toți savanții de marcă aveau informații secrete în sensul că facilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]