8,137 matches
-
atâția ani distanță? Pentru mine, Aurel Dumitrașcu a rămas un poet exemplar, cu un destin tragic. Nici până în ziua de azi nu am putut accepta moartea lui, la mai puțin de un an după căderea comunismului, pe care l-a urât cu înverșunare și care i-a înveninat viața. Chiar dacă am auzit tunetul și am văzut miraculosul curcubeu apărut în timpul slujbei de la mormântul său, în cimitirul din Sabasa, în noiembrie '90... Amintirile cu el sunt vii, de la prima întâlnire (era, cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care sare cel mai sus primește cele mai multe lovituri în cap". Să însemne că la atâția nepragmatici dintr-o casă, pragul de sus ar fi foarte jos? După ce numărați stelele, în familie, cine le șterge de praf? Dacă e ceva ce urăsc este ștersul prafului. Rareș e alergic la praf, Vlad e neîndemânatic. În schimb îmi revine aspiratul, sunt cel ce aspiră în casă. Cenacluri țineam, cu adevărat, în casă pe vremea când copiii erau doar elevi gimnaziști și liceeni, iar șeful
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îl urmărește. Crima e în capul detectivului. Câtă viață, câtă literatură e în povestea vieții tale? Eu sunt un detectiv care urmărește un alt detectiv. Din fericire, însă, Povestașul nu a venit. Te-ai plictisit vreodată de literatură? Niciodată. Ai urât vreodată poezia? Zilnic. Poezia poate fi periculoasă? Pentru cine, pentru poet sau pentru cititor? Pentru poet e ciumă, pentru cititor e mumă. Cât loc ocupă celălalt în poezia ta? Mult. "Eu sunt o rudă îndepărtată a mea". Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
departe de el". Ți-a fost vreodată rușine că scrii poezie? Niciodată. Îmi port boala cu demnitate. Parafrazând, "ca un măr acru în gură". Dacă ar exista meseria de poet, cum ar arăta fișa postului pentru o zi de muncă? "Urăsc toate meseriile", zic împreună cu Rimbaud. E adevărat, am scris mai demult un mic "eseu conversațional" intitulat "Poet de tren". Dar nimeni de la SNCFR nu l-a luat în seamă. Dacă te-ai fi numit altfel, ai fi scris aceeași poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
factor constrângător Care este relația ta cu critica literară? Te-au "citit" bine criticii vremii noastre? Ce ai fi vrut să se spună despre tine și nu s-a spus? Îi iubesc pe criticii care mă iubesc, dar nu-i urăsc pe criticii care nu mă iubesc. De la aceștia din urmă reînvăț, de fiecare dată când mă las amăgit de laude, lecția echilibrului și a modestiei. După comunism ar fi fost normală o reevaluare a literaturii noastre... Cine crezi că ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
m-au marginalizat cât au putut, ar fi dat și pe dracul să mă îngroape de viu fiindcă le arătam cu degetul adevărata față). Ai avut domiciliu controlat, biografia ți-a fost controlată de securitate...! Cum privești acum acea perioadă? Urăști? Ai uitat? Ignori? Ai aflat ceva despre turnătorii și urmăritorii tăi? Mi-am văzut dosarele de urmărire informativă operativă de la Securitate în zilele Revoluției, când eram președinte de județ pus cu forța de revoluționari și am cerut Armatei (pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
convins că le voi găsi într-o zi neatinse. Din octombrie 1989 (după ce am semnat apelul împotriva realegerii lui N. Ceaușescu la al XIV-lea congres) am avut domiciliu forțat, n-am avut voie să părăsesc municipiul Focșani. Dacă-i urăsc pe securiști și turnători? Nu mă mai impresionează decât deconspirarea scriitorilor, de la care aveam pretenția că sunt conștiințe ale neamului, colaboraționismul lor cu totalitarismul mă deprimă. Sigur, am aflat destule despre informatorii mei, dar am șters cu buretele și, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bătrânețea care la rândul ei nu face decât să ia apărarea tinereții în numele... unei tinereți ce plătește tribut maturizării. Eu în șaizeci de ani am iubit și am fost iubit. Mai iubesc dar nu știu și dacă sunt iubit. Am urât dar nu mai urăsc. Mi-am făcut prieteni și încă îi mai am. Mi-am făcut dușmani și încă îi mai am... Pe unde am umblat, să știi, că numa' de tinerețe am dat. Tinerețea-i șturlubatică! Bătrânețea nu-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ei nu face decât să ia apărarea tinereții în numele... unei tinereți ce plătește tribut maturizării. Eu în șaizeci de ani am iubit și am fost iubit. Mai iubesc dar nu știu și dacă sunt iubit. Am urât dar nu mai urăsc. Mi-am făcut prieteni și încă îi mai am. Mi-am făcut dușmani și încă îi mai am... Pe unde am umblat, să știi, că numa' de tinerețe am dat. Tinerețea-i șturlubatică! Bătrânețea nu-mi place! Prea-i sfătoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
legitățile de evoluție ale lingvisticii clasice. Ca să nu-ți mai vorbesc de particula ur, de pe fundul oceanului fonetic și semantic al limbii, tot o fosilă a limbii adamice, conservată în cuvântul a urma, urma, dar și în celălalt verb, a urî. Așadar or și ur, dorul ca sentiment al atracției de la mari depărtări de timp și, la celalalt pol, ura și urâtul ca sentiment al îndepărtării și înstrăinării în spațiu. Sau fascinantele rădăcini bârsa-obârșia, rând-orânda-corinda. Ca poet al limbii române, vreau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Închină, sărută, pun și ei mâna În acel loc din zid. Cugetăm adânc, vedem cu ochii sufletului pe Domnul ostenindu-Se din greu pe Drumul spre Golgota. Mulțime multă, convoi mare L-a Însoțit pe cale. Erau, desigur, mulți care-L urau pe Domnul, Îl loveau, Îl scuipau, Îl Împingeau cu multă ură și răutate. Dar printre aceștia, răi și nedrepți, mai erau unii care Îl iubeau pe Domnul și sufereau mult, plângeau și le era milă de El. Până astăzi vin
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ne-a servit cu un lichior de fructe alese, cu suc, dulciuri, rahat, napolitane și biscuiți. Ne-a dat și câte două iconițe. La plecare ne-a Îmbrățișat pe toți cu multă dragoste duhovnicească și ne-a mulțumit de vizită urându-ne sănătate și mântuire la toți cei din România. Și așa, cu emoții de bucurie mai privim mănăstirea și ne oprim o clipă În fața dudului slăvind pe Dumnezeu, mulțumindu-I pentru toate și rugând să fie cu noi pururi. De
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu c-a s-arate mai bine, puteau să fie condiții de muncă mai bune, pentru că era frig, pentru că era umed, pentru că erau niște minime locuri în care oamenii se ascundeau puțin. Adevărul că era foarte, erau multe locuri urâte, urâte în industrialul de atunci. Acuma poate că designul își face loc mai ușor și-o fi făcut loc mai bine... Timpul liber, de regulă, știți ce era ? Era o vacanță, dacă era, încerc să mă gândesc, dacă am fost la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Cu Fidel Castro aveam totuși să mă reîntâlnesc la Montevideo de o manieră insolită. La 12 septembrie 2005 cotidianul "El Pais" publica în pagina a 4-a "Interna-cional" un interviu sub titlul "Fidel Castro odia al pueblo cubano" Fidel Castro urăște poporul cubanez! Poate aș fi trecut ușor peste pagina respectivă, având în vedere timpul măsurat pentru parcurgerea zilnică a presei locale și a celei române și străine pe Internet, dacă nu mi-ar fi fost atrasă atenția de persoana care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
scăpat nevătămat În mod uluitor și miraculos, m-a speriat și m-a convertit la prudența normală. Am mers la o universitate dintre cele Trei Mari, unde mi-am dat licența În literatură engleză, din dezinteres pentru orice alt subiect. Uram universitatea și uram orașul În care se afla. Tot ce ținea de locul acela era mort. Universitatea era o imitație de edificiu englezesc, aflat pe mîna absolvenților unor imitații de școli publice englezești. Eram singur. Nu cunoșteam pe nimeni, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mod uluitor și miraculos, m-a speriat și m-a convertit la prudența normală. Am mers la o universitate dintre cele Trei Mari, unde mi-am dat licența În literatură engleză, din dezinteres pentru orice alt subiect. Uram universitatea și uram orașul În care se afla. Tot ce ținea de locul acela era mort. Universitatea era o imitație de edificiu englezesc, aflat pe mîna absolvenților unor imitații de școli publice englezești. Eram singur. Nu cunoșteam pe nimeni, iar străinii erau priviți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la biserică și vinde plicuri cu marfă Îndoită nerușinat cu lactoză. Îl vedeam din cînd În cînd pe Jigodia Neagră prin zonă și am auzit o grămadă despre el de la Ike. Ike Îl ura așa cum numai un junky Îl poate urî pe un altul. - Jigodia Neagră a stricat farmacia aia. S-a dus acolo, zicînd că eu l-am trimis. Acuma farmacistu’ nu mai onorează rețete. Și așa-mi duceam eu zilele de la o lună la alta. Rămîneam Întotdeauna pe uscat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
țară. Barmanul se uita la mine curios. A dat din umeri ușor, a silă nedumerită, și și-a băgat arma la centură. Nu exista ură-n Încăpere. Poate că dacă aș fi fost mai apropiat de ei, m-ar fi urît. Gaborul m-a apucat ferm de braț. - Vámonos gringo, a zis. Am ieșit cu gaborul. Mă simțeam fără vlagă și Îmi controlam cu greutate picioarele. O dată m-am Împiedicat și gaborul m-a susținut. Încercam să transmit ideea că, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
după ce a tratat de trădare și felonie intrarea contra Puterilor Centrale, aliatele noastre, întorcându-se către miniștri a adăugat: „Voi suprima ziarul meu Moldova care susține Tripla Alianță, cei trei fii ai mei vor lupta în război, dar eu vă urăsc și vă urez să fiți bătuți, căci aveți o politică funestă“. Uita că era vorba de soarta țării. După-amiază, starea de asediu. Noaptea, la 12, în sunetele clopotelor și goarnelor, mobilizarea și declarația de război Austro Ungariei. Ionel părea foarte
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
urcă la cap: „Crezi că mă insulți chemându-mă astfel? Pentru mine este o cinste ca bărbatul meu să fie arestat, căci de n-ar fi un om de seamă(Vornehmer Mann. (N.a.)) ar fi liber.“ Mă uitam așa de urât la el, mi se zbârlise părul pe mine și îmi tremurau mâinile, încât n-a mai zis nimic, a plecat și n-a mai revenit. Casa trebuie să i se fi părut unheimlich(Neliniștitoare (germ.).) și a preferat să renunțe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tragice cu porcii, arămurile, clopotele etc.](Ibidem, p. 157.) În lunea Paștilor au scos oamenii la plug. Au ieșit de frică, dar sunt convinși că pe locuri arate cu așa păcat nu va crește nimic. Toți îi blestemau și îi urau din suflet. A ghermăni - la ei, vasăzică a devasta. Noi le țineam isonul și le spuneam că știrile rele de pe fronturi îi fac atât de înverșunați, dar trebuie să ne bucurăm, căci au pierdut speranța unei păci separate cu Rusia
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
hall-ul Independenței Române, unde publicul a defilat plătind o intrare de 2 lei. Cine proba că îi aparținea un obiect îl putea lua. Erau pendule, statui și mai ales o sumedenie de perdeluțe de vitrină. Afară de câteva covoare, tot era urât și de prost gust. Știrile de[spre] ofensiva rusă ne înviorau, speram pe cea de la Salonic și intrarea grecilor, ne dădeam seama că, de mai zăboveam și noi până în primăvara 1917, cum doream, nu am mai fi putut in tra
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
simțirii noastre, nenorociți de a-l vedea siluind ce avem mai scump, nerezervându ne decât mulțumirea sufletească să le arătăm, când suntem în fața lor, că, de ne stăpânesc materialmente, nu au nici o putere pe conștiința și sufletul nostru, că-i urâm, că-i judecăm. Și o știu. De câte ori nu am auzit vorbele inconștiente: „Warum denn hasst man uns so?“(De ce oare ne urăsc așa? (germ.).) Pentru renegații noștri nu putem avea decât dispreț și dezgust. 1918 să fie anul izbândei, anul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în fața lor, că, de ne stăpânesc materialmente, nu au nici o putere pe conștiința și sufletul nostru, că-i urâm, că-i judecăm. Și o știu. De câte ori nu am auzit vorbele inconștiente: „Warum denn hasst man uns so?“(De ce oare ne urăsc așa? (germ.).) Pentru renegații noștri nu putem avea decât dispreț și dezgust. 1918 să fie anul izbândei, anul realizării visurilor celor mai scumpe, săvârșirea operei tatălui nostru prin fiii lui, dezrobirea românilor, singura mângâiere ce doreau și voiau regele Carol
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fără instrucție militară, nici echipament“; 4. „cu Bulgaria n-ai ce face“; 5. Era supărat că Marghiloman se luase după Czernin și pretindea că el căuta să îndulcească pe cât putea suferințele populației, dar n-avea ce face; 6. Știe cât urăsc românii pe germani și ce manifestații francofile s-au făcut la Iași. Noi ne gândeam la scrisoarea mamei pentru a obține administrarea moșiilor ei, rămasă fără răspuns, și deduceam că vorbele nu corespundeau faptelor. Despre manifestațiile de la Iași ne scrisese
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]